Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Samuel 1:1 - Biblia în versuri 2014

1 Era un om, din Efraim – De la Ramataim-Țofim – Care, Elcana, se numea. Tatăl pe care îl avea Fusese, Ieroham, numit Și de Elihu-i zămislit; Elihu e acela care, Pe Tohu, drept părinte-l are; Tohu în lume a venit, Prin Țuf, cari fost-a Efratit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Era un bărbat din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, al cărui nume era Elkana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efratit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Era un bărbat din Ramataiim-Țofim – o localitate din zona muntoasă a teritoriului locuit de urmașii lui Efraim. El se numea Elcana și era fiul lui Ieroham – fiul lui Elihu – fiul lui Tohu – fiul lui Țuf. Acest Elcana era efratit.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Era un om din Ramatáim-Țufám, din muntele lui Efraím. Numele lui era Elcaná, fiul lui Ierohám, fiul lui Elíhu, fiul lui Tóhu, fiul lui Țuf, din Efráta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și era un om din Ramataim‐Țofim, din ținutul muntos al lui Efraim și numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, un efraimitean.

Onani mutuwo Koperani




1 Samuel 1:1
21 Mawu Ofanana  

Ieroboam a fost, la fel, Contra lui Solomon, și el. Ieroboam este cel care, Drept tată, pe Nebat, îl are. De neam, fusese Efratit Și din Țereda a venit. O văduvă care se cheamă Țerua, fost-a a lui mamă.


Un fiu care-i Țadoc chemat, Cari, pe Șalum, l-a căpătat.


Iată-i pe fiii lui Chehat: Aminadab, primu-i venit, Fiind de Core însoțit. Asir e cel care urmează;


Iată-i pe cei care slujeau Și dintre Chehatiți erau: Heman, feciorul lui Ioel, Apoi, fiul lui Samuel,


Al lui Elcana, după care, Ieroboam, la rând, apare, Precum și al lui Eliel Și al lui Toah, după el;


Când înserarea s-a lăsat, Pe deal, veni un om bogat. Acesta, Iosif, se numea Și-n Arimateea locuia; Un ucenic, de-al lui Iisus, Era și el. Iosif s-a dus


Când vremea i s-a împlinit, Marele preot a murit. Atuncea Eleazar – cel care Părinte, pe Aron, îl are – La Ghibeat-Fineas a fost dus. Acolo, în mormânt l-au pus, În locul ce îl stăpânea Fineas, feciorul ce-l avea. Locul acela îl găsim, În muntele lui Efraim.


Bărbații din Galaad s-au dus Și stăpânire ei au pus, Pe toate vadurile care Apa Iordanului le are. Când vreun fugar care venea Din Efraim, se-apropia Zicând: „Lăsați-mă să plec! Vreau, peste apă, ca să trec!”, Ei îi spuneau: „Am vrea să știm: Nu ești, cumva, din Efraim?” Când omul nu recunoștea, În nici un fel, și „Nu!”, zicea,


În Efraim, atunci, ședea Un om cari, Mica, se numea.


Pe vremea când nu s-a aflat, În Israel, vreun împărat, Trăia un om, de neam Levit. Omul acel a locuit În muntele pe care-l știm Că este al lui Efraim. O țiitoare, el avea; Din Betleem fusese ea.


Întotdeauna, ea ședea Sub un finic ce se numea Drept „al Deborei” și-l găsim În muntele lui Efraim, Chiar între Rama și Betel. Acolo-ntregul Israel Mergea, de fiecare dată, Când aștepta o judecată.


Omul acela se numea Elimelec; soață avea, Pe o femeie Efratită – Naomi, ea era numită; Primul său fiu era Mahlon, Iar cel de-al doilea, Chilion. Cu toții, Efratiți, erau Și-n Betleem, casă, aveau; Dar foametea i-a alungat Și în Moab s-au așezat, Pentru o vreme, de-au trăit.


Fiu, pe Obed; a dobândit Și-Obed un fiu – el l-a numit Isai; acesta – mai târziu – Pe David, l-a avut, drept fiu.


Ana, în zori, s-a deșteptat, Iar după ce s-a închinat Cu fața până la pământ ‘Naintea Domnului Cel Sfânt, S-a-ntors la Rama, unde ea – Pe vremea ‘ceea – locuia. Apoi, cu soața lui – cu Ana – S-a dus și s-a culcat Elcana. Domnul Și-a amintit de ea Și de dorința ce-o avea.


David era fiul pe care, Isai – din Betleem – îl are. Isai, opt fii, a dobândit, Și-acum era îmbătrânit, Căci anii, greu, îl apăsau.


La Rama, s-a întors Elcana, Căci el o însoțea pe Ana. Pruncul, la Eli, rămăsese – Așa cum Ana promisese – Să crească-n fața Domnului Și să rămână-n slujba Lui.


Când sfârșea totul, înapoi – La Rama – se-ntorcea apoi, Unde fusese casa lui. Acolo-n cinstea Domnului, El, un altar, a ridicat, Unde pe-ai săi i-a judecat.


Prin muntele lui Efraim, Saul și sluga au trecut. În urmă, ei au străbătut Țara Șalișa, după care Țara Șalim. Pe fiecare, În amănunt, le-a cercetat, Dar măgărițe n-au aflat. Spre Beniamin ei s-au grăbit, Dar ele-au fost de negăsit.


Spre țara Țuf, apoi, s-au dus, Iar Saul, slugii lui, i-a spus: „Hai să ne-ntoarcem înapoi, Ca să nu-și facă griji, de noi – Că stăm atâta – al meu tată!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa