Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Regi 3:3 - Biblia în versuri 2014

3 Dar Solomon se dovedea Cum că, pe Domnul, Îl iubea, Iar obiceiurile-avute De tatăl său, au fost ținute. Atâta doar, că el mergea Pe înălțimi, jertfe să dea Și chiar tămâie a adus.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Solomon Îl iubea pe Domnul, împlinind hotărârile tatălui său, David, însă aducea jertfe și ardea tămâie pe înălțimi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Solomon Îl iubea pe Iahve și respecta deciziile tatălui lui numit David; dar aducea sacrificii și ardea tămâie pe înălțimi.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Solomón îl iubea pe Domnul, mergând după obiceiurile lui Davíd, tatăl său. Numai că oferea pe înălțimi jertfe și tămâie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Solomon iubea pe Domnul și se ținea de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Și Solomon iubea pe Domnul umblând în așezămintele lui David, tatăl său, numai că jertfea și ardea tămâie pe înălțimi.

Onani mutuwo Koperani




1 Regi 3:3
51 Mawu Ofanana  

Nu toată-mpărăția vreau – Din Mâna lui – ca să o iau, Căci Solomon o să domnească, Atât timp cât o să trăiască, Din pricina lui David care M-a ascultat, fără-ncetare. Poruncile, Mi le-a păzit Și legile Mi le-a-mplinit.


Dacă tu Mă vei asculta, Dacă pe calea Mea vei sta Păzindu-Mi legile lăsate – Poruncile care-au fost date – La fel cum a făcut mereu, ‘Nainte-ți, David – robul Meu – Eu am să fiu, mereu, cu tine Și-n toate o să-ți meargă bine. O casă trainică, voiesc Și ție-apoi, să îți zidesc, Așa precum tu ai văzut Că și lui David i-am făcut. Am să îți dau, în acest fel, În mâini, întregul Israel.


Când Solomon a-mbătrânit, Nevestele au reușit Ca să-l întoarcă înapoi, Plecându-și inima apoi, Spre-alți dumnezei. Inima lui N-a mai fost toată-a Domnului. Nu mai era, precum odată, Fusese David, al său tată,


Nu l-a urmat pe tatăl său Și astfel, el a făcut rău Față de Domnul, negreșit.


În vremea ‘ceea, s-au zidit Multe-nălțimi și s-au cioplit, Apoi, mulți stâlpi, pe vârful lor, În cinstea Astarteelor. Astfel de stâlpi au fost aduși Fiind pe vârf de dealuri puși Și sub orice copac vădit Precum că este înverzit.


Căci am dorit să rup, astfel, Împărăția cari, odată, Casei lui David a fost dată. Eu, Domnul, astă-mpărăție, Ți-am dăruit-o-n urmă, ție. Dar n-ai fost vrednic, cum mereu Fusese David, robul Meu, Cari a Mea cale a păzit Și legile Mi le-a-mplinit, Căci cu dreptate s-a ținut În tot ce-n față-Mi, a făcut.


Asa, mereu, doar a făcut Ceea ce Îi era plăcut, Lui Dumnezeu. I-a scos afară


Cu toate că inima lui Fusese lângă Dumnezeu Spre-a-I împlini voia, mereu, Totuși el n-a făcut să piară Și înălțimile din țară.


Precum făcuse tatăl său, El a făcut ce este rău, Mereu, în fața Domnului, Și-n acest fel, inima lui Nu a fost Domnului predată – Ca a lui David – al său tată.


Cât a trăit David sub soare, El, pentru Domnul, a făcut Tot ceea ce-I era plăcut, Umblând pe calea Domnului Și împlinind porunca Lui. Numai o dată a greșit, Atunci când a păcătuit Față de al său slujitor – Din ramura Hetiților – Cari Urie era chemat.


În toată viața, Iosafat, Pe al său tată l-a urmat Și tot mereu el a făcut, Ce-I era Domnului plăcut. Totuși, ‘nălțimile aflate În țară, au mai fost păstrate. Poporu-n vremea lui s-a dus, Pe înălțimi și a adus Tămâia care se ardea Și jertfele, de-asemenea.


Cât Iosafat a-mpărățit, În pace el a viețuit Cu cel care era-mpărat, Peste Israel așezat.


De umbli-n calea Mea, mereu, Și de păzești cuvântul Meu – Poruncile care le-am dat Și legile ce l-am lăsat – Cum a făcut și tatăl tău, Ferit vei fi, de orice rău, Iar zilele ți le lungesc Și viață multă-ți dăruiesc.”


Solomon zise: „Ne-ncetat, Bunăvoință-ai arătat Față de David – tatăl meu – Căci el, în fața Ta, mereu, Credincioșie a vădit Și inima și-a curățit. Un fiu, în urmă, Tu i-ai dat Și-n locul său l-ai așezat, Pe al lui scaun de domnie, Așa precum, astăzi, se știe.


Acum, Doamne-al lui Israel, Să faci, mereu, în așa fel, Încât făgăduința dată, Față de David – al meu tată – Să se-mplinească ne-ncetat, După cum Tu ai cuvântat Când ai rostit: „Necontenit – În față-Mi – nu vei fi lipsit De fii, care apoi să vie Pe al tău scaun de domnie, În Israel să-mpărățească. Urmașii tăi să se păzească Și ne-ncetat, seama să ia, Spre a umbla pe calea Mea, Precum făcut-ai tu, mereu.”


Inima voastră, vreau să fie, A Domnului, pentru vecie, Așa cum astăzi se arată Că Domnului, Îi este dată. Pășiți pe calea Domnului, Spre slava și spre cinstea Lui!”


Iar dacă tu, mereu, vei vrea, Ca să pășești pe calea Mea, Păstrându-ți inima curată – Cum a făcut și al tău tată – Și de vei ține, negreșit, Tot ceea ce am poruncit, Și vei păzi legile Mele Veghind, necontenit, la ele,


Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând.


Ioas, pe preoți, i-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Argintul care-a fost adus Și-n Casa Domnului e pus – Care-a ieșit la numărare, Fiind preț de răscumpărare, Ce pentru oameni e plătit, Așa după cum prețuit A fost atuncea fiecare – Precum și-acel argint pe care – După al său plac – o să-l dea


Amația – cum e știut – Doar lucruri bune a făcut, Mereu, în fața Domnului; Dar nu ca David, tatăl lui – Ci ca Ioas – al său părinte – Care domnise înainte.


Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând.


Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând. În vremea-n care a domnit Iotam în Iuda, s-a zidit Cea mai înaltă poartă care, Casa lui Dumnezeu o are.


Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând.


Tu poate că-mi vei spune-astfel: „Noi, în al nostru Dumnezeu, Ne-am pus încrederea, mereu.” Dar nu-nălțimile Lui, oare – Precum și ale Lui altare – Tu le-ai zdrobit – după cum știm – Aicea, la Ierusalim? N-ai poruncit tu – tuturor – Să nu se-nchine-n fața lor?


Orice-nălțime-a-ndepărtat; Stâlpi idolești a dărâmat; Iar Astarteele aflate, În țara lui, au fost tăiate. A sfărâmat, de bună seamă, Și șarpele cel de aramă Pe care Moise l-a făcut, Căci împăratul a văzut Că oamenii poporului Ardeau tămâie-n fața lui. Ba chiar și-un nume ei i-au pus Și astfel „Nehuștan” i-au spus, Dar Ezechia l-a zdrobit Și-afară-apoi l-a azvârlit.


Cu toate că inima lui Fusese lângă Dumnezeu Spre-a-I împlini voia mereu, Totuși el n-a făcut să piară Și înălțimile din țară.


Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu, În a Lui pază sunt, mereu, Iar toți cei răi vor fi loviți, De către El și nimiciți.


Voi toți cei cari sunteți iubiți De Dumnezeu, mereu să știți Că trebuie, la fel apoi, Pe Domnul să-L iubiți și voi. Pe credincioși, El îi păzește, Dar foarte aspru-i pedepsește Pe cei cari mândri s-au vădit.


De-aceea, ai lui Israel Copii vor proceda astfel: Ei nu își vor înjunghia Jertfa, pe câmp, ci au s-o ia Ca, preotului, să o ducă. Acesta are s-o aducă, Apoi, la ușa cortului, S-o pună-n fața Domnului, Ca jertfă pentru mulțumire.


Din Lege?” „Să-L iubești”, a zis Iisus, „pe Domnul, cum e scris: „Cu inima și sufletul, Și-apoi cu întreg cugetul.”


„De Mă iubiți cu-adevărat, Poruncile ce vi le-am dat, Cu strășnicie, le păziți!


Acela care Mă iubește, Poruncile, Mi le păzește. Acel, de care-s iubit Eu, Iubit va fi, de Tatăl Meu, Iar Eu îl voi iubi pe-acel Și-am să Mă las văzut de El.”


„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.


Atunci când întâmpla-se-va Că Îl iubește cineva, Pe Dumnezeu, sigur să fie, Precum că Dumnezeu îl știe.


„Acum, Israele, ce are – Al tău Domn – să îți ceară oare, Decât ca să te temi, mereu, De El – de al tău Dumnezeu – Să umbli doar pe calea Lui, Să Îi slujești doar Domnului, Din inimă să Îl iubești – Din suflet – și să Îi păzești


Poruncile ce ți le-a dat Și legile ce le-a lăsat, Pe care azi, ți le dau ție Ca, fericit, neamul să-ți fie?


De ascultați necontenit De ceea ce v-am poruncit, Dacă o să-L iubiți mereu Și-o să-L slujiți pe Dumnezeu, Din toată inima apoi – Din suflet – Domnul, pentru voi,


Căci azi, poruncă vă dau eu, Ca să-L iubiți pe Dumnezeu Și să umblați pe calea Lui, Păzind porunca Domnului Și legile ce vă sunt date Și rânduielile lăsate De către El. Atunci, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, O să fiți binecuvântați În țara ce-o s-o căpătați Și-n număr, astfel, o să fiți – Neîncetat – apoi, sporiți.


Iubind pe Domnul Dumnezeu, Ascultând glasul Său mereu, Lipindu-vă în acest fel, Cu toată inima, de El. Căci viața voastră, să știți bine Că numai de aceasta ține. Lungimea zilelor pe care O să le aibă fiecare, De-aceasta ține. Deci să știți: Putință – ca să locuiți În țara pe care, odată, Domnu-a jurat că va fi dată Pentru Avram, Isac și-apoi Și pentru Iacov – aveți voi, Doar dacă, lângă Dumnezeu, O să vă țineți, tot mereu.”


Inima vă va fi tăiată, Atuncea, împrejur, căci iată, Al vostru Domn și Dumnezeu Dorește să-L iubiți mereu, Din toată inima apoi, Și din tot sufletul, ca voi, În țara voastră, să trăiți.


Ascultă de cuvântul Său Și să-L iubești pe Domnul tău, Din suflet, din inima ta, Cât în putere îți va sta.


Ferice-i zic celui ce poate Ca să învingă, întru toate, Ispita ce l-a pârjolit, Căci după ce va fi găsit Că este bun, el dobândește Cununa ce-o făgăduiește Al nostru Domn, necontenit, Pentru toți cei ce L-au iubit. Cununa vieții este ea, Iar Dumnezeu o să vi-o dea.


De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?


Fetele au răspuns, îndată: „În fața ta, se află, iată! Du-te dar, repede, la el! Astăzi venit-a omu-acel, Și este foarte ocupat, Căci tot poporu-i adunat Pentru că vor ca să se ducă Pe înălțimi, jertfe, s-aducă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa