1 Regi 21:3 - Biblia în versuri 2014

³ Nabot răspunse: „Nu cutez Ca via să o-nstrăinez. Ea este moștenirea lor, Adică a părinților Cari fost-au înaintea mea. Nu pot să mă ating de ea. Deci împărate, domnul meu, Să mă ferească Dumnezeu, De-a vinde via lor, cumva! Te rog, nu-mi cere-așa ceva.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³ Dar Nabot i-a răspuns lui Ahab: ‒ Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea strămoșilor mei.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³ Nabot i-a răspuns: „Să mă ferească Iahve să îți dau moștenirea părinților mei!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³ Nabót, însă, i-a răspuns lui Aháb: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³ Dar Nabot a răspuns lui Ahab: „Să mă ferească Domnul să-ți dau moștenirea părinților mei!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

³ Și Nabot a zis lui Ahab: Să mă ferească Domnul să‐ți dau moștenirea părinților mei.

1 Regi 21:3 Mawu Ofanana

Geneza 44:17

„Să mă ferească Dumnezeu! Așa ceva, n-am să fac eu!” – Iosif a spus – „Va fi robit Acel la care s-a găsit, Paharul meu. Ceilalți, plecați! La tatăl vostru, vă-nturnați!”

Geneza 44:7

Ei au răspuns: „De ce vorbești Domnule, astfel?! Tu greșești! Cum oare de te-ai fi gândit Că robii tăi au săvârșit Această faptă?! Dumnezeu Să ne ferească, domnul meu, De-așa ceva! Dacă nu crezi, Poți cerceta și ai să vezi!

1 Cronici 11:19

„Să mă ferească Dumnezeu, Să fac, astfel de lucru, eu! Nu gust din apă, căci nu vreau, Din al lor sânge, ca să beau. Căci oamenii acești s-au dus Și, în joc, viața, ei și-au pus, Ca să-mi aducă apă, mie! Cum să fac astă mârșăvie?” Iată ce lucruri au putut, Acei viteji, să fi făcut.

Iov 27:5

Să nu gândiți, cumva, că vreau, Acum dreptate să vă dau! Până la ultima suflare, Am să îi stau în apărare, Doar nevinovăției. Țin

Езекиел 46:18

Cel care este domnitor Nu va lua de la popor, Nimic din ce se dovedește Cum că poporul stăpânește. Nu-i va lua poporului, Nimica, din moșia lui, Ci tot ceea ce o să dea Fiilor săi, are să ia Numai din partea cea pe care În stăpânire el o are, Pentru ca nimeni, niciodat’, Să nu fie îndepărtat Din moștenirea lui. Mereu, Rămâne-va poporul Meu, Stăpân, astfel, pe-a lui moșie Și-nlăturat nu o să fie!”

Levitic 25:23

Pământurile n-au să fie Vândute, pentru veșnicie, Căci țara-n care-o să intrați, Este a Mea. Voi o să stați La Mine-n vremile ce vin, Ca venetic și ca străin.

Numeri 36:7

Nu poate nici o moștenire, A fi luată-n stăpânire De către altă seminție. Ea trebuie, mereu, să fie, În mâna celor ce-au primit-o, Care, prin sorți, au dobândit-o. Deci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are, Care, prin sorți, are să-i fie Adusă, după seminție.

Numeri 36:9

O moștenire dobândită De-o seminție anumită, Luată, nu poate să fie, De către-o altă seminție; Ci să se țină fiecare, De moștenirea ce o are.”

Romani 3:31

„Deci, prin credință, încercăm Noi, Legea, să o desființăm? Nu – pentru că nici nu dorim – Ci, dimpotrivă, o-ntărim.”

Romani 3:4

N-o să se-ntâmple, nicidecum, Așa ceva, căci Dumnezeu Are să fie, tot mereu, Găsit că e adevărat, În timp ce toți – neîncetat – Drept mincinoși s-au pomenit, Așa precum a fost vestit Când, în Scriptură, a fost scris Acel cuvânt care a zis: „Prin vorba Ta, să fii găsit Tu, tot mereu, neprihănit, Biruitor adevărat, Atunci când fi-vei judecat.”

Romani 3:6

Nu, nicidecum! Dar cum, altfel, Lumea, va judeca-o El?

Romani 6:15

„Însă acuma, ce urmează? Să tot greșim, căci nu contează, Pentru că nu suntem sub Lege, Ci stăm sub har? Se înțelege, Că nu putem să ne gândim Că-i voie să păcătuim.

Romani 6:2

Nu, nicidecum, căci – negreșit – Dacă, acuma, am murit Față de ăst păcat, voim, Tot în păcate, să trăim?

Romani 7:13

Dar, cineva poate să spună: „Atunci, un lucru bun mi-a dat Moartea? Așa s-a întâmplat?” Nici vorbă! Fără îndoială, În felu-acesta, la iveală, Mai mult, acum, s-a arătat Cum e – de fapt – acest păcat, Căci mi-a adus moartea, vă spun, Chiar printr-un lucru ce e bun. Astfel, păcatul, ne-ndoios, Se-arată a fi păcătos Din cale-afară, dovedit De faptul că el s-a slujit, Mereu, doar de acea poruncă, Și-asupra mea, moarte aruncă.”

Romani 7:7

„Deci, ce vom zice? Nu cumva, Legea aceasta e ceva, Ce se vădește păcătos? Nu! Nicidecum! Căci, ne-ndoios, Întreg păcatul – se-nțelege – L-am cunoscut numai prin Lege. De pildă, iată, am văzut Precum că nu aș fi știut Ce-i pofta, până nu fusese Legea cari, tot mereu, spusese „Să nu poftești!”. Vedeți dar voi,

1 Corinteni 6:15

Nu știți că trupul vostru este Un mădular, care zidește Al lui Hristos trup? Așadar, Cum să iau eu, un mădular, Al lui Hristos, și să-ndrăznesc, Drept mădular, să-l folosesc Pentru o curvă? Nu, nici gând! Nu pot să fac așa, nicicând!

Galateni 6:14

Cât despre mine, nu doresc, Vreo laudă, ca să primesc, Din altceva, neîndoios, Decât din crucea lui Hristos, Prin care, lumea e găsită – Față de mine – răstignită, Iar eu apoi, de-asemenea, Sunt răstignit, față de ea!

Iosua 22:29

Departe-i de a noastră fire, Gândul de-a face-o răzvrătire, Față de Domnul. Nu-ncercăm, De pe-a Lui cale să plecăm, Prin faptul că noi am făcut Altarul pe cari l-ați văzut. Nu pentru jertfe l-am zidit. Nu vrem a fi înlocuit – Prin el – altarul Domnului, Cari este la locașul Lui!”

Iosua 24:16

Întreg poporul adunat Atunci, acolo, a strigat: „Află că nici nu ne gândim, Pe Domnul, să Îl părăsim! Departe-i acest gând, de noi! Nu vom sluji pe alți-apoi, Căci nu dorim alți dumnezei! Nu vrem să ne-nchinăm la ei!

1 Samuel 12:23

O clipă nu mi-a dat prin gând, Să-mi fac păcate încetând Ca să mă rog lui Dumnezeu, Pentru popor. Astfel, mereu, Am să v-arăt calea cea bună – Calea cea dreaptă – și-mpreună Să o urmăm cu toți apoi.

1 Samuel 24:6

Iar celor ce l-au însoțit, În felu-acesta, le-a vorbit: „Să mă ferească Dumnezeu, Să-i fac vreun rău, domnului meu! Asupra împăratului Cari este unsul Domnului, Eu – mâna – n-am să mi-o ridic Să-i fac vreun rău, oricât de mic!”