Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 10:1 - Biblia în versuri 2014

1 Într-o sticluță, Samuel Avut-a untdelemn. Astfel, De Saul s-a apropiat Și pe-al său cap l-a revărsat. Apoi l-a sărutat și-a spus: „Nu te-a uns Domnul, spre-a fi pus Drept căpetenie astfel, Peste întregul Israel, Peste poporul Domnului Cari este moștenirea Lui?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Samuel a luat sticluța cu ulei, l-a turnat pe capul lui Saul și l-a sărutat, zicând: ‒ Nu te-a uns Domnul să fii conducător peste moștenirea Lui?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Samuel a luat cornul cu ulei. Apoi a turnat acel ulei pe capul lui Saul și l-a sărutat, zicând: „Oare nu te-a uns Iahve ca să fii conducătorul moștenirii Lui?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Samuél a luat vasul cu untdelemn și l-a turnat pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat și i-a zis: „Oare nu te unge Domnul drept conducător peste moștenirea lui?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Samuel a luat sticluța cu untdelemn și a turnat-o pe capul lui Saul. Apoi l-a sărutat și a zis: „Nu te-a uns Domnul ca să fii căpetenia moștenirii Lui?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Samuel a luat vasul cu untdelemn și l‐a turnat pe capul lui Saul și l‐a sărutat și a zis: Oare nu te‐a uns Domnul mai mare peste moștenirea sa?

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 10:1
38 Mawu Ofanana  

David, atunci, l-a întrebat: „Nu ți-a fost frică să îți pui Mâna, pe unsul Domnului, Ca să-l omori? Cum ai putut, Așa ceva, să fi făcut?”


Apoi, cu toții au trecut Peste Iordan și au făcut Un mic popas, pe malul lui. În fața împăratului, Se duse Barzilai, călare, Gata fiind, pentru plecare. David l-a binecuvântat Și pe obraz l-a sărutat, Iar Barzilai luă, apoi, Drumul spre casă, înapoi.


Iată, astă cetate mare E-n numărul acelor care Cele mai credincioase sânt, Pe al lui Israel pământ, Și pot să-ți spun, în acest fel, Că ea e mamă-n Israel! De ce vrei tu ca să lovești Cetatea și s-o nimicești? Vrei tu ca moștenirea care Al nostru Dumnezeu o are, Să o zdrobești? Crezi că faci bine?”


Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela cari povățuiai, Strângând întregul Israel, În jurul tău. Atunci, astfel, Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii Peste-ai lui Israel copii.”


Când veți ajunge-n acel loc, Natan și preotul Țadoc Au să îl ungă, de îndat’, Pe Solomon, drept împărat, Ca să domnească-n acest fel, Peste întregul Israel. Apoi, din trâmbiți să sunați În fața lui și să strigați: „Trăiască Solomon, cel care, Peste Israel, e mai mare! Trăiască noul împărat, Peste Israel așezat!”


Dar șapte mii, dintre bărbați, Vor fi, în Israel, lăsați. Ei sunt cei cari nu și-au plecat Genunchii și n-au sărutat Chipul lui Bal. Neabătut, Ei, a Mea cale, au ținut.”


„La Ezechia să te duci, Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci. Întoarce-te acum la el Și-apoi, îi spune-n acest fel: „Așa vorbește Dumnezeu, Cel al lui David: „Iată, Eu Am auzit cum te-ai rugat Și am văzut că ai vărsat Lacrimi amare-n fața Mea. Dar încurând, tu vei putea Ca iarăși sănătos să fii. Peste trei zile, ai să vii La Casa Domnului. Cu cale,


La sine-atuncea, Elise Chemă pe unul dintre cei Care fiu de proroc fusese Și-n felu-acesta îi spusese: „Încinge-ți dar, mijlocul, bine, Căci trebuie să pleci. Cu tine, Și untdelemnul ai să-l duci. Va trebui să o apuci Către Ramotul cel pe care Țara lui Galaad îl are.


Oamenii au strigat: „Minciună! Nu știm! Și vrem să ni se spună, Ce a vorbit omul acel!” „A zis că, peste Israel, Eu voi domni ca împărat. Ulei, pe cap, el mi-a turnat, Spunându-mi că vorbirea lui Vine din partea Domnului.”


Domnul, pe Iacov, l-a cules Și pe Israel l-a ales Pentru ca el, al Lui să fie, De-acum și până-n veșnicie.


Pe al Său Fiu să Îl cinstiți, Ca nu cumva Să-L mâniați Și să pieriți pe-a voastră cale. Căci iată, gata-i să se-aprindă Mânia Lui și-atuncea, vale, Va curge și-o să vă cuprindă. Ferice e de toți cei care Vor face doar în acest fel, Ferice e de fiecare Dacă, mereu, se-ncrede-n El.


Să îl așeze drept păstor, Peste întregul Său popor,


„Pe ai tăi oameni, îi vei pune Ca mirodenii să adune. Apoi, din smirna de la ei, Cinci sute sicli ai să iei. Smirna va fi foarte curată. Din scorțișoara adunată, Doar jumătate să iei – deci, Doar două sute și cincizeci De sicli vei lua din ea; Din trestie – asemenea – Să iei aceiași cantitate. Iar cele două, adunate – Deci trestie și scorțișoare – Trebuie-a fi mirositoare.


Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”


Astfel, ai fost împodobită Cu-argint și aur și-mbrăcată Cu haina ‘ceea minunată Care din in era făcută Și din mătase-n fir cusută. Floarea făinii ai mâncat-o. Mierea, apoi, ai căpătat-o Și untdelemnul. Te vădeai Desăvârșită că erai În frumusețe. Negreșit, Împărăteasă-ai devenit,


Acuma, ei se dovedesc Într-una că păcătuiesc. Chipuri au ei, de ei lucrate, Cari în argint au fost turnate. Sunt născociți idoli-acei Și sunt, de meșteri, făcuți ei. Acestora, ei le vorbesc Și jertfind oameni se vădesc. În fața lor se-nchină ei Și-apoi sărută-acei viței!


Apoi, poporul, de la el, Cerut-a și un împărat. Și astfel, Dumnezeu le-a dat Pe Saul – al lui Chis fecior – Din Beniamin. În fruntea lor, El, patruzeci de ani, a stat.


Pentru că partea Domnului Este acest popor al Lui. Din Iacov, este neamu-acel, Pe care-l moștenește El.


Apoi, c-o sfântă sărutare, Să le urați, la fiecare – Din partea noastră – sănătate.


Într-adevăr, s-a cuvenit, Ca tocmai Cel ce a făcut, Prin voia Sa, la început, Totul – și ceruri și pământ – Și pentru care, toate sânt, Și cari, la slavă, Își dorea, Pe mulți din fii, ca să îi ia, Acuma, să Își împlinească Lucrul și să desăvârșească Pe Căpetenia tuturor – Pe Capul mântuirii lor.


Făpturile acolo-aflate, Cari patru-n număr sunt, de toate, Precum și toți bătrâni-acei, Cari douăzeci și patru-s ei, Jos, la pământ, s-au aruncat, În fața Mielului, de-ndat’, Ținând, în mână, alăute Și-având potirele umplute, Doar cu tămâie, căci în ele – Deci în potirele acele – Sunt rugăciunile ținute, Care, de sfinți, au fost făcute. Potirele acestea toate, Numai din aur sunt lucrate.


Acum, la mine, să priviți Și-n contră-mi să mărturisiți, Aici, în fața Domnului, Precum și-n fața unsului Care-i al Său: cui i-am luat Boul, măgarul său, vreodat’? S-a întâmplat oare, cumva, Ca să apăs pe cineva? Pe cine am năpăstuit? Sau, de la cine am primit Mită, să-nchid ochii apoi? Mărturisiți – acuma – voi, Căci vreau ca să înapoiez Tot ceea ce vă datorez!”


Tu ai făcut, însă, altfel. Să știi dar, că a ta domnie Mult timp nu va avea să ție, Pentru că nu ai împlinit Ceea ce Domnu-a poruncit.”


Odată, merse Samuel La Saul, și i-a zis, astfel: „Atunci când Domnul m-a trimis, La tine ca să vin, mi-a zis Ca să te ung drept împărat, Peste Israel, așezat. Iată, vin iar, din partea Lui, Să-ți spun cuvântul Domnului.


Îndată, Samuel a spus: „Când căpetenie te-am pus Peste poporul cel pe care Neamul lui Israel îl are, Și-atunci când Dumnezeu te-a uns, Încât, în urmă, ai ajuns, Drept împărat, în Israel, Nu mai ții minte în ce fel, În proprii tăi ochi erai? Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.


Domnul S-a dus la Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Oare-ai să plângi, neîncetat, Pentru că Eu l-am lepădat Pe Saul, de la-mpărăție? Mult, plânsul tău o să mai ție? Ascultă dar, al Meu îndemn: „În corn, îți toarnă untdelemn Și du-te la Isai, cel care Este din Betleem. El are Un fiu, care Îmi e pe plac Și împărat am să îl fac, Căci vreau ca să domnească el – De-acuma – peste Israel.


Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.


Cei cari sunt ai lui Dumnezeu Vrăjmași, vor tremura mereu, Căci din înaltul cerului, Va arunca tunetul Lui, Asupra lor. Vor fi chemate – În fața Lui – și judecate Chiar și acelea care sânt Margini, pentru acest pământ. Putere, El a revărsat, Mereu, peste-al Său împărat Și-apoi a Unsului tărie ‘Nălțată-n veci, are să fie.”


Iar celor ce l-au însoțit, În felu-acesta, le-a vorbit: „Să mă ferească Dumnezeu, Să-i fac vreun rău, domnului meu! Asupra împăratului Cari este unsul Domnului, Eu – mâna – n-am să mi-o ridic Să-i fac vreun rău, oricât de mic!”


Ferească Domnul, de-așa rău! N-am să m-ating, de unsul Său, Căci Domnu-l pierde, sau îl scapă! Ia doar ulciorul pentru apă, Și sulița-mpăratului Care-i la căpătâiul lui Și-apoi, în grabă, să plecăm, Ca la ai noști’ să ne-nturnăm!”


David i-a zis, lui Abișai: „Să nu-l omori, căci voie n-ai! El este unsul Domnului! Cine va fi-mpotriva lui? Cine e cel ce l-a lovit, Fără să fie pedepsit?


Însă, întregul Israel N-a ascultat de Samuel, Ci-n gura mare a strigat: „Nu! Să ne pui un împărat,


Ascultă de al tău popor Și dă-le-un împărat al lor, Dar înștiințează-i, de îndat’, Ce drepturi are-un împărat.”


La acest ceas, mâine-ți trimit Un om, din Beniamin venit. Să-l ungi, când va sosi la voi, Drept căpetenie apoi, Peste-al lui Israel popor. Din mâna Filistenilor, Prin el, am să vă izbăvesc, Căci îndurare, Eu voiesc Să îi arăt poporului, Pentru că strigătele lui, Până la Mine s-au urcat.”


Spre marginea cetății care Era la mică depărtare. Puțin au mers, când Samuel, Lui Saul, i-a vorbit, astfel: „Trimite-ți sluga înainte, Iar tu rămâi și ia aminte La ceea ce-ți voi spune eu, De la al nostru Dumnezeu.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa