Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 1:19 - Biblia în versuri 2014

19 Ana, în zori, s-a deșteptat, Iar după ce s-a închinat Cu fața până la pământ ‘Naintea Domnului Cel Sfânt, S-a-ntors la Rama, unde ea – Pe vremea ‘ceea – locuia. Apoi, cu soața lui – cu Ana – S-a dus și s-a culcat Elcana. Domnul Și-a amintit de ea Și de dorința ce-o avea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 S-au sculat dis-de-dimineață, s-au închinat înaintea Domnului și apoi s-au întors acasă, în Rama. Elkana a intrat la Ana, soția sa, iar Domnul Și-a adus aminte de ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 În următoarea dimineață s-au trezit devreme cu toții și s-au închinat înaintea lui Iahve. Apoi s-au întors acasă, în localitatea Rama. Elcana a cunoscut-o (intim) pe soția lui; iar Iahve Și-a amintit de ea.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 S-au sculat dimineața, s-au prosternat înaintea Domnului. Apoi s-au întors și au venit la casa lor, la Ráma. Elcaná a cunoscut-o pe Ána, soția sa, și Domnul și-a adus aminte [de ea].

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 S-au sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă, la Rama. Elcana s-a culcat cu nevastă-sa Ana, și Domnul Și-a adus aminte de ea.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Și s‐au sculat dis de dimineață și s‐au închinat înaintea Domnului și s‐au întors și au venit la casa lor în Rama. Și Elcana a cunoscut pe Ana, nevasta sa, și Domnul și‐a adus aminte de ea.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 1:19
23 Mawu Ofanana  

Când Dumnezeu și-a amintit De ceea ce-a făgăduit El Sarei, vorba Și-a ținut


Și iată, ziua a venit, Când Dumnezeu Și-a amintit Cum că Rahela I-a cerut Și ea ceva. El a făcut, În așa fel, încât și ea, Copii, să poată a avea.


Adam, la Eva, a intrat Și-apoi cu ea s-a-mpreunat. Eva, pe lume, a adus Un fiu și nume Cain i-a pus, Zicând apoi copilului: „Cu ajutorul Domnului Iată, un om am căpătat!”


Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.


Femeia a rămas, pe dată, La vorba lui, însărcinată. Timpul, în goană, a trecut Și-apoi, un fiu, ea a născut, Așa cum spuse Elisei.


O iau ‘naintea zorilor Și strig spre știrea tuturor. Nădejdea mea e așezată Doar în făgăduința dată De către Domnul Dumnezeu. În ea nădăjduiesc mereu.


Pe Cel care Și-a amintit De-al Său popor ce-a fost smerit, Căci îndurarea Domnului Ține în veacul veacului!


Mă iartă dar, când mai greșesc! Nu-Ți aminti, de-asemenea, Greșeli din tinerețea mea, Nici făr’delegi ce-am săvârșit. Adu-Ți aminte, negreșit, De mine-n îndurarea-Ți mare Și-n nesfârșita-Ți îndurare!


Ascultă-mi glasul, dimineața, Când ruga mi-o îndrept spre Tine, Când înspre Tine-mi ridic fața Și-aștept pentru că știu prea bine


Seara, în zori și la amiază Al meu oftat nu încetează, Căci sufletul îmi geme greu. Dar Domnu-aude glasul meu;


Să tacă. Zorii s-au ivit, Și-abia atunci, într-un târziu, Să caute un loc pustiu, Iisus plecat-a din cetate, Spre-a se ruga-n singurătate.


Apoi, s-a-ntors către Iisus: „Doamne” – acel tâlhar I-a spus – „Aminte-adu-Ți, nu mă uita, Când, în Împărăția Ta, Veni-vei!” Domnul l-a privit


Rama și Gabaon urmară, Berotul li se-alăturară,


Era un om, din Efraim – De la Ramataim-Țofim – Care, Elcana, se numea. Tatăl pe care îl avea Fusese, Ieroham, numit Și de Elihu-i zămislit; Elihu e acela care, Pe Tohu, drept părinte-l are; Tohu în lume a venit, Prin Țuf, cari fost-a Efratit.


Ea a făcut o juruință, Căci avusese o dorință: „O, Doamne al oștirilor! Dacă vei fi îndurător, Dacă vei vrea a Te uita, Cu milă, către roaba Ta Și ai să-mi dai un fiu și mie, Atunci Ți-l voi închina Ție. Va fi-nchinat, lui Dumnezeu, În toată viața lui, mereu. Peste-al său cap, brici – niciodat’ – Să treacă, nu va fi lăsat.”


Când a sfârșit tot, Samuel S-a-ntors la Rama și la fel Făcu și Saul, imediat, Căci către Ghibea a plecat.


Cu untdelemn, din cornul lui, S-a dus, îndată, Samuel, Să-l ungă pe băiatu-acel. La uns, atuncea, pe fecior, Acolo-n văzul fraților. În urmă, Duhul Domnului S-a așezat asupra lui Și de atuncea – negreșit – Și-n alte zile a venit Duhul, peste băiatu-acel, Ca să Se-așeze peste el, Spre-a-l întări, necontenit. David, feciorul s-a numit. Când Samuel a terminat Lucrul ce îi fusese dat De Dumnezeu, s-a-ntors apoi, Și-a mers la Rama, înapoi.


David, cu fuga, a scăpat Și către Rama s-a-ndreptat. La Samuel, David s-a dus Și-apoi – când l-a găsit – i-a spus Ceea ce Saul a făcut. De drum, în urmă, și-a văzut Și spre Naiot, el a pornit Unde apoi a locuit.


La Rama, s-a întors Elcana, Căci el o însoțea pe Ana. Pruncul, la Eli, rămăsese – Așa cum Ana promisese – Să crească-n fața Domnului Și să rămână-n slujba Lui.


Întreg poporul Israel A plâns, atunci când Samuel, Din astă lume, a plecat. Israeliții au aflat De moartea lui și toți s-au strâns, La Rama, iar apoi l-au plâns. În urmă, ei l-au îngropat La Rama-n casa-n care-a stat. David, atuncea, a pornit, Spre un pustiu, Paran, numit.


Când sfârșea totul, înapoi – La Rama – se-ntorcea apoi, Unde fusese casa lui. Acolo-n cinstea Domnului, El, un altar, a ridicat, Unde pe-ai săi i-a judecat.


Bătrânii toți, din Israel, La Rama-au mers – la Samuel –


A doua zi dar, Samuel, Pe Saul, l-a chemat la el – Pe-acoperișul casei, sus – Unde în acest fel i-a spus: „Scoală, căci te-nsoțesc apoi.” El s-a sculat și amândoi, Din casă-n urmă, au ieșit Și înainte au pornit,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa