Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 10:22 - Biblia în versuri 2014

22 În fața Domnului au stat Și-apoi, din nou, L-au întrebat: „Aici se află omu-acel? Domnul a zis: „Iată că el E între vase-ascuns, acum.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Ei l-au întrebat în continuare pe Domnul: ‒ A sosit omul acesta aici? Domnul a răspuns: ‒ Iată, s-a ascuns printre bagaje.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Ei l-au întrebat în continuare pe Iahve: „A venit acest om aici?” Iahve le-a răspuns: „Da! Este ascuns printre bagaje!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 L-au consultat încă o dată pe Domnul: „A venit oare omul [acesta] aici?”. Domnul a zis: „Iată, este ascuns între bagaje!”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Au întrebat din nou pe Domnul: „A venit oare omul acesta aici?” Și Domnul a zis: „Iată că este ascuns între vase.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Și iarăși au întrebat pe Domnul: Venit‐a oare bărbatul aici? Și Domnul a răspuns: Iată s‐a ascuns între vase.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 10:22
19 Mawu Ofanana  

Cei doi copii, care urmau Ca să se nască, se băteau În pântecele ei, mereu. Atuncea ea, pe Dumnezeu, L-a întrebat, foarte mirată: „De ce mai sunt însărcinată?”


David, în fața Domnului, S-a dus, să ceară sfatul Lui: „Spre Iuda, oare, să apuc, Și-n vreo cetate, să mă duc?” „Du-te” – răspunse Dumnezeu. „Unde anume, să merg eu?” – David, în urmă, a-ntrebat, Iar Domnul i-a răspuns, de-ndat’: „Du-te-n Hebron”. David s-a dus


Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”


Lui Eleazar, spune-i astfel: „Te rog, întreabă, pentru el – Ca nu cumva, noi să greșim – De judecata lui Urim Care-i ‘naintea Domnului, Ca să urmăm porunca Lui.” Iar Iosua – și-apoi cu el, Întreg poporul Israel – Are să iasă așadar, Cum porunci-va Eleazar; Și vor intra-n același fel, Atunci când poruncește el.”


La masa ‘ceea. Deci, aflați, Căci cel care s-a înălțat, Va fi smerit; dar ridicat, Va fi cel ce s-a dovedit, Că a știut a fi smerit.”


Când al lui Israel popor N-a mai avut conducător – Pentru că Iosua murise – La Domnul, el s-a dus și zise: „Doamne, pe cine, dintre noi, Ai să-l alegi să meargă-apoi, În țara Canaaniților, Să lupte cu acel popor?”


Au mers, în urmă, la Betel, Și-n fața Domnului au stat – Acolo – și L-au întrebat: „Cine să plece, dintre noi, Ca să înceapă ăst război, Cu Beniamin?” Domnul a spus: „Iată că Iuda va fi pus Să meargă, primul, dintre voi, Ca să pornească ăst război.”


În fața Domnului au stat Și-au plâns, până s-a înserat. Apoi, cu Domnul au vorbit Și-L întrebară, la sfârșit: „Mai trebuie să ducem noi, Cu Beniamin, acest război?” Domnul a zis, poporului: „Suiți-vă-mpotriva lui.”


Fineas, fiul lui Eleazar Și-al lui Aron. Atuncea dar, În fața Domnului a stat Poporul și L-a întrebat: „Să ne mai ducem la război, Sau să ne-ntoarcem înapoi?” Domnul a zis: „Când zorii vin, Să-l atacați pe Beniamin, Pentru că iată, mâine, vreau, În mâna voastră, să îl dau.”


Doar pentru casele ce vin Din ramura lui Beniamin. Casa lui Matri a ieșit. În urmă, sorții l-au găsit Pe Saul, ca venind din ea, Care, pe Chis, tată-l avea.


Saul pe Domnul L-a-ntrebat: „Dorești să mă pogor, îndat,’ Pe urma Filistenilor? O să lași oare-al lor popor, În mâinile lui Israel?” Dar Domnul, în ceasul acel, Nici un răspuns, lui, nu i-a dat.


Îndată, Samuel a spus: „Când căpetenie te-am pus Peste poporul cel pe care Neamul lui Israel îl are, Și-atunci când Dumnezeu te-a uns, Încât, în urmă, ai ajuns, Drept împărat, în Israel, Nu mai ții minte în ce fel, În proprii tăi ochi erai? Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.


Ahimelec L-a întrebat Pe Domnul, pentru el, de-ndat’. Apoi, merinde-a pregătit Și-o sabie i-a dăruit – Chiar sabia unui oștean Care fusese Filistean. Tu-l știi pe-acela – negreșit – Căci, Goliat, el s-a numit.”


De-al său plan, David a aflat Și-apoi, la sine, l-a chemat Pe preotul Abiatar, Zicând: „Adă efodul dar!”


Pe-Abiatar – preotul care, Pe-Ahimelec, părinte-l are – La sine-ndată, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „Adu-mi efodul!” El s-a dus După efod și l-a adus.


David, în fața Domnului, Merse, să ceară sfatul Lui: „Ce să fac, oare? Să pornesc, Pe-Amaleciți, să-i urmăresc? Pot oare, ca să plec acum? Am să-i ajung, oare, pe drum?” Domnul a zis: „Poți să pornești Și poți ca să îi urmărești. Îi vei ajunge, negreșit, Și totul fi-va izbăvit.”


Saul a zis, la rândul său: „Nu sunt eu, oare, Beniamit? Și oare nu sunt eu ieșit Din semințiile pe care, Mai mici, Israelul le are? Și nu știi că familia mea Mai mică e – de-asemenea – Dintre acelea care vin Din neamul meu, din Beniamin? De ce, în ăst fel, îmi vorbești, Când, prima oară, mă-ntâlnești?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa