Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 1:3 - Biblia în versuri 2014

3 Din Silo – din cetatea lui – Să se închine Domnului. Astfel, bărbatul se pornea, O dată-n an, și se ducea – Alături de al său popor – Ca Domnului oștirilor, Să Îi dea jertfe potrivite, Care-s prin Lege rânduite. Pe-atunci, doi preoți i-au slujit Lui Dumnezeu. Ei s-au numit Hofni și Fineas; cei doi, iată, Pe Eli, îl aveau, drept tată.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 În fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Șilo ca să se închine și să aducă jertfe Domnului Oștirilor. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 În fiecare an, acest bărbat pleca din orașul lui și se ducea la Șilo, ca să se închine și să ofere sacrificii lui Iahve care este (numit și) Dumnezeul Armatelor. Acolo erau cei doi fii ai lui Eli: Hofni și Fineas. Ei slujeau ca preoți ai lui Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Omul acesta urca în fiecare an din cetatea sa la Șílo ca să se închine și să aducă jertfe Domnului Sabaót, care era la Șílo. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Éli, Hófni și Pinhás, preoți ai Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și acest om se suia din cetatea sa din an în an să se închine și să jertfească Domnului oștirilor în Silo. Și acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoții Domnului.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 1:3
22 Mawu Ofanana  

La Silo, Se aflase El, Unde al Său cort se găsea Când printre oameni locuia. Furios, cortul Și l-a lăsat,


„Pe an, de trei ori, vei avea – Tu – sărbători, în cinstea Mea.


Bărbații trebuie să știe Că obligați sunt ca să vie, Mereu, în fața Domnului. Astfel, în timpul anului, De trei ori se vor prezenta Și-n fața Domnului vor sta.


Să vină-n fața Domnului, Toți cei de parte bărbătească. Pe an, ei au să trebuiască De trei ori a se prezenta Și-n fața Domnului a sta.


Când Paștele se-apropiau, Către Ierusalim, porneau Părinții pruncului Iisus, În fiecare an. S-au dus –


Apoi, în fața Domnului, Pe tot cuprinsul anului, Bărbații voști’ – la sărbători – Au să se suie, de trei ori, În locul pe cari, se-nțelege Că Dumnezeu îl va alege. La praznicul azimilor, La cel a săptămânilor, La sărbătoarea cortului, Bărbați-n fața Domnului Se vor sui. Fără-ndoială, Nimeni să n-aibă mâna goală,


A lui Israel adunare La Silo-a stat, în așteptare Și-acolo fost-a așezat Al întâlnirii cort, de-ndat’. Supus, întreg cuprinsul țării Se întindea în largul zării.


Astfel, Daniții au avut Chipul cioplit ce-a fost făcut De către Mica, tot mereu, Atunci când a lui Dumnezeu Casă – așa precum se știe – La Silo, s-a brodit să fie.


Au mai stat mult de s-au gândit, Și-au cuvântat, în urmă: „Iată, În fiecare an, o dată, Este o mare sărbătoare În cinstea Domnului. Ea are, Numai la Silo, să se țină Și multă lume o să vină. La miazănoapte de Betel Se află Silo. Locu-acel E așezat spre răsărit, Față de drumul ce-a suit De la Betel și s-a-ndreptat Către Sihem. El e aflat La miazăzi de-acel ținut, Cari drept Lebona-i cunoscut.”


Elcana și cu casa lui S-a dus în fața Domnului, Ca să aducă jertfa dată În fiecare an o dată Și – precum îi cerea credința – Să-și împlinească juruința.


Când toți sfârșit-au de mâncat, Ana, la Templu, a plecat. Eli, preotul Domnului, Lângă ușiorii Templului, Era, pe-un scaun așezat.


Pe-atuncea, Abia – cel care Pe Ahitub, tată, îl are, Și care, frate, se vădea Cu I-Cabod care-l avea, Tată, pe Fineas, pe cel care, Drept fiu, preotul Eli-l are Și cari, la Silo, Îi slujise Lui Dumnezeu – se potrivise De a purta efodul lui, Adică al preotului. În tabără, nu s-a aflat Că Ionatan era plecat.


A sa măicuță îi făcea O mantie și i-o dădea, În fiecare an, o dat’, Când se ducea cu-al ei bărbat, Ca să dea jertfa cuvenită Ce-i după Lege rânduită.


Iată dar semnul stabilit – Semn care este hărăzit Pentru cuvintele rostite – Ca tu să știi că împlinite Ele vor fi: astfel, cei doi – Hofni și Fineas – amândoi Au să dispară într-o zi Și fără fii, te vei trezi.


I-am zis că vreau să pedepsesc Casa pe care el o are, Pentru fărădelegea care, Feciorii săi chiar au făcut-o – Pe care Eli a știut-o. Prin ceea ce au săvârșit, Feciorii săi au dovedit Că vrednici sunt de lepădat, Iar Eli nu a încercat Să îi oprească-n nici un fel, Deși preot Îmi este El.


Chivotul Domnului – apoi – A fost luat. Fiii cei doi, Pe cari Eli i-a zămislit – Hofni și Fineas – au murit.


Mai mulți plecară, din popor, La Silo, căci au stabilit Ca să aducă, negreșit, Apoi, din casa Domnului, Chivotul legământului Al Domnului oștirilor Cari, în al heruvimilor Mijloc, șade neîncetat. Hofni și Fineas s-au aflat Lângă chivotul Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa