Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 10:27 - Biblia în versuri 2014

27 Însă și oameni răi au fost, Care au zis: „Nu are rost! Ce poate Saul, ca să facă, Să ne ajute-acum, chiar dacă, Iată-l că este împărat?” Dar Saul nu i-a ascultat Și chiar dacă nu i-a plăcut, Că nu aude, s-a făcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 Au fost însă și niște oameni de nimic care au zis: „Cum ar putea acesta să ne elibereze?“. L-au disprețuit și nu i-au adus niciun dar. Saul însă s-a făcut că nu-i aude.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 Totuși au fost și niște oameni sfidători, care au zis: „Cum ar putea acesta să ne elibereze?” L-au desconsiderat și nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a comportat ca atunci când nu i-ar fi auzit.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Dar niște oameni de nimic spuneau: „Cum ne va salva acesta?”. L-au disprețuit și nu i-au adus niciun dar. Însă [Saul] s-a făcut că nu aude.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 S-au găsit însă și oameni răi, care ziceau: „Ce ne poate ajuta acesta?” Și l-au disprețuit și nu i-au adus niciun dar. Dar Saul s-a făcut că nu-i aude.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Dar niște fii ai lui Belial ziceau: Cum ne va mântui acesta? Și l‐au disprețuit și nu i‐au adus niciun dar. Dar el a făcut pe surdul.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 10:27
21 Mawu Ofanana  

Pe-atunci, acolo, viețuia Un om cari, Șeba, se numea. Fiul lui Bicri, era el, Din Beniamin fiind, de fel. Om de nimic, s-a dovedit Șeba a fi. El a venit Și-apoi, din trâmbiță-a sunat Spunând, când toți s-au adunat: „Să știți dar, foarte bine, voi, Că nici o moștenire, noi N-avem cu David – cu cel care Părinte, pe Isai, îl are! De-aceea, zic în acest fel: Toți oamenii din Israel, La corturile lor, apoi, Să se întoarcă, înapoi!”


Pe Moabiți i-a mai bătut Și o măsură le-a făcut, Căci să-i omoare a voit. Cu o frânghie a venit Și la pământ el i-a culcat, Pe toți. Apoi, i-a măsurat, Cu funia ce o aduse. Gloata aceea ce căzuse Întinsă pe pământul care Două frânghii în lungu-i are, Urma să fie omorâtă. Gloata cari fost-a nimerită Întinsă pe pământul care Doar o frânghie-n lungu-i are, A trebuit a fi cruțată. În viață ea a fost lăsată, Iar Moabiți-au fost supuși Lui David și, la biruri, puși.


Iar fiecare, când venea, Câte un dar îi aducea. Lucruri din aur, a primit, Sau din argint. A dobândit Și haine măiestrit lucrate, Și mirodenii minunate; Cai și catâri i s-au mai dat, Și multe arme-a căpătat. Astfel de daruri a primit, An după an, necontenit.


Împărățiile aflate Chiar lângă Râu, au fost luate De Solomon în stăpânire. El cârmuia întreaga fire, Pân’ la hotarul cel pe care Neamul de Filisteni îl are Și până la acel ținut Pe cari Egiptul l-a avut. Oamenii care locuiau Acolo, daruri, aduceau Pentru-mpărat. Cât a trăit Acesta, ei s-au socotit Supuși ai săi, neîncetat.


Hiram, cel care împărat Fusese-n Tir încoronat, Când auzi că Solomon Era pe al lui David tron, În grabă, slujitori trimise, La curtea lui, căci îl iubise Mereu, pe David, pe-al său tată.


Ieroboam și-a adunat Oameni care s-au arătat Că-s de nimic și întărit În acest fel, s-a-mpotrivit Lui Roboam – acela care Pe Solomon, părinte-l are – Căci Roboam, neîndoios, Fusese tânăr și fricos.


De-aceea, Iosafat – mereu – Fost-a-ntărit de Dumnezeu, Iar tot poporul său venea Și daruri multe-i aducea. De slavă, s-a învrednicit Și bogății mari a primit.


Asemeni surdului – mereu – Și-asemeni mutului sunt eu, Pentru că nu aud nimic Și nici o vorbă nu le zic.


Cei care fi-vor împărați În Tarsis – sau cei așezați Peste ostroave să domnească – Biruri și dări au să plătească. Cei care-n Seba-mpărățesc – Sau cei care-n Saba domnesc – Cu multe daruri au să vină.


Nu lua-n seamă toate cele Câte se spun, ca printre ele Să nu-l auzi pe robul tău, Vorbindu-te, cumva, de rău;


Întreg poporul a tăcut, Făcând așa cum le-a cerut Chiar împăratul: „Să tăceți! Nici un cuvânt să nu spuneți!”


Steaua, iar magii au intrat Și Pruncului s-au închinat. Apoi, ei – față de Maria – Au scos de la chimir tămâia, Smirna și aurul avut, Și-un dar, Pruncului, I-au făcut.


Pe cel pe care-l lepădară, Atuncea când îl întrebară „Cine te-a pus stăpânitor? Ești, peste noi, judecător?” – Pe Moise deci – Domnu-l trimise; Cu mari puteri îl întărise Și l-a făcut stăpânitor Puternic, și izbăvitor Al lui Israel, ajutat De îngerul întruchipat


Cum că, din ele, au ieșit Oameni ce-s răi și-au amăgit Pe cei care în ele-au stat Spunându-le: „Haidem, de-ndat’, Alți dumnezei să ne găsim Și pe aceia să-i slujim” – Pe care nu i-ai cunoscut Și-ai tăi părinți nu i-au știut –


Poporu-a mers la Samuel Și i-a vorbit, în acest fel: „Cine a zis: „Saul, apoi, O să domnească peste noi?”? Scoate-l în față, imediat, Ca să îl omorâm, de-ndat’!”


Saul s-a ridicat și-a zis: „Nimenea nu va fi ucis, Căci Dumnezeu l-a izbăvit Pe Israel, azi, negreșit.”


Isai – atuncea – a făcut Așa precum i s-a cerut. Pe un măgar a încărcat, Pâine apoi și-a așezat Un ied, precum și-un burduf plin Care a fost umplut, cu vin. David, pe toate, le-a luat Și-apoi la Saul a plecat.


Fii lui Eli, răi, erau. Pe Domnul, nu Îl cunoșteau.


Ți-am spus dar, tot ce am văzut, Ca tu să știi ce-i de făcut. Iată, a lui Nabal pieire, E hotărâtă. El – din fire – E un om rău și nimenea, De veste, nu are să-i dea, Pentru că nimeni nu-ndrăznește. Acum, fă dar, ce trebuiește!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa