Au fost de toți. Când a simțit Cum că sfârșitul i-a venit, Iacov, pe Iosif, l-a chemat: „De trecere am căpătat În fața ta, să-ți pui, aș vrea, Mâna, acum, sub coapsa mea. Cu bunătate, tu te poartă – Credincioșie îmi arată – Căci mult – pe lume – n-oi mai sta. Te rog, mult: nu mă-nmormânta Aici, în țara cea străină.
Când zilele ce-s hărăzite – A fi, de tine viețuite – Se împlinesc, vei fi luat Și lângă-ai tăi părinți, culcat. Eu am să-ți dau un copilaș Și-am să-ntăresc, prin ăst urmaș, Împărăția-n Israel.
Slujbașii săi, apoi, s-au dus, Pân’ la altar și l-au adus Pe-Adonia. Când a venit, Era speriat și îngrozit. La Solomon, el a intrat Și-n fața lui s-a închinat, Iar Solomon a zis apoi: „Pleacă acasă, înapoi.”
Lui Iosua, porunci, să-i dai Și tot mereu, grijă să ai Să-l întărești, pentru că el Ales este, a fi acel Care va sta în fruntea lui – Adică a poporului – Și o să aibă drept menire, Ca să-i dea țara-n stăpânire. Tu – țara – doar o vei vedea, Dar n-ai să poți intra în ea.”
Domnul, pe Moise, l-a chemat Și-n acest fel, a cuvântat: „E pe sfârșite a ta cale, Căci vine clipa morții tale. Ceasul ți s-a apropiat. Cheamă-l pe Iosua, de-ndat’, Și-nfățișați-vă-amândoi, În cortul întâlniri-apoi. Acolo, am să-ți dau atunci, Când vei veni, alte porunci.” Moise și Iosua s-au dus – Așa cum Dumnezeu a spus – Și-n cort, ei s-au înfățișat.
Domnul, apoi, iar a vorbit Și iată ce i-a poruncit, Lui Iosua, fiul lui Nun: „Ascultă bine ce-am să-ți spun: Te-mbărbătează, te-ntărește, Că tu ești cel ce trebuiește Ca să conducă ăst popor – Cum le-am jurat, părinților Acestui neam, demult, odată – În țara ce îi va fi dată. Să nu te temi! Tare, te ține! Eu Însumi am să fiu cu tine.”
Iată dar, ce poruncă, vreau Acuma, Timotei, să-ți dau: Așa cum ți s-a prorocit, Tu – fiule – necontenit, Puterile, ți le adună, Ca să te lupți lupta cea bună,
Ascultă dar, îndemnul meu, Făcut față de Dumnezeu – Cel care e nemuritor Și, viață, dă lucrurilor – Și față de Hristos Iisus, Al nostru Domn, din cer, de sus, Cel care a făcut, odată, O mărturie minunată, ‘Naintea lui Ponțiu Pilat:
„Acum, față de Dumnezeu Și de Hristos – de Domnul meu – Care îi va chema, odată, Pe vii și morți, la judecată, Pentru venirea Domnului Precum și-ampărăției Lui, Doresc ca să te rog, fierbinte, Să împlinești aste cuvinte:
Căci eu sunt gata, ne-ncetat – Aștept numai, să fiu turnat, Așa precum e o măsură Din jertfa pentru băutură. Clipa plecării mi se-arată, A fi foarte apropiată.