1 Samuel 1:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Ea a făcut o juruință, Căci avusese o dorință: „O, Doamne al oștirilor! Dacă vei fi îndurător, Dacă vei vrea a Te uita, Cu milă, către roaba Ta Și ai să-mi dai un fiu și mie, Atunci Ți-l voi închina Ție. Va fi-nchinat, lui Dumnezeu, În toată viața lui, mereu. Peste-al său cap, brici – niciodat’ – Să treacă, nu va fi lăsat.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ A făcut următorul jurământ, zicând: „Doamne al Oștirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la întristarea slujitoarei Tale, dacă Îți vei aduce aminte de mine și n-o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui, iar briciul nu va trece peste capul lui“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Atunci a făcut un jurământ, spunând: „Doamne al armatelor, doresc să privești, să constați chinul slujitoarei Tale și în mod real să Îți amintești de mine. Dacă nu o vei uita pe slujitoarea Ta și dacă îi vei da un fiu, atunci îl voi oferi (în slujba) lui Iahve pentru toate zilele vieții lui; și părul capului lui nu va fi tăiat niciodată!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Ea a făcut un vot: „Doamne [Dumnezeule] Sabaót, dacă vei privi la necazul slujitoarei tale, dacă îți vei aduce aminte de mine și nu o vei uita pe slujitoarea ta și dacă îi vei da slujitoarei tale un fiu, îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieții lui și briciul nu va trece peste capul lui”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Ea a făcut o juruință și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici nu va trece peste capul lui.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Și a juruit o juruință și a zis: Doamne al oștirilor, dacă vei căuta în adevăr spre întristarea roabei tale și îți vei aduce aminte de mine și nu vei uita pe roaba ta și vei da roabei tale un copil de parte bărbătească, îl voi da Domnului în toate zilele vieții lui și briciul nu va veni pe capul lui.

1 Samuel 1:11 Mawu Ofanana

Geneza 28:20

Iacov făcu o juruință: „De voi avea eu biruință, De Domnul dacă-s însoțit – Oriunde mă voi fi găsit – Cât sunt în pribegia mea, Și dacă pâine voi avea Și haine, ca să mă îmbrac

Geneza 29:32

Lea, astfel, a zămislit Un fiu, cari Ruben s-a numit. Ruben înseamnă „Vedeți fiu”, Căci ea a spus: „Acuma știu: Domnul, mâhnirea, mi-a văzut Și-un fiu mi-a dat, de am născut. Sunt, în sfârșit, iar, fericită! – De soțul meu, voi fi iubită.”

Geneza 30:22

Și iată, ziua a venit, Când Dumnezeu Și-a amintit Cum că Rahela I-a cerut Și ea ceva. El a făcut, În așa fel, încât și ea, Copii, să poată a avea.

Geneza 8:1

Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.

2 Samuel 16:12

Poate că la necazul meu, O să privească Dumnezeu, Și se va îndura de mine, Încât are să-mi facă bine, Chiar dacă blestemat mereu, De acest om, astăzi, sunt eu.”

Psalmi 25:18

Privește-a mea ticăloșie, Iar truda mea, în față-Ți fie! Iartă-mi păcatele, căci ele Multe se-arată-a fi și grele!

Exodul 4:31

Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a crezut Vorbele lor și au văzut Că Dumnezeu a cercetat Pe Israel, căci a aflat De toate câte-a suferit Cât, în Egipt, a fost robit. Toți, fețele, și-au aplecat Și la pământ, s-au aruncat.

Proverbe 31:2

„Ce vrei să-ți spun, fiule, eu? Ce vrei să știi tu, rod al meu? Rod, jurământului făcut, Ce vrei să-ți fac de cunoscut?

Qohelet 5:4

Dacă făcut-ai, cu credință, Lui Dumnezeu, vreo juruință, Ai grijă să nu zăbovești, Ci grabnic să o împlinești Căci Lui nu-I plac – să iei aminte – Acei care-s lipsiți de minte. De-aceea îți zic: te grăbește Și, ce-ai jurat, înfăptuiește!

Levitic 27:2

„La Dumnezeu, când mergeți voi Să-I faceți juruințe-apoi, Atunci când vorba o să fie De oameni, vreau ca să se știe Că sunt ai Domnului acei, Iar tu vei pune preț pe ei.

Numeri 21:2

Israelul, când a văzut Lucrul acesta, I-a făcut, Lui Dumnezeu, o juruință: „Dacă găsești de cuviință Ca să ne dai acest popor, Cetățile ce-s ale lor, În mâini, le nimicim pe toate, Îndată, fără doar și poate.”

Numeri 6:11

Una din păsările-acele Are să aibă drept menire De jertfă pentru ispășire, Iar pe cealaltă o socot Să-Mi fie ardere de tot. Preotul o să le primească, Și trebuie să le jertfească Așa precum s-a poruncit. Pentru păcatul săvârșit De cel ce fost-a necurat Deși era în nazireat, Va face – prin a sa menire – O slujbă pentru ispășire. Iar Nazireul, mai apoi, Capul, își va sfinți-napoi – Atuncea chiar – în ziua-n care A adus jertfele. El are

Numeri 6:5

În Nazireat, omu-i oprit A-și rade părul. Negreșit, Până se vor fi terminat Zilele-n care, închinat, A vrut să fie, Domnului, Omul e sfânt, iar părul lui Trebuie-n voie-a fi lăsat Să crească, făr’ a fi tăiat.

Numeri 6:8

Cât ține al său nazireat, El, Domnului, va fi-nchinat.

Judecători 11:30

Până când lupta n-a-nceput, O juruință I-a făcut Iefta, lui Dumnezeu, și-a spus: „Dacă în mână-mi vei fi pus – Acum – pe-ai lui Amon copii,

Judecători 13:5

Vei rămânea însărcinată, Și-un fiu vei naște. Peste el – Peste-al său cap – în nici un fel, Briciul să nu fie trecut. Pruncul care va fi născut, Este ales, de Dumnezeu, Pentru a-I fi-nchinat mereu – Precum El a găsit cu cale – Din pântecele mamei sale. Copilu-acesta va fi cel Cari, pentru-ntregul Israel, Are a fi izbăvitor Din mâna Filistenilor.”

1 Samuel 1:10

Ana, cu sufletu-ntristat, Plângea și se ruga, mereu, Sprijind cerând, lui Dumnezeu.

1 Samuel 1:12

Fiindcă-n rugăciune, ea, De multă vreme se găsea, Eli cu-atenție-a privit, La gura ei și s-a gândit

1 Samuel 1:19

Ana, în zori, s-a deșteptat, Iar după ce s-a închinat Cu fața până la pământ ‘Naintea Domnului Cel Sfânt, S-a-ntors la Rama, unde ea – Pe vremea ‘ceea – locuia. Apoi, cu soața lui – cu Ana – S-a dus și s-a culcat Elcana. Domnul Și-a amintit de ea Și de dorința ce-o avea.

1 Samuel 1:22

Dar Ana nu l-a însoțit, Și-n felu-acesta, i-a vorbit: „După ce îl voi înțărca Pe fiul meu, mă voi urca – Cu el – la casa Domnului, Ca să îl las în fața Lui, Așa după cum am promis.”

1 Samuel 1:27

Pentru copilu-acesta, eu – În vremea ‘ceea – m-am rugat, Iar Dumnezeu m-a ascultat.

1 Samuel 1:28

De-aceea, Domnului, eu vreau, Pe fiul meu, acum, să-l dau, Ca astfel, toată viața lui, Să fie doar al Domnului.” Când a sfârșit de cuvântat, Lui Dumnezeu, s-au închinat.

1 Samuel 2:20

Preotul Eli – pe Elcana Și pe a lui soție, Ana – I-a binecuvântat și-a spus: „Să facă Domnul Cel de Sus, Ca prunci să ai cu-a ta soție, Și-nlocuit, astfel, să fie Fiul pe cari l-a-mprumutat Ea, Domnului, cum a jurat.” Ana, cu al ei soț, apoi, Au mers acasă, înapoi.