Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Regi 3:7 - Biblia în versuri 2014

7 Doamne, acum – pe robul Tău – L-ai așezat în locul său. Eu sunt un tânăr – ai văzut – Neîncercat, nepriceput.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai numit rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Însă eu sunt tânăr și nu știu să conduc.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Doamne, Dumnezeul meu, Tu l-ai confirmat ca rege pe slujitorul Tău în locul tatălui meu, David. Dar eu sunt tânăr și nu am multă experiență în ce privește responsabilitățile mele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Acum, Doamne Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, Davíd. Însă eu sunt doar un copil: nu știu să ies și să intru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu David, și eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

7 Și acum, Doamne Dumnezeul meu, tu ai făcut pe robul tău împărat în locul lui David, tatăl meu, și eu sunt un copil mic, nu știu nici să ies nici să intru.

Onani mutuwo Koperani




1 Regi 3:7
21 Mawu Ofanana  

Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela cari povățuiai, Strângând întregul Israel, În jurul tău. Atunci, astfel, Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii Peste-ai lui Israel copii.”


David, de Solomon, mereu, Spunea: „E tânăr fiul meu Și e plăpând. De-aceea vreau Să pregătesc și-apoi să-i dau, Tot ceea ce se dovedește Că pentru casă trebuiește. Voiesc a fi deosebită Casa ce Îi va fi zidită Lui Dumnezeu. Va fi știută Și-n toată lumea, cunoscută. Slava va fi, mereu, cu ea Și faima, de asemenea.” ‘Nainte de a fi murit, Mari pregătiri a săvârșit David, pentru ca fiul lui Să-nalțe Casa Domnului.


Iată, un fiu vei căpăta Acesta se va arăta Om al odihnei. Voi veghea Și pace-n jur, el va avea, Căci „Solomon”, va fi numit („Pace” înseamnă tălmăcit). În vremea-n cari trăi-va el, Pace va fi, în Israel.


David se ridică-n picioare Și zise către adunare: „Pe Solomon, pe fiul meu, L-a ales Domnul Dumnezeu. El este tânăr și plăpând, Iar lucrul ce-l aveam în gând – Casa lui Dumnezeu – e mare Și-i însemnată-astă lucrare. Casa ce fi-va construită, Nu-i pentru om, ci e menită Să fie pentru Dumnezeu.


El te păzește la plecare, Și-n orice loc, pe unde treci. Te-nconjură, cu grija-I mare, Și când te-ntorci: acum și-n veci.


Pieirea este anunțată De inima înfumurată; Smerenia, însă, viețuiește Și-n fața slavei ea pășește.


Nefericită-i țara care, Pe un copil în frunte-l are Drept împărat sau voievod, Căci el, la fel ca un nărod, În zori de zi când se trezește, Nepăsător benchetuiește.


Eu zis-am: „Doamne, mă gândesc Precum că nu știu să vorbesc, Căci un copil numai, sunt eu.”


Dar Domnul, la cuvântul meu, Răspuns-a-ndată: „Nu mai spune: „Sunt un copil”, căci te voi pune Să mergi unde-am să te trimit Ca să vestești ce-am poruncit.


El schimbă vremi și-asemenea Și-mprejurări, după cum vrea. El îi răstoarnă pe-mpărați, Căci tot de El sunt ridicați. El este-Acela care pune, În înțelepți, înțelepciune. Cei pricepuți, și ei – la fel – Pricepere au de la El!


De-aceea, trebuie să știi Că izgonit tu ai să fii, Din mijlocul oamenilor. Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde, din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi. De roua cerului, udat Ai să fii tu, neîncetat, Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Că Cel Prea-Nalt Se dovedește A fi cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor Și că necontenit va face, Cu ele, după cum Îi place, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea.


De-aceea, iată, te vestesc Că am ca să te izgonesc Din mijlocul oamenilor! Vei sta alături fiarelor, Iar hrana ta are să fie Doar iarba verde din câmpie, Căci îți vor da iarbă apoi, Așa precum se dă la boi Și șapte vremi – ia seama bine – Au să se scurgă peste tine, Până când tu vei fi putut Ajunge să fi priceput Căci Cel Prea-Nalt se dovedește A fi Cel care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Punând, în fruntea lor, să stea, Pe-acela pe care îl vrea!”


Cel Prea Înalt care, mereu, E-adevăratul Dumnezeu, Lui Nebucadențar – cel care Îți este tată – slavă mare I-a dăruit. I-a dat tărie, I-a dat această-mpărăție Și-o strălucire minunată.


În acest fel, s-a pomenit Precum că este izgonit Din mijlocul oamenilor. Apoi, asemeni fiarelor Ajunse-a fi inima lui, Iar locul împăratului S-a dovedit a fi-n pustie, Acolo unde – cum se știe – Măgari sălbatici se găsesc, Căci ei acolo viețuiesc. Doar iarba ce se dă la boi A fost mâncarea lui apoi, Și doar cu roua cerului Udat fusese trupul lui, Până când el a priceput Și până a recunoscut Căci Cel Prea-Nalt Se dovedește Singurul care stăpânește Asupra-mpărățiilor Ce sunt ale oamenilor, Și că El poate, precum vrea, Doar cui voiește, să le dea.


El o să meargă-n fruntea lor Și va conduce ăst popor; El o să-l poată scoate-afară, Sau îl va duce iar, în țară, Să nu pară acest popor, Ca niște oi, fără păstor.”


Ușa, sunt Eu; iar orișicine Voiește a intra, prin Mine, Are să fie mântuit – Intra-va, iar, când a ieșit, Pășune proaspătă, găsește.


„Iată că astăzi” – a zis el – „Am strâns o sută douăzeci De ani, în astă lume. Deci, N-am să mai pot merge de-acum, Ca să vă mai conduc pe drum Și-n frunte să vă fiu, mereu, Căci mi-a spus Domnul Dumnezeu: „Peste Iordan, tu nu vei trece”.


Însă întregul Israel, Precum și cei care erau Din Iuda, mult îl îndrăgeau, Căci el era în fruntea lor Și conducea al lor popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa