Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 5:9 - Biblia în versuri 2014

9 Tari, în credință, voi să fiți, Ca lui să vă împotriviți, Știind că-n lume-ai voștri frați, La fel se află încercați, Trecând și ei, prin suferință, Ca voi, ca orișice ființă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că frații voștri din întreaga lume trec prin aceleași suferințe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Prin credință, opuneți-vă lui cu fermitate, știind că frații voștri din toată lumea trec prin aceleași situații dificile.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Împotriviți-vă lui, tari în credință, știind că și frații voștri răspândiți în lume îndură aceleași suferințe!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Împotriviţi-vă lui, tari în credinţă, ştiind că fraţii voştri din toată lumea trec prin aceleaşi suferinţe.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 5:9
24 Mawu Ofanana  

Eu, pentru tine, M-am rugat, Credința ce ai căpătat, Să nu se piardă, ci ‘napoi – Când vei veni la Domnu-apoi – Să poți ca să îi sprijinești, Pe frați și să îi întărești.”


V-am spus acestea, să puteți, În Mine, pace, să aveți. În lume, multe veți păți – Necazuri vă vor încolți – Dar îndrăzniți, necontenit, Căci Eu, lumea, am biruit.”


Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,


Nu v-a ajuns nici o ispită, Cari să nu fie potrivită, După puterea omenească, Iar Domnul o să vă ferească Și nu va-ngădui să fiți, Peste putință, ispitiți, Pentru că Domnul Dumnezeu Se-arată credincios, mereu. Când a lăsat El, o ispită, Alături, fost-a pregătită Și calea de-a ieși din ea. Putere, astfel, veți avea – Și, totodată, și răbdare – Ca să ieșiți din încercare.”


Căci astfel, n-o să i se dea, Nici un prilej, diavolului, Să facă, după voia lui.


Deasupra, voi să nu uitați, Scutul credinței, să-l luați, Stingând, cu ajutorul său, Săgețile, de la cel rău.


Chiar dacă eu – pe al meu drum – Departe sunt, de voi, acum, Totuși – cu duhul – negreșit, Sunt lângă voi, necontenit, Privind cu bucurie-apoi, La rânduiala dintre voi Și la tăria de credință, Pe cari, cu mare sârguință, O țineți, în Hristos Iisus.


Fără ca nimeni, dintre voi, Să nu se clatine apoi, Când e-n necaz, căci bine știți, Că la acestea, rânduiți, Suntem acum. Luați aminte


Puterile, ți le adună Și luptă-te lupta cea bună, Care se poartă prin credință Și îți aduce biruință. Apucă viața, frățioare – Cea veșnică, nepieritoare – La care, tu ai fost chemat Și, pentru care, ai lăsat, Față de martori – cum se știe – Acea frumoasă mărturie.


De altfel, toți cari, ne-ndoios, Vor, cu evlavie-n Hristos, Ca să trăiască – să se știe – Că prigoniți au ca să fie.


Lupta cea bună, m-am luptat Și-am isprăvit de alergat, Căci eu, cu toată sârguința, Într-una, am păzit credința.


Ei, prin credința ce-au vădit, Împărății au cucerit; Mereu, dreptate au făcut; Apoi, închise, le-au ținut, Leilor, gura și au stins


Când – de pedeapsa cea de care, Parte, avut-a fiecare – Ajungeți de a fi scutiți, Atunci, nu sunteți socotiți Drept fii, ci are să vă ție Ca pe copiii din curvie.


Supuși, lui Dumnezeu, să-i fiți. Împotrivirea, cu tărie, Față de diavol să vă fie, Pentru că diavolul, apoi – La rându-i – va fugi de voi.


În ea, o să vă bucurați, Chiar dacă sunteți întristați Pentru puțină vreme-acum, Prin încercări, pe-al vieții drum;


Mai trebuie să știți, dragi frați, Că la aceast-ați fost chemați. Căci și Hristos a suferit, Doar pentru voi, când a venit În lume; iar în acest fel, Aveți o pildă, de la El, Ca suferind, să încercați, Pe-ale Lui urme, să călcați.


Când doar pentru neprihănire, Veți suferi, să aveți știre, Cum că ferice e de voi! „De ei, să n-aveți teamă-apoi, Și, tulburați, voi să nu fiți!


Ci dimpotrivă, încercați, Mereu, ca să vă bucurați Că parte ați avut apoi, De-a lui Hristos patimi, și voi, Ca-n urmă, bucuroși să fiți, Putând ca să vă veseliți, La arătarea slavei Lui, La revenirea Domnului.


Iată că eu, Ioan – cel care, Frate, vă sunt, la fiecare, Părtaș sunt la necaz cu voi, Părtaș la-mpărăție-apoi, Și la răbdarea lui Iisus – Într-un ostrov, am fost adus, Din pricina Cuvântului Cari este-al Dumnezeului Cel viu în veci și credincios, Și-a mărturiei lui Hristos. Ostrovu-n care m-am aflat Atuncea, Patmos e chemat.


Veșminte albe s-au luat, Și-acestor suflete s-au dat. Când hainele li s-au adus, Să se-odihnească, li s-a spus, Încă puțin timp, până când Are a se-mplini, curând – Deplin – numărul fraților, Și-asemenea, al tuturor Celor care în slujbă, sânt, Ai lor tovarăși, pe pământ – Tovarăși ce urmau să fie Uciși, în vremea ce-o să vie, Precum de altfel, au pățit Și ei, atunci când au trăit.


„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa