Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Regi 4:12 - Biblia în versuri 2014

12 Urma apoi, Bana, cel care, Pe Ahilud, părinte-l are. El, de Meghido, răspundea Și de Bet-Șean; de-asemenea, De la Țartan, sub Izreel – Chiar din Bet-Șean – era tot el Îngrijitor. Mai priveghea Abel-Mehola și-ajungea, Pân’ la Iocmeam, puterea lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Baana, fiul lui Ahilud – în Taanah, în Meghido și în tot Bet-Șanul care este lângă Țortan, sub Izreel; apoi de la Bet-Șan până la Abel-Mehola, până dincolo de Iokmeam;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Baana – fiul lui Ahilud – era administrator în Taanah, în Meghido și în tot Bet-Șanul care este lângă Țortan, sub Izreel. Apoi, el mai administra de la Bet-Șan până la Abel-Mehola și până dincolo de Iocmeam.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Baaná, fiul lui Ahilúd, avea Taanác, Meghído și tot Bet-Șeánul de lângă Țartán, sub Izreél, de la Bet-Șeán până la Ábel-Mehóla, până dincolo de Iocmeám.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Baana, fiul lui Ahilud, avea Taanac și Meghido și tot Bet-Șeanul de lângă Țartan sub Izreel, de la Bet-Șean până la Abel-Mehola, până dincolo de Iocmeam.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Baana, fiul lui Ahilud, peste Taanac și Meghido și tot Bet‐Șeanul, care este lângă Țartan, sub Izreel, de la Bet‐Șean, până la Abel‐Mehola, până dincolo de Iocmeam;

Onani mutuwo Koperani




1 Regi 4:12
13 Mawu Ofanana  

Și mâna Domnului, de-ndat’, Peste Ilie s-a lăsat, Iar el s-a-ncins și a fugit Încât, în față a ieșit La împărat, tocmai când el Voia să intre-n Izreel.


Te vei întoarce, de îndat’, Și ai să-l ungi ca împărat, Pe Iehu – pe acela care, Pe Nimși, drept părinte-l are. Apoi, cu tine să îl iei Și să îl ungi, pe Elisei. El este fiul lui Șafat Și-al său ținut este chemat Abel-Mehola. Ia-l la tine, Povățuiește-l cum e bine Și-apoi îl unge, drept proroc, Căci va rămâne-n al tău loc.


Toate aceste s-au turnat Într-un anume loc, aflat În a Iordanului câmpie, Unde s-a potrivit să fie Pământ humos. Locul ales – De Solomon, bine-nțeles, Așa precum avuse-n plan – E-ntre Sucot și-ntre Țartan.


Iocmeanul, cu pământul lui, Cetatea Bet-Horonului


Unul, la Chedeș, a domnit; Altu-n Iocneam a-mpărățit; Unu-n Carmel ocârmuia;


Iată ce stăpânire dar, Avea Manase-n Isahar Și în Așer: de la-nceput, Copiii săi au deținut Doar a Bet-Șeanului cetate, Cu satele învecinate. Apoi, Ibleamul l-au primit, Cu-ale lui sate, negreșit, Cu tot ținutul Dorului Și satele din jurul lui; Au stăpânit peste En-Dor Și peste-al său întreg popor; Peste-al Tanacului ținut Cu satele ce le-a avut, Peste Meghido – unde sânt Trei înălțimi pe-al său pământ – Cu satele ce-l însoțesc Și cu cei ce le locuiesc.


Apele care au venit De sus, pe dată s-au oprit. Grămadă-apoi, s-au înălțat Și-ncremenite ele-au stat, Aflându-se la depărtare Față de o cetate care, „Adam”, atunci era chemată, Fiind lângă Țartan, aflată; Iar apele care erau În jos și care se scurgeau Udând mereu acea câmpie – Care, așa precum se știe De către toți – este chemată Ca fiind drept „marea Sărată”, S-au scurs de tot, de s-a uscat Albia-n care s-au aflat. Astfel, prin albia uscată, Poporul a trecut îndată, Punându-și corturile lui, În fața Ierihonului.


Toți împărații au venit Și-o bătălie au pornit, Lângă Tanac. Ei s-au luptat Și la Meghido. N-au luat Nici aur, nici argint apoi, Și nici o pradă de război. Lupta aceasta-ncrâncenată, În Canaan fusese dată.


Cele trei cete cari veniră Cu Ghedeon și-l însoțiră – Și care-n ele-aveau cuprinși Un număr de trei sute inși – Din nou, din trâmbițe-au sunat Și-aceleași vorbe le-au strigat. Domnul, atuncea, a făcut Astfel încât de s-au bătut Madianiții cu toți cei Aflați în tabără la ei. Tabăra s-a împrăștiat Și-nspăimântați au alergat Oștenii Madianului. În felu-acesta, oastea lui, Pân’ la Bet-Șita a fugit, Înspre hotarul străjuit De-Abel-Mehola, loc aflat Către Țerera, spre Tabat.


Merab, când vremea i-a venit De a se fi căsătorit, S-a întâmplat ca, de soție, Unui alt om, dată, să-i fie. Numele său e Adriel Și din Mehola este el.


Ei au luat – de-asemenea – Armele care le avea Saul la el, și le-au adus, În țara lor, unde le-au pus În casa Astarteelor, În văzu-ntregului popor. Trupul lui Saul, l-au luat Și la Bet-Șan l-au atârnat, Pe zidurile înălțate Drept pavăză, pentru cetate.


Cei mai viteji s-au ridicat Căci, spre Bet-Șan, ei au gândit, Ca să pornească, negreșit. Întreaga noapte au umblat Și de pe ziduri au luat, Apoi, trupu-mpăratului Precum și-ale fiilor lui. Sosind la Iabes, înapoi, Ei au ars trupurile-apoi.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa