19 În toată țara ‘ceea mare – Pe care Israel o are – Nici un fierar nu s-a găsit. Cât Filisteni-au stăpânit Peste poporul Israel, Nu au îngăduit, defel, Fierari să fie, în popor, Căci își ziceau în gândul lor: „Dacă fierari, nu vor avea, Evrei-atunci nu vor putea, Săbii și suliți, să-și gătească Și-n urmă, să se răzvrătească.”
19 În acele vremuri, în tot Israelul nu exista niciun fierar; pentru că filistenii ziseseră: „Nu trebuie să permitem evreilor să își facă săbii sau lănci.”
Apoi, i-a dus în țara lui, Ca robi, pe cei ce i-a aflat Că la Ierusalim au stat. Vitejii, toți, au fost luați Și în robie aruncați, Iar căpeteniile toate Și ele roabe-au fost luate. I-a înrobit și pe teslari Și-asemenea și pe fierari. Cei care, robi, au fost luați, La zece mii sunt numărați. Din al lui Iuda neam, scăpară Cei mai săraci oameni din țară. Aceștia n-au fost strămutați, Ci ei în țară-au fost lăsați.
„Pe meșterul cel priceput Care, o armă, a făcut Pe al său plac, lucrând cu foc Și măiestrie la un loc, Să știi că Eu l-am întocmit. Însă tot Eu am pregătit Și un nimicitor, cu care Îi voi zdrobi arma cea tare.
Domnul, apoi, veni la mine Și două coșuri cu smochine – Atuncea – El mi-a arătat. Aceste coșuri s-au aflat Puse în fața Templului Care era al Domnului. Tot ceea ce eu am văzut Știusem că s-a petrecut După ce fost-a strămutat Cel ce se-aflase împărat Peste Iudei – Ieconia – Cari în Ierusalim domnea. Ieconia era cel care, Pe Ioiachim, părinte-l are. A fost dat jos de pe-al său tron Și strămutat în Babilon, Cu căpitanii lui cei mari, Cu-ai lui fierari și cu lemnari, De către Nebucadențar.
În Babilon. Ieconia – Cel ce în Iuda-mpărățea – Fusese-n acel timp luat Și din Ierusalim mutat, Cu tot cu-a lui împărăteasă, Cu famenii din a sa casă, Cu dregători și cu cei cari Peste popor erau mai mari Și-asemenea cu toți lemnarii Ce îi avea și cu fierarii.
Alți dumnezei – poporu-acel – Avea atunci, dar erau morți. Războiul ne bătea la porți, Dar scut sau suliță – de fel – Nu se vedea, în Israel, La patruzeci de mii de fii, Ca să poți, piept, ca să le ții.
De-aceea, oamenii pe care Neamul lui Israel îi are, La Filisteni, se pogorau, De câte ori siliți erau S-ascută fierul plugului. Atunci când coasa omului, Sau când securea ce-o avea, Ori sapa poate, se tocea, Să le ascută, nevoit Era, să meargă – negreșit – La Filisteni, pentru-ajutor, Căci ei aveau fierarii lor.