15 Dar dacă glasul Domnului Nu o să vreți să-l auziți, Dacă o să vă-mpotriviți Cuvântului lui Dumnezeu, Atuncea, mâna Lui, mereu, În contra voastră o să fie Și apăsați o să vă ție, Precum și-ai voști’ părinți erau, În vremea când nu-L ascultau.
15 Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului și vă veți împotrivi poruncii Domnului, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră, așa cum a fost împotriva strămoșilor voștri.
15 Dar dacă nu vă veți conforma cerințelor lui Iahve și vă veți opune poruncii Sale, mâna Lui va fi împotriva voastră, așa cum a fost împotriva strămoșilor voștri.
15 Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului și vă veți răzvrăti împotriva cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră ca și împotriva părinților voștri.
15 Dar, dacă nu veți asculta de glasul Domnului și vă veți împotrivi Cuvântului Domnului, mâna Domnului va fi împotriva voastră, cum a fost împotriva părinților voștri.
15 Dar dacă nu veți asculta de glasul Domnului și vă veți răscula împotriva poruncii Domnului, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră, ca împotriva părinților voștri.
Atunci, Azaria s-a dus La Asa și astfel i-a spus: „Ascultă Asa! Iar apoi, Iudei, să ascultați și voi! S-asculte și cei care vin Din ramura lui Beniamin! Dacă sunteți cu Dumnezeu, Și El va fi cu voi, mereu! Dacă aveți să-L căutați, Atuncea o să Îl aflați! Dar dacă o să-L părăsiți, Și El vă va lăsa, să știți!
Domnul e drept, căci ne-ncetat, Doar răzvrătire-am arătat Față de tot ce-a poruncit Că trebuie a fi păzit. Popoarelor, mă ascultați Și-a mea durere o aflați! Fecioarele ce le-am avut Și tinerii ce i-am crescut, Acum, ajuns-au ca să fie Luați și duși în grea robie.
Pentru că iată, eu am știre Despre-al tău duh de răzvrătire. Cunosc a ta-ncăpățânare Și știu cât este ea de mare. Dacă-mpotriva Domnului – A legii și-a poruncii Lui – Vă răzvrătiți acuma voi – Cât eu încă trăiesc – apoi, Cu-atât mai mult aveți să fiți, După ce mor eu, răzvrătiți!
Atunci când o să-L părăsiți – Pe-alți dumnezei să îi slujiți – El se va-ntoarce către voi Și vă va face rău apoi. Dacă, de El, nu vă veți ține – Chiar dacă-ntâi va făcut bine – Puteți încredințați să fiți, Că veți ajunge nimiciți.”
Căci mâna Domnului, mereu, Asupra lui, apăsa greu. Domnul era-mpotriva lor Și-l apăsa pe-al Său popor, Așa precum i-a înștiințat – Și după cum El a jurat – Pân’ au ajuns în strâmtorare.
Ei au uitat de Dumnezeu, Căci n-au vrut a-L urma mereu. Purtările, când le-a văzut, El, lui Sisera, i-a vândut – Capul oștirii din Hațor. În mâna Filistenilor Ajunse – astfel – Israel. Stăpân mai fost-a peste el Cel ce era încoronat, Peste Moab, ca împărat.
Dar Dumnezeu a apăsat Peste cetatea Gatului, În cari trimis-a groaza Lui. Pe cei care au locuit Cetatea, Domnul i-a lovit Cu bube – de la mic, la mare – Încât atuncea, fiecare, Spuză de bube a avut, Cari la șezut i s-a făcut.