1 Regi 8:1 - Biblia în versuri 20141 Când Solomon a terminat, Pe toți bătrânii i-a chemat, Pe căpitani-aceia cari În seminții erau mai mari, Și pe mai marii tuturor Familiilor din popor. S-au adunat, din Israel, Și la Ierusalim, la el, Toți au venit, căci Solomon Voia să mute, din Sion, Chivotul legământului. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească1 Atunci regele Solomon a convocat la Ierusalim bătrânii lui Israel, toate căpeteniile semințiilor și conducătorii de familie ai fiilor lui Israel, ca să mute Chivotul legământului Domnului din Cetatea lui David, adică din Sion. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20181 Atunci Solomon a chemat la Ierusalim consiliul bătrânilor lui Israel, toți conducătorii triburilor și pe cei ai clanurilor israeliene, ca să mute din „Orașul lui David”, adică din Sion, Cufărul Legământului făcut cu Iahve. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 Atunci i-a adunat Solomón la Ierusalím pe bătrânii lui Israél și pe toate căpeteniile triburilor, pe capii de familie ai fiilor lui Israél ca să mute arca alianței Domnului din cetatea lui Davíd, adică Sión. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 Atunci, împăratul Solomon a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea lui David, adică Sionul, chivotul legământului Domnului. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19311 Și Solomon a adunat pe bătrânii lui Israel și pe toți capii semințiilor, pe mai marii părintești ai copiilor lui Israel, la împăratul Solomon la Ierusalim, ca să aducă chivotul legământului Domnului din cetatea lui David, adică Sionul. Onani mutuwo |
Când, la Ierusalim, a stat David, la sine, i-a chemat Pe toți bărbați-acei cari Erau, în Israel, mai mari, Pe cei ce-au fost aleși să fie Drept capi puși peste seminție, Pe-aceia care cârmuiau Cetele care se aflau În slujbă lângă împărat, Pe toți cei care s-au aflat Drept capi ai cetelor făcute Din mii de oameni și din sute, Pe cei care-au supravegheat Averile de la palat, Turmele împăratului, Precum și pe feciorii lui, Pe dregătorii săi cei mari, Pe-ai lui viteji și pe cei cari, Voinici, s-au dovedit să fie.
Soli, Ezechia a trimis, În țară, pentru că a scris Scrisori și pentru Israel Și pentru Iuda și – la fel – Pentru cei care se găseau În Efraim sau se trăgeau Din spița care se-ntrupase Din seminția lui Manase. El, prin scrisorile trimise, Întregului popor, îi zise Ca la Ierusalim să vină – La Casa Domnului – să țină O sărbătoare-a Paștelor, Precum cerea datina lor.
De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta, a vorbit: „În vremea care o să vie, O piatră, pun, ca temelie, Eu, în Sion – piatră-ncercată, O piatră scumpă, nestemată. Piatra aceasta este dusă Și-n capul unghiului e pusă. De-asemenea, ea o să fie O întărită temelie. Cel ce se sprijină pe ea, Nu va fugi, nu va cădea.