Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Regi 8:1 - Biblia în versuri 2014

1 Când Solomon a terminat, Pe toți bătrânii i-a chemat, Pe căpitani-aceia cari În seminții erau mai mari, Și pe mai marii tuturor Familiilor din popor. S-au adunat, din Israel, Și la Ierusalim, la el, Toți au venit, căci Solomon Voia să mute, din Sion, Chivotul legământului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Atunci regele Solomon a convocat la Ierusalim bătrânii lui Israel, toate căpeteniile semințiilor și conducătorii de familie ai fiilor lui Israel, ca să mute Chivotul legământului Domnului din Cetatea lui David, adică din Sion.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Atunci Solomon a chemat la Ierusalim consiliul bătrânilor lui Israel, toți conducătorii triburilor și pe cei ai clanurilor israeliene, ca să mute din „Orașul lui David”, adică din Sion, Cufărul Legământului făcut cu Iahve.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Atunci i-a adunat Solomón la Ierusalím pe bătrânii lui Israél și pe toate căpeteniile triburilor, pe capii de familie ai fiilor lui Israél ca să mute arca alianței Domnului din cetatea lui Davíd, adică Sión.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Atunci, împăratul Solomon a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legământului Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și Solomon a adunat pe bătrânii lui Israel și pe toți capii semințiilor, pe mai marii părintești ai copiilor lui Israel, la împăratul Solomon la Ierusalim, ca să aducă chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, adică Sionul.

Onani mutuwo Koperani




1 Regi 8:1
25 Mawu Ofanana  

Când tot alaiul a sosit În locul care s-a numit „Câmpia lui Nacon”, de-odat’, Carul cu boi s-a legănat. Uza, atuncea, a întins Mâna în grabă și a prins Chivotul, ca să-l sprijinească, Iar boii să nu îl trântească.


Când vorbele și le-a sfârșit, David – ușor – a adormit. Într-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi părinți, culcat, Chiar în cetatea-n cari domnise Și peste care stăpânise.


Când Solomon s-a deșteptat, Uimit de ceea ce-a visat, Către Ierusalim s-a dus Și-arderi de tot el a adus – Drept jertfe ce aveau menire De daruri pentru mulțumire – Lângă chivotul Domnului. Apoi, pentru slujbașii lui, Un mare-ospăț a pregătit Unde, pe toți, el i-a poftit.


David și oștile-i armate, În a Sionului cetate, Intrară și au cucerit-o, Iar de atunci, toți au numit-o Drept cetățuia cea pe care David în stăpânire-o are.


David – și-alăturea de el, Bătrânii toți, din Israel, Cu căpitanii cari aveau Cete de mii de cârmuiau – La drum, îndată, au pornit, Pentru că David a dorit Să ia chivotul Domnului – Cari este-al legământului – Aflat în casa cea pe care, Obed-Edom în grijă-o are.


Chiar când chivotul Domnului, La David – în cetatea lui – Tocmai intra, Mical ședea Lângă fereastră și privea. Mical era aceea care Pe Saul, drept părinte-l are. Când l-a zărit pe împărat, Lângă chivot, cum a jucat, În inimă a și simțit Disprețul cum i-a încolțit.


David chemă, apoi, la el, Întreg poporul Israel Și-au dus chivotul Domnului, În cortul ce-l făcuse lui.


Când, la Ierusalim, a stat David, la sine, i-a chemat Pe toți bărbați-acei cari Erau, în Israel, mai mari, Pe cei ce-au fost aleși să fie Drept capi puși peste seminție, Pe-aceia care cârmuiau Cetele care se aflau În slujbă lângă împărat, Pe toți cei care s-au aflat Drept capi ai cetelor făcute Din mii de oameni și din sute, Pe cei care-au supravegheat Averile de la palat, Turmele împăratului, Precum și pe feciorii lui, Pe dregătorii săi cei mari, Pe-ai lui viteji și pe cei cari, Voinici, s-au dovedit să fie.


Soli, Ezechia a trimis, În țară, pentru că a scris Scrisori și pentru Israel Și pentru Iuda și – la fel – Pentru cei care se găseau În Efraim sau se trăgeau Din spița care se-ntrupase Din seminția lui Manase. El, prin scrisorile trimise, Întregului popor, îi zise Ca la Ierusalim să vină – La Casa Domnului – să țină O sărbătoare-a Paștelor, Precum cerea datina lor.


În vremea când se potrivea Luna a șaptea că-ncepea, În ale lor cetăți ședeau Cei cari din Israel erau. Apoi, cu toți se adunară Și la Ierusalim plecară.


Ei vor vesti Sionului, Mereu, Numele Domnului; Iar laudele-I hărăzite Vor fi-n Ierusalim vestite,


Domnul, mereu, împărățește Și în Sion El se găsește. Cântați cu toții, Domnului, Vestiți apoi, isprava Lui! Lucrările Lui de sub soare Vestiți-le printre popoare!


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.


Iată, neprihănirea Mea Se-apropie, pentru că ea Nu e departe-acum de voi, Iar mântuirea Mea, apoi, Nu are ca să zăbovească Ci încurând o să sosească. Ea, în Sion, are să stea, Iar în Israel, slava Mea.”


Câte-un bărbat, cu voi, să fie, Din fiecare seminție, Cari la ai lor părinți, în casă, Sunt căpetenii. Ei să iasă, Cu voi alături, în popor.


Atunci, la sine, a chemat, Poporul. Când s-au adunat Cu toți – bătrâni, judecători, Ai oștilor conducători, Precum și toți aceia cari, În Israel, erau mai mari – În felu-acesta, le-a vorbit: „Iată, eu am îmbătrânit,


Când Iosua-n Sihem a stat, Poporu-ntreg s-a adunat – Cu-ai săi bătrâni, judecători, Cu-ai oștilor conducători, Precum și cu aceia cari, În Israel, erau mai mari – În fața lui și-au ascultat Povețele care s-au dat.


Căci prin Scriptură, ni s-a spus: „Iată că în Sion am pus, O piatră scumpă, minunată, Aleasă, care-i așezată În capul unghiului. Iar cine, În El va crede, de rușine, Nicicând, n-are a fi lăsat.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa