1 Samuel 1:10 - Biblia în versuri 2014

¹⁰ Ana, cu sufletu-ntristat, Plângea și se ruga, mereu, Sprijind cerând, lui Dumnezeu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁰ Ea avea sufletul amărât și s-a rugat Domnului, plângând cu amar.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁰ Ea a început să se roage lui Iahve cu sufletul întristat; și plângea cu un mare regret.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁰ [Ána] avea sufletul amărât, se ruga Domnului și plângea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁰ Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât și plângea.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁰ Și ea era în amărăciune de suflet și s‐a rugat Domnului și a plâns mult.

1 Samuel 1:10 Mawu Ofanana

Geneza 30:1

Văzând că nu poate să nască, A început s-o pizmuiască Rahela-atunci, pe sora sa, Iar către Iacov spuse-așa: „Să-mi dai copii! De nu – să știi! – Nu voi mai fi, printre cei vii!”

Geneza 50:10

Când au ajuns în Canaan, Trecând dincolo de Iordan – În câmpul lui „Atad” chemat – Pe loc, convoiu-acel a stat, Iar Iosif a orânduit, În cinstea celui ce-a murit, Un bocet, care a ținut O săptămână, ne-ntrerupt.

2 Samuel 13:36

Abia sfârăise vorba, când În sală, au intrat, plângând, Toți fiii împăratului. David și slujitorii lui – Văzându-i pe tineri-acei – Au început de-au plâns și ei.

2 Samuel 17:8

Tu îl cunoști, pe împărat Și-asemenea, pe-al său popor. Le știi dar, vitejia lor. Mai știi că sunt înfuriați, Încât pot fi asemănați Cu o ursoaică – precum știți – Ai cărei pui au fost răpiți. Cât despre-al tău părinte-apoi, Știi că e omul de război Și n-o să stea-ntre slujitori, Ca să aștepte-ai zilei zori.

2 Regi 20:3

„Doamne, să-Ți amintești de mine, Căci eu am stat, mereu, cu Tine. Eu am pășit pe a Ta cale, Umblând ‘naintea Feței Tale. Credincioșie-am arătat, Iar cugetul mi-a fost curat. Neîncetat – cum ai văzut – Doar lucruri bune am făcut!” Când rugăciunea și-a sfârșit, Să plângă-amarnic, s-a pornit.

Iov 10:1

„De viață, eu sunt dezgustat. Iată că astăzi, glas am dat Plângerii mele și vorbesc Cu-amărăciunea ce-o simțesc.

Iov 7:11

De-aceea, eu nu voi tăcea, Ci voi vorbi, neîncetat! Neliniștea mi-a subjugat Sărmana inimă. Mereu, Cât voi simți-n sufletul meu Amărăciuni, am să vorbesc Și am ca să mă tânguiesc.

Iov 9:18

Să nu răsuflu o clipită Și-amărăciune să înghită Sufletul meu, pe săturate.

Psalmi 50:15

Mă cheamă dar, când te găsești În strâmtorare. Atunci Eu Te izbăvesc, iar tu, mereu, Ai să Mă proslăvești pe Mine, Căci iarăși îți va merge bine!

Psalmi 91:15

Mă va striga, și-am să-i răspund! Voi fi cu el în strâmtorare! La al său glas, n-am să M-ascund, Ci îi voi da ajutorare. Din toate am să-l izbăvesc, Iar mila Mea o să-l ajungă! În veci, am să îl proslăvesc

Proverbe 14:10

Inima-și știe ale ei Necazuri și nu va lăsa Pe nime-n bucuria sa Să se amestece, vreodată – Nici un străin nu o să poată.

Isaia 38:15

Ce aș putea ca să mai spun? Domnul este atât de bun, Încât atunci când am strigat, Răspuns-a și m-a ascultat. De-acuma, voi umbla smerit, Atât cât mai am de trăit, Căci întristat fusesem eu.

Isaia 54:6

Domnul a hotărât apoi, Ca să te cheme înapoi, Ca pe-o femeie părăsită A căre-i inimă-i zdrobită, Ca pe-o nevastă-n floarea vieții Din anii buni ai tinereții, Care fusese izgonită, Dar – înapoi – este primită. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 13:17

Iar dacă voi vedea că încă N-am să fiu ascultat de voi, Pe-ascuns eu am să plâng apoi, Căci sunteți plini doar de mândrie Și pentru că în grea robie – Smulsă fiind din țara Lui – Va merge turma Domnului.

Ieremia 22:10

„Să nu-l bociți pe cel pierit, Ci pe cel ce-i nenorocit Care își lasă a sa țară Și n-are s-o mai vadă iară!”

Plângerile 3:15

Am avut parte de a bea Amărăciuni și-n loc de vin, M-am îmbătat doar cu pelin.

Luca 22:44

Un chin, de moarte, L-a cuprins; Sudoarea-I care s-a prelins, În picuri mari, s-a prefăcută De sânge, și-apoi a căzut, Peste pământ. S-a tulburat Și, mai fierbinte, S-a rugat.

Evrei 5:7

El este Cel ce S-a vădit Că, pe pământ, când a trăit – Deși aduse cereri multe Către Acel cari, să-L asculte, Putea mereu, cu lacrimi mari Și-asemeni, cu strigăte tari, Putând să fie izbăvit De moarte, că necontenit, Tatăl din cer L-a ascultat, Căci în evlavie-a umblat –

Judecători 21:2

Apoi, întregul Israel S-a adunat iar, la Betel. Au stat în fața Domnului, Plângând cu toți, ‘naintea Lui, Până când seara s-a lăsat.

Rut 1:20

Ea a vorbit, către femei: „Naomi”, nu mă mai numiți! Spuneți-mi „Mara”, căci să știți Că Dumnezeu m-a apăsat Și cu tristețe m-a-ncărcat, Încât, cuvinte n-am a spune” – „Mara” înseamnă „Amărăciune” –

1 Samuel 1:11

Ea a făcut o juruință, Căci avusese o dorință: „O, Doamne al oștirilor! Dacă vei fi îndurător, Dacă vei vrea a Te uita, Cu milă, către roaba Ta Și ai să-mi dai un fiu și mie, Atunci Ți-l voi închina Ție. Va fi-nchinat, lui Dumnezeu, În toată viața lui, mereu. Peste-al său cap, brici – niciodat’ – Să treacă, nu va fi lăsat.”

1 Samuel 1:9

Când toți sfârșit-au de mâncat, Ana, la Templu, a plecat. Eli, preotul Domnului, Lângă ușiorii Templului, Era, pe-un scaun așezat.