Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Regi 6:1 - Biblia în versuri 2014

1 Pe ale timpului poteci, Sunt patru sute și optzeci De ani, care s-au perindat De când Israel a scăpat Din a Egiptului robie. Pe al său scaun de domnie, Iată că Solomon ședea – De patru ani – și stăpânea Peste întregul Israel. Atuncea, începuse el – Așa precum avuse-n plan – În luna Ziv, care în an A doua este – să zidească O casă-n cari să locuiască Numele Domnului, mereu, Și-un Templu, pentru Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În al patru sute optzecilea an după ieșirea fiilor lui Israel din țara Egiptului, în al patrulea an al domniei regelui Solomon peste Israel, în luna ziv, care este luna a doua, a început construirea Casei Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Regele Solomon a început construirea casei lui Iahve în al patrulea an al guvernării lui pentru poporul Israel, în a doua lună, adică luna Ziv – după patru sute optzeci de ani de la plecarea israelienilor de pe teritoriul Egiptului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 În anul patru sute optzeci după ieșirea fiilor lui Israél din țara Egiptului, în al patrulea an al domniei lui Solomón peste Israél, în luna Ziv, adică luna a doua, a început construirea casei Domnului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 În al patru sute optzecilea an după ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, Solomon a zidit Casa Domnului, în al patrulea an al domniei lui peste Israel, în luna Ziv, care este luna a doua.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Și a fost așa: în anul patru sute optzeci de la ieșirea copiilor lui Israel din țara Egiptului, în anul al patrulea al domniei lui Solomon peste Israel, în luna ziv, care este luna a doua, a început Solomon a zidi casa Domnului.

Onani mutuwo Koperani




1 Regi 6:1
26 Mawu Ofanana  

Când totul fost-a pregătit, O casă mare a zidit, Cari, în lungime, se vădea Că șasezeci de coți avea. Lată era de douăzeci Și-n înălțime-avea treizeci.


Anul era al patrulea, Iar luna Ziv abia-ncepea, Atunci când Solomon pornise A face – după cum gândise – O casă-n cinstea Domnului, Unde să stea Numele Lui. Atuncea s-a vădit să fie Pusă a casei temelie.


Lui Solomon – fiului meu – Să îi dai Doamne, te rog eu, O inimă blândă și bună, În care el, apoi, să-și pună Poruncile pe cari le-ai dat Și legile ce le-ai lăsat, Ca în ăst fel să împlinească Aceste lucruri, să zidească El, astă casă, pentru cari Eu am făcut pregătiri mari.”


Și Iohanan a zămislit Un fiu, pe care l-a numit – De-asemeni – tot Azaria. Acesta, preot se vădea, În casa din Ierusalim, Ce a zidit-o – precum știm – Chiar Solomon. Azaria


Iată dar, ce măsuri avea Casa pe care-o construia, Atuncea, Solomon, căci el A folosit – în timpu-acel – Măsura veche, bunăoară, În care, coții se măsoară: Șaizeci de coți avea-n lungime Iar douăzeci avea-n lățime.


După ce noi i-am întrebat, Iată dar, ce răspuns ne-au dat: „Pe Dumnezeul cerului, Precum și al pământului, Necontenit noi Îl slujim Și de aceea-I construim, Iarăși, o casă anumită, Precum de mult a fost zidită. Aflați că-n timpu-ndepărtat, A fost un mare împărat În Israel, care zidise Casa, și care-o isprăvise.


Un sfânt locaș Și-a zidit El, ‘Nalt ca și cerul și la fel De tare, precum se arată Pământu-acest, pe care – iată – L-a întărit pentru vecie.


Exact când timpul s-a-mplinit – Când patru sute și treizeci De ani, pe-ai timpului poteci, Trecură – oastea Domnului Ieși din a Egiptului, Robie cruntă și amară, Și părăsit-a acea țară.


Pe toți fiii lui Israel, Din al Egiptului ținut, I-a scos și liberi i-a făcut.


Spre Templu ne pornirăm noi, Iar omul măsură apoi, Toți stâlpii lui. Eu am văzut Că șase coți ei au avut – Pe-o partea – și de-asemenea, Tot șase cealaltă avea.


Pe munte-acum, să vă suiți! Aduceți lemne și zidiți Casa! Căci astfel o să-Mi fie Sufletul plin de bucurie! Și-n felu-acesta – negreșit – Atuncea fi-voi proslăvit!”


Aceia cari departe sânt, Veni-vor și la Templul sfânt Al Domnului, au să muncească. Toate au să se împlinească Și veți pricepe, mai apoi, Că Domnul oștilor, la voi, Pe mine – iată – m-a trimis, Ca să vă spun tot ce v-am zis. Lucrul pe care l-am vestit O să se-ntâmple – negreșit – Dacă veți asculta, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu.”


Al doilea an abia sosise, De când Israelul ieșise Din al Egiptului ținut. Când luna-a doua a-nceput – În prima zi – precum se știe – În a Sinaiului pustie, Domnul, lui Moise, i-a vorbit Și iată ce i-a poruncit:


După ce El a nimicit Șapte popoare, cari erau În calea lor, căci locuiau Chiar în Canaan, al nost’ popor A moștenit pământul lor, Cari, patru veacuri jumătate, Roade le-a dat, îmbelșugate.


Iar Solomon a ridicat Casa, cum David a dorit.


Nu știți că trupul se vădește Templul, în care locuiește Duhul Cel Sfânt, ce L-ați primit Și-i de la Dumnezeu venit? De-asemenea, nu știți că voi Nu mai sunteți ai voștri-apoi?


Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”


Și înrădăcinați astfel, Să fiți voi, în Hristos, zidiți Și prin credință, întăriți, După învățătura care A căpătat-o fiecare, Sporind în ea apoi, mereu, Cu mulțumiri, lui Dumnezeu.


Avram este acela cari, Cetatea cu temelii tari, A așteptat-o, ca să vie, A cărei meșter – cum se știe – E Dumnezeu dar, fraților – El meșter e și ziditor.


Însă Hristosul a venit, Ca Mare Preot, negreșit, Al bunurilor viitoare, Trecând prin acel cort mai mare, Precum și mai desăvârșit, Căci nu-i de mâini înfăptuit Și nu ține de-această fire, Că nu e din a ei zidire, Întrucât ele nu-s totuna.


Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac.


Trei sute-s anii scurși de când, Pe Israel îl afli stând În al Hesbonului ținut – În satele ce le-a avut – La Aroer și-n jurul lui, Pe malurile-Arnonului, Și în cetăți, cât și prin sate Ce lângă ele-au fost aflate. De ce, în tot acest răstimp, Nu l-ați cerut? N-ați avut timp?


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa