1 Regi 13:1 - Biblia în versuri 2014

¹ În vremea ‘ceea, a venit Un om al Domnului, sosit Din Iuda, pentru că, pe el Îl trimisese la Betel, Tocmai cuvântul Domnului. În față la altarul lui, Ieroboam atunci ședea, Unde, tămâie, aducea.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, după Cuvântul Domnului, în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Atunci, un om al lui Dumnezeu a venit din teritoriul numit Iuda la Betel – așa cum îi spusese Cuvântul lui Iahve – în timp ce Ieroboam stătea lângă altar, arzând tămâie.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Iată, un om al lui Dumnezeu a venit din Iúda la Bétel, la cuvântul Domnului, iar Ieroboám stătea lângă altar ca să ardă tămâie.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Dar iată că un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel, trimis de cuvântul Domnului, tocmai pe când stătea Ieroboam la altar să ardă tămâie.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹ Și iată un om al lui Dumnezeu a venit din Iuda la Betel prin cuvântul Domnului și Ieroboam stătea lângă altar ca să ardă tămâie.

1 Regi 13:1 Mawu Ofanana

1 Regi 12:22

Șemaia, omul Domnului, S-a dus însă, în fața lui, Trimis de Domnul – negreșit – Care, în ăst fel, i-a vorbit:

1 Regi 13:26

Când auzi, a glăsuit: „Omul acela – negreșit – Era un om al Domnului. N-a ascultat porunca Lui Și-atunci, El, pradă, l-a lăsat, Leului ce l-a sfâșiat. Cuvântul care l-a rostit Domnul, acuma s-a-mplinit!”

1 Regi 13:32

Vorbele care le-a spus el, Despre altarul din Betel, Să știți că au să se-mplinească Și au ca să se năruiască Toate-nălțimile pe care Samaria, acum, le are.”

1 Regi 13:5

Altaru-atunci s-a despicat Și-a lui cenușă s-a vărsat, Așa precum omul a zis, Pe care Domnul l-a trimis.

1 Regi 13:9

Căci iată ce mi-a poruncit Domnul, atunci când mi-a vorbit: „Din locu-acela, să nu iei Pâine, nici apă să nu bei! Să nu te-ntorci pe-același drum, Pe care-acolo mergi acum.”

1 Regi 20:35

Fiii prorocilor erau, Toți, împreună și vorbeau. După porunca Domnului, Unul i-a zis, vecinului Cari lângă el era aflat: „Te rog, lovește-mă de-ndat’!” Vecinul său, însă, n-a vrut Să facă precum i-a cerut.

2 Regi 23:15

Apoi, altarul zeilor Ce la Betel era aflat, Din temelii a fost surpat. A fost, atuncea, dărâmată Și înălțimea ridicată De fiul lui Nebat, cel care, Ieroboam, drept nume are, Cari în păcate, după el, Trăsese-ntregul Israel. Ea fost-a nimicită până Ajunse-a fi numai țărână. Al Astarteei stâlp, tăiat A fost și-n flăcări, aruncat.

2 Regi 23:17

Iosia-atuncea a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Ce e acest mormânt, pe care, Eu îl zăresc?” La întrebare, Locuitorii din cetate Răspuns-au astfel: „Împărate, Este mormântul omului Cari e proroc al Domnului. Omul, din Iuda, a venit Și vorbe grele a rostit Pentru altarul din Betel, Iar tu-mplinești ce a spus el.”

2 Cronici 26:16

Când Ozia ajunse mare – Când s-a simțit destul de tare – Inima lui s-a înălțat Și spre pieire l-a-ndreptat. Față de Domnul, s-a vădit Precum că a păcătuit, Intrând în Templul Domnului Și aducând, pe-altarul Lui, Tămâie, deși nu avea

2 Cronici 26:18

Să stea-n fața-mpăratului Ca să se-mpotrivească lui. El merse-n față la-mpărat Și-n acest fel, a cuvântat: „N-ai dreptul pe altarul Lui, S-aduci tămâie Domnului! Acest drept e-al preoților, Adică e al fiilor Cari, de Aron, sunt zămisliți, Pentru că ei au fost sfințiți, Spre-a o aduce Domnului! Acuma, din locașul Lui, Să ieși afară, imediat, Căci săvârșești un greu păcat! Prin acest lucru, îți spun eu, Nu Îl cinstești pe Dumnezeu!”

2 Cronici 9:29

Dar faptele ce-au fost făcute De Solomon, nu sunt trecute În Cărțile prorocului Natan, în cărțile celui Cari se chemase Ahia Și care-n Silo locuia, Precum și-n cartea ce o scrise Prorocul Iedo, când vorbise Despre Ieroboam, cel care, Părinte, pe Nebat, îl are?

Ieremia 11:12

Cetățile cele pe care Țara lui Iuda-n ea le are Și oamenii pe care-i știm Că azi sunt în Ierusalim Au să se ducă la acei Pe care îi cred dumnezei – La cei pe care îi cinsteau Și pentru cari tămâie-ardeau – Însă aceia n-au să poată, Din strâmtorare să îi scoată.

Ieremia 25:3

„Din anu-al treisprezecelea, De când fusese Iosia – Al lui Amon fiu – împărat, Peste Iudei încoronat Și pân’ acuma, negreșit, Ani două’șitrei s-au împlinit, De când Cuvântul Domnului Mi-a tot vorbit, din partea Lui. De-atunci, vorbitu-v-am și eu, Dar n-ați ascultat glasul meu.

Ieremia 32:29

Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.

Amos 7:13

Însă aicea – la Betel – Să nu mai prorocești, defel, Căci e un sfânt locaș pe care Cel ce e împărat îl are Și-un templu e – precum se știe – Pentru întreaga-mpărăție!”

Amos 7:16

Ascultă dar, Cuvântul Lui! Ascultă spusa Domnului Tu, care-mi spui: „Să nu vorbești! Nimic să nu le prorocești, Lui Israel și lui Isac!” Tu, cel care îmi spui să tac,

Maleahi 1:11

Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Numeri 16:40

Au fost, un semn de amintire, Plăcile ce le-a făcut el, Pentru întregul Israel. În felu-acesta, nu-ndrăznea Cel ce străin se dovedea, Față de-Aron – de neamul lui – Să Îi aducă, Domnului, Tămâie, precum a făcut Core și-ai lui, căci a știut Ce-a pățit el și ceata lui, După porunca Domnului.

1 Tesaloniceni 4:15

Într-adevăr, am spus oricui – Eu – prin Cuvântul Domnului, Că, dintre cei ce s-or găsi În viață-atunci când va sosi Domnul, din ceruri, nimenea, Cu nici un chip, nu va putea S-o ia în fața celor care Au adormit. Când Domnul are

Revelația 8:3

Alt înger mi s-a arătat Și, spre altar, s-a îndreptat. Cădelnița ce o avea, A fi de aur, se vădea. În fața lui, când a sosit, Tămâie multă a primit, Ca s-o aducă pe altar, Și să-nsoțească acel dar, Cu rugile cari, ne-ncetat, De la cei sfinți s-au înălțat. Toate aceste-au fost aduse Și, pe altar, au fost depuse. În fața jilțului cel mare, Altarul, al său loc, și-l are – Iar după cum am observat – Din aur, el este lucrat.

1 Samuel 2:27

Un om al Domnului s-a dus, La Eli și așa i-a spus: „Așa vorbește Dumnezeu: „Nu M-am descoperit dar Eu, Pentru a tatălui tău casă, Mai înainte ca să iasă Din a Egiptului robie?

1 Samuel 9:6

Sluga-i răspunse-atuncea: „Iată, În fața noastră-n depărtare, Se află o cetate mare. În ea, o să găsim – știu eu – Un om ce-i al lui Dumnezeu. Tot ceea ce omul vorbește, Cu siguranță, se-mplinește. Haidem la el, să-l întrebăm, Să știm ce drum să apucăm.”