1 Petru 5:5 - Biblia în versuri 2014

⁵ La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵ La fel și voi, tinerilor, supuneți-vă bătrânilor. Și îmbrăcați-vă toți cu smerenie unii față de alții, pentru că „Dumnezeu Se opune celor mândri, dar celor smeriți El le dă har“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵ În același mod, și voi, „tinerilor”, subordonați-vă (autorității) „bătrânilor”. Și toți să aveți o atitudine umilă, respectând pe ceilalți; pentru că „Dumnezeu este împotriva celor mândri, dar oferă har celor umili.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵ Tot așa și voi, tinerilor, supuneți-vă prezbíterilor. Îmbrăcați-vă toți în umilință unii față de alții, pentru că: „Dumnezeu se împotrivește celor mândri, însă celor umiliți le dă har!”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵ La fel şi voi, tinerilor, supuneţi-vă prezbiterilor, şi toţi, unii faţă de alţii să vă îmbrăcaţi cu smerenie fiindcă: Dumnezeu stă împotriva celor mândri, iar celor smeriţi le dă har.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵ Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrâni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”.

1 Petru 5:5 Mawu Ofanana

2 Cronici 6:41

Doamne, vino să afli tihnă, La locul Tău, pentru odihnă. Adă – cum ai găsit cu cale – Chivotul măreției Tale! Înveșmântați în mântuire, Fie-ai tăi preoți. Fericire, Să aibă prea iubiții Tăi, Și bucurii, pe-ale lor căi!

Iov 22:29

Tu, pentru a ta ridicare, Te vei ruga, căci Dumnezeu, Dă ajutorul Său, mereu, Celor ce-și țin ochii plecați.

Iov 29:14

Doar cu dreptatea, și-ntărit, De-mbrăcăminte i-am slujit. Neprihănirea, drept manta, Turban care pe cap îmi sta Mi-a fost mereu. Eu, orbului,

Psalmi 132:16

Toți credincioșii au să vie Cu strigăte de bucurie. Iată dar ce am să mai fac: Pe ai săi preoți îi îmbrac În straie mândre și bogate, Din mântuire doar, lucrate.

Psalmi 132:9

Cei cari sunt preoți prin menire, Se-mbrace în neprihănire, Iar credincioșii Tăi să vie Cu strigăte de bucurie!

Psalmi 138:6

Domnul e sus, dar – negreșit – Vede pe cel ce e smerit Și îl cunoaște de îndat’, Pe cel care e îngâmfat.

Proverbe 25:7

Până când ți se spune „Hai! Suie-te sus!”, căci e mai bine – De-așa vei face – pentru tine, Decât jos, coborât să fii Și în pământ, ochii să-ți ții, În fața voievodului, Precum și a norodului.

Proverbe 3:34

De cei care batjocoresc Își bate joc, dar har primesc Toți cei smeriți. Vor moșteni

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Isaia 66:2

Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.

Езекиел 26:16

Toți voievozi-aceia cari Se dovedesc a fi mai mari, Își lasă jilțul lui domnesc Și straiul cel împărătesc – Straiul care, cum e știut, Doar la gherghef a fost cusut – Și plini de spaimă, precum sânt, Jos se așează, pe pământ. Din a ta pricină-s speriați Și sunt, de groază, clătinați.

Daniel 11:12

Atuncea, împăratul are A fi cuprins de îngâmfare Și-o să doboare zece mii, Dar nu va birui. Să știi

Levitic 19:32

În fața perilor albiți, Să te ridici. Să îi cinstiți Pe cei ce sunt bătrâni, mereu. Teamă să ai de Dumnezeu, Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.

Luca 22:26

Cel mare trebuie să știe A fi asemeni celui mic! Din această pricină, vă zic: Acela care cârmuiește, Fie precum cel ce slujește.

Romani 12:10

Cu dragoste frățească, voi Să vă iubiți, cu toți, apoi. În cinste, vreau, să învățați, Întâietate, să vă dați.

Romani 13:14

Acum, luați dar seama bine, Și îmbrăcați-vă frumos, În Domnul nost’, Iisus Hristos. Grijă, de-acum, dragii mei frați, Nu trebuie să mai purtați Față de firea pământească, Să nu-i treziți pofta firească.”

Efeseni 5:21

În frica lui Hristos apoi, Supuși să fiți voi, între voi.

Filipeni 2:3

Din duh de ceartă – eu vă zic – Nimeni să nu facă nimic. Pentru o slavă ce se-arată A fi deșartă, niciodată, Nimica să nu faceți voi, Ci, în smerenie, mai apoi, Să îl privească fiecare, Pe altul, ca fiind mai mare.

Coloseni 3:12

Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.

1 Timotei 5:1

„Când mustri un bătrân, să știi, Lipsit de-asprime, ca să fii; Pentru greșeala arătată, Tu sfătuiește-l, ca pe-un tată. Pe tineri, când îi sfătuiești, Drept frați ai tăi, să-i socotești.

Evrei 13:17

De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.

Iacov 4:6

Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.

1 Petru 3:8

Încolo, toți, la fel să fiți: Aceleași gânduri să nutriți, Simțind cu alții și iubind Pe frați și-apoi, miloși fiind, Întotdeauna, și smeriți.

1 Petru 4:1

„Astfel, dacă Iisus Hristos A pătimit aicea, jos – În trup – să vă-narmați și voi, Cu-aceleași gânduri mai apoi. Căci cu păcatul, a sfârșit Cel care-n trup a pătimit;

1 Petru 4:5

Dar, socoteală, au să dea, Curând, în fața Celuia Cari gata e, de judecată, Și cari va judeca odată, Vii și morții, negreșit.