1 Regi 17:1 - Biblia în versuri 2014

¹ În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Ilie tișbitul, unul dintre locuitorii Ghiladului, i-a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în acești ani decât la cuvântul meu“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Ilie tișbitul – un ghiladit – i-a zis lui Ahab: „Jur pe Dumnezeul lui Israel numit Iahve care este viu și căruia Îi slujesc, că nu va fi nici rouă și nici ploaie în acești ani decât atunci când voi spune eu!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Ilíe din Tíșbe, unul dintre locuitorii din Galaád, i-a zis lui Aháb: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, în fața căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Ilie, Tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și Ilie, Tișbitul, din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia stau, că nu va fi în anii aceștia nici rouă nici ploaie, decât numai prin cuvântul meu.

1 Regi 17:1 Mawu Ofanana

1 Regi 17:12

Ea a răspuns: „Viu e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Că n-am, în casă, copt, nimic. Niște făină – un pumn mic – Pe-un fund de oală, mi-a rămas, Și untdelemn am, într-un vas. Un strop e doar, într-un ulcior Și nu e îndestulător. N-am, înainte-ți, ce să pun. Vreo două lemne vreau s-adun, Să merg acasă, înapoi, Și să gătesc o turtă-apoi. Am s-o mănânc, cu al meu fiu, Iar după-aceea, nu mai știu Cu ce anume-o să trăim. Vom aștepta doar să murim.”

1 Regi 17:2

Cuvântul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus:

1 Regi 18:1

Noian de zile au trecut Și-apoi, când trei ani s-au făcut, Cuvântul Domnului s-a dus Iar, la Ilie, și i-a spus: „Du-te pân’ la Ahab, căci vreau, Peste pământ, ploaie, să dau.”

1 Regi 18:10

Viu este Domnul Dumnezeu, Că peste tot, stăpânul meu Trimis-a oameni să te cate. Când se spunea, în vreo cetate, Că nu te afli-n locu-acel, Să jure-ndată-i punea el – Pe împăratul locului Și pe întreg poporul lui – Precum că ei nu te-au zărit.

1 Regi 18:15

Ilie zise: „Viu, mereu, E al oștirii Dumnezeu – În slujba cărui mă găsesc – Căci astăzi am să-l întâlnesc, Pe împărat! Chiar astăzi vreau, În fața lui Ahab, să stau!”

1 Regi 22:14

„Spun ceea ce, de sus, îmi vine”– Răspunse Mica-ndată. „Eu, Doar ce-mi va spune Dumnezeu, Am să îi spun. Nimic mai mult, Căci eu, de Dumnezeu, ascult. Viu este Domnul, că-i voi spune Tot ce în inimă-mi va pune.”

1 Regi 8:35

Atunci când întâmpla-se-va Și ceru-nchis va fi, cumva – Căci tot poporul, negreșit, În contră-Ți a păcătuit – Dacă cu rugăciuni apoi, Are să vină înapoi, Aici, la casa Ta, plângând, Mărire Numelui Tău dând, Și dacă-apoi, poporul Tău Se va abate de la rău,

2 Regi 1:3

Îngerul Domnului s-a dus, Pân’ la Ilie și i-a spus: „Scoală și du-te-n graba mare, În fața solilor pe care I-a trimis cel cari, împărat, Este-n Samaria aflat. Când înaintea lor sosești, În acest fel să le vorbești: „Nu este – și n-a fost, mereu – În Israel, un Dumnezeu? De ce mergeți la cel pe care, Drept dumnezeu, Ecronu-l are? De ce lui Bal-Zebub apoi, Vreți, întrebări, să-i puneți voi?

2 Regi 3:14

„Viu este Domnul Dumnezeu, Al cărui slujitor sunt eu, Că dacă n-ar fi Iosafat, În seamă nu te-aș fi băgat” – Răspunse-ndată Elisei.

2 Regi 4:38

Către Ghilgal s-a îndreptat, În urmă, Elisei, urmat Și de Ghehazi, sluga lui. În țara Israelului, Pe vremea ‘ceea bântuia O foamete ce chinuia Pe toți locuitorii ei. Alăturea de Elisei, Ședeau fii prorocilor. Chemându-l pe-al său slujitor, El zise: „Pune oala mare, Pe foc, și dă-le de mâncare, Feciorilor prorocilor! Fă-le o ciorbă, tuturor!”

2 Regi 5:16

Când Elisei l-a auzit, În felu-acesta a vorbit: „Viu este Domnul Dumnezeu Al cărui slujitor sunt eu, Că nu voi primi nici un dar, Din a ta parte.” În zadar, Naman – mereu – a stăruit, Căci Elisei nu s-a-nvoit.

2 Regi 5:20

Pe când se-ndepărtase bine, Ghehazi își zise în sine: „Stăpânul meu nu a primit Nimic din ce i-a dăruit Oșteanu-acela Sirian, Care, chemat este, Naman. Dar viu e Domnul Dumnezeu, Căci am să capăt, ceva, eu, Din a lui parte, negreșit.”

2 Cronici 21:12

Pe vremea lui Ioram, Ilie S-a dovedit, proroc, să fie. El, o scrisoare, a trimis La împărat, prin care-a zis: „Pentru că tu nu ai umblat Pe căile lui Iosafat Și-ale lui Asa – cari se știe, Că-n Iuda fost-au la domnie

2 Cronici 6:26

Atunci când întâmpla-se-va Și ceru-nchis va fi, cumva – Căci tot poporul, negreșit, În contră-Ți a păcătuit – Dacă cu rugăciuni, apoi, Are să vină înapoi, Aici, la casa Ta, plângând, Mărire Numelui Tău dând, Și dacă-apoi, poporul Tău Se va abate de la rău (Căci i-ai dat plata cuvenită, Pentru greșeala săvârșită),

Iov 12:15

El, calea apelor, apucă, Oprindu-le și tot usucă! El poate să le slobozească, Pământul să îl pustiască.

Isaia 49:18

Ridică-ți ochii, te rotește Și-apoi jur împrejur privește: Aceștia toți se strâng – vezi bine – Pentru că vor veni la tine.” „Pe viața Mea”– Domnu-a vorbit – „Cu ei, vei fi împodobit Și-ncins vei fi, ca o mireasă Nespus de mândră și frumoasă.

Isaia 5:6

Astfel, am să o pustiesc. N-o să mai fie curățată Și nici nu va mai fi săpată. Vor crește-n vie numai spini Și tufele de mărăcini, Căci n-am să las norii să dea, Un strop de ploaie, peste ea.”

Ieremia 14:22

Este, cumva, vreun idol care Să deie ploaie e în stare? Sau cerul, singur, oare poate Ploaie să dea, precum socoate? Nu ești Tu Doamne, Cel ce ai Ploaia? Oare, nu Tu o dai? În Tine, noi nădăjduim, Căci după cum prea bine știm, Tu ești cel care a putut, Pe toate, să le fi făcut!”

Ieremia 15:19

Domnul, apoi, a cuvântat: „Dacă te vei lipi de Mine, Are să-Ți meargă iarăși bine, Căci tu, din nou, loc vei avea, Atuncea, înaintea Mea. Dacă vei ști să despărțești Tot ceea ce de preț găsești, De cele despre care-ți zic Că nu pot prețui nimic, Numai atuncea vei vedea Cum că vei fi ca gura Mea. De-aceea, ei să facă bine Să se întoarcă iar, la tine. Nu tu, la oamenii acei Să te întorci, cumva, ci ei Caute-aproape a se ține Și să se-ntoarcă înspre tine!

Ieremia 28:8

Prorocii care au venit ‘Naintea voastră, au vorbit – Din vremea veche – de război, De foamete și ciumă-apoi, Căci vor lovi niște țări cari Puternice vor fi și mari.

Hagai 1:10

De-aceea nu v-a mai udat Roua și rod n-ați căpătat.

Matei 11:14

Acuma însă, dacă vreți Cu dinadins să-nțelegeți, Aflați: Ioan este Ilie, Cel care trebuia să vie!

Matei 16:14

„Iată ce crede-acum poporul: Că ești Ioan Botezătorul Zic unii, iar alții, Ilie – Cel care-i așteptat să vie. Cred mulți, că Ieremia ești, Iar alții – după cum vorbești – Au hotărât că ești proroc. Așa cred cei din acest loc.”

Matei 27:47

Toți cei care L-au auzit, Și-au zis: „Îl strigă pe Ilie.”

Matei 27:49

I-au zis: „Stai! Să vedem, Ilie, De va veni să-L mântuiască!”

Matei 7:29

De la Iisus – pentru că El, Îi învăța ca și Acel Care, puterea, o avea; Nimeni n-a fost, asemenea.

Luca 1:17

Va merge-n fața Domnului, În duhul și puterea lui Ilie, spre-a putea, apoi, Ca să întoarcă înapoi, Inimile părinților, Spre fiii și fiicele lor; Ne-ascultătorii, la umblare Pe-a înțelepților cărare, Precum cei ce-s neprihăniți, Ca astfel – bine pregătiți – Să fie toți ai Domnului, Într-un norod, pe voia Lui.”

Luca 1:19

Îngeru-a zis: „Gavril sunt eu! În față-I stau, lui Dumnezeu! El m-a trimis să îți vorbesc Și, vestea, să-ți împărtășesc.

Luca 21:36

Vă-ndemn ca să vegheați mereu! Rugați-vă să căpătați Putere, ca să fiți scăpați De toate lucrurile care Au să se-ntâmple, și-n picioare – Când vine Fiul omului – Să stați apoi, în fața Lui!”

Luca 9:30

Cu El, atunci, și doi bărbați Se-aflau, pe iarbă așezați. Ei erau Moise și Ilie,

Luca 9:33

Ei, chiar atuncea, de Iisus, Se despărțeau, când Petru-a spus: „Învățătorule, e bine Să fim aici. Eu, pentru Tine – Și pentru Moise și Ilie – Fac, adăpost ca să vă fie, Câte-o colibă. Ți-ar plăcea?”

Luca 9:54

Văzând, doi ucenici ai Săi – Ioan și Iacov – cât de răi Sunt oamenii acelui loc, Au zis: „Doamne, nu vrei, ca foc, Să poruncim să se pogoare, Din ceruri, și să îi omoare, Așa cum s-a-ntâmplat să fie Și-atunci, în vremea lui Ilie?”

Ioan 1:21

Cine e el: „Tu ești Ilie?” „Nu sunt.” „Proroc te dovedești?” „Nu-s nici proroc.” „Dar cine ești?

Ioan 1:25

O întrebare, i-au mai pus: „Dacă-i așa, precum ai spus – Nu ești Hristosul, nici Ilie Și nici proroc – ce-ți veni ție, Acuma, cu acest botez?”

Fapte 27:23

Un înger, al lui Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Azi noapte, mi s-a arătat Și-această veste, el mi-a dat:

Romani 11:2

Voiesc dar, bine să se știe, Că Dumnezeu, cu-adevărat, Poporul, nu și-a lepădat, Pentru că El – luați aminte – L-a cunoscut, mai dinainte. Nu știți ce, în Scripturi, se scrie Când se vorbește de Ilie? Atuncea când se plângea El Față de-ntregul Israel, Lui Dumnezeu, iată ce-a zis:

Deuteronom 10:8

În acel timp, a despărțit Domnul, de voi, neamul Levit Și a lăsat în grija lui, Chivotul legământului. Leviți-aveau să îl vegheze Și-aveau să binecuvinteze – Stând înaintea Domnului – Poporul, în Numele Lui; Căci neamul lor este menit, Pe Domnul, de a-L fi slujit. Lucrul acesta-l fac, mereu, Precum le cere Dumnezeu.

Iacov 5:17

Ilie, precum știți și voi, Era supus, la fel ca noi, La tot felul de slăbiciuni. Prin ale sale rugăciuni, A dovedit, cu prisosință, Că încărcat e, de credință Și astfel, cerul – cum a zis – Trei ani și șase luni, s-a-nchis Și-un strop de ploaie n-a mai dat, Peste pământul însetat.

Revelația 11:6

Să-nchidă cerul, vor putea, Iar ploaia nu va mai cădea, În zilele lucrării lor. Ei au, asupra apelor, Puteri, putând ca să le facă, În sânge, ca să se prefacă. De câte ori au să dorească, Pământul, pot ca să-l lovească, Cu orișice nenorocire,

Judecători 12:4

Iefta i-a strâns, în graba mare, Pe toți bărbații cei pe care Al Galaadului ținut, Buni pentru luptă, i-a avut. Cu astă oaste, el –apoi – A dus cu Efraim război Și-astfel, în urmă, negreșit, Pe Efraim l-a biruit. Oamenii care se trăgeau Din Efraim, mereu ziceau: „Niște fugari – cum bine știm – Sunteți voi, ai lui Efraim! În Efraim vă aflați voi Și în Manase mai apoi, Căci țara Galaadiților Aflată-i în mijlocul lor!”