Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 5:12 - Biblia în versuri 2014

12 Aceste rânduri, ce le-am scris, Eu, prin Silvan, vi le-am trimis – De care, cred, neîndoios, Că e un frate credincios. V-am scris, ca să vă întăresc Și ca să vă adeveresc Că harul cel adevărat, Pe care Dumnezeu l-a dat, E cel pe care l-ați primit, De care, voi v-ați alipit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 V-am scris pe scurt aceste lucruri, prin Silvanus, pe care-l consider un frate credincios, pentru a vă încuraja și pentru a depune mărturie că acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu. Rămâneți în el!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Acesta este un scurt mesaj, trimis prin Silvan pe care îl consider ca fiind un frate credincios. V-am scris aceste rânduri pentru încurajarea voastră și ca să vă confirm faptul că adevăratul har al lui Dumnezeu este acesta, de care beneficiați și voi!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 V-am scris pe scurt prin Silván, pe care îl consider un frate credincios, ca să vă îndemn și să dau mărturie că acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu; să rămâneți în el.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 V-am scris pe scurt, prin Silvan, pe care îl socotesc un frate credincios, încurajându-vă şi mărturisind că acesta este adevăratul har al lui Dumnezeu în care să staţi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 V-am scris aceste puține rânduri prin Silvan, care cred că este un frate credincios, ca să vă sfătuiesc și să vă adeveresc că adevăratul har al lui Dumnezeu este harul acesta de care v-ați alipit.

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 5:12
24 Mawu Ofanana  

Petru, după ce s-a uitat La el, pe Domnul, a-ntrebat: „Doamne, cu-acesta ce-o să fie?”


Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.


Apostolii îl ascultară, Prezbiterii seama luară Și-apoi, Biserici-au vorbit; Iar, în final, toți au găsit Că trebuie ca să aleagă Pe câțiva inși, care să meargă – Pe lângă Pavel și Barnaba – Să ducă dar, cu toată graba, În Antiohia, de-ndată, Decizia ce-a fost luată. Astfel, din frați, au fost găsiți, Ca fiind cei mai potriviți, Iuda – cel cari s-a mai chemat Barsaba – și a fost urmat De Sila. Acești doi bărbați, Erau de vază, între frați.


Dar eu nu țin la viața mea, Ca la ceva scump, ci aș vrea Să îmi sfârșesc, cu bucurie, Slujba care îmi este mie Încredințată, de Iisus, Și calea mea – cum am mai spus – Deci Evanghelia harului Cel nesfârșit al Domnului, Mereu, s-o propovăduiesc.


De-aceea, noi Îi datorăm, Acuma, faptul că ne-aflăm, Doar prin credință așadar, Intrați în starea cea de har, În cari ne bucurăm, mereu, Nădăjduind în Dumnezeu, La arătarea slavei Sale.


„Vă spun, acuma, tuturor – Ca să cunoașteți, fraților – Că Evanghelia ce-ați primit-o – Pe cari am propovăduit-o Și-n care voi ați și rămas Până în cel din urmă ceas –


Căci Fiul Tatălui de Sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus – Cari fost-a propovăduit, În al vost’ mijloc, negreșit Prin mine și prin Timotei Și prin Silvan deci – dragii mei – N-a fost și „da” și „nu”, vreodat’, Ci El, doar „da”, S-a arătat.


Nu vreau să creadă cineva, Că, stăpânire, am avea – Peste credința voastră – noi. Dar, împreună, vrem apoi, Ca să lucrăm, fără-ncetare, La bucuria voastră mare, Pentru că voi – dragii mei frați – Tari, în credință, știți să stați.”


Astfel, printr-o descoperire Dumnezeiască, eu am știre De-această taină, despre care V-am scris apoi, la fiecare, În câteva simple cuvinte.


Acuma, vreau să mai știți voi, Că despre mine, mai apoi, Tihic are să vă vorbească, Atuncea când o să sosească. El îmi e frate prea iubit, Și, credincios, s-a dovedit, În Domnul. Astfel, când el vine, Va spune totul, despre mine.


Așa după cum ați aflat Și după cum v-a învățat Al nostru frate prea iubit, Cari, Epafras, este numit. Tovarăș – fratele acel – Ne este-n slujbă. Astfel, el S-a dovedit a fi-n Hristos, Un slujitor bun, credincios,


Acum, doresc să mai știți voi, Că despre mine, mai apoi, Tihic are să vă vorbească, Atunci când are să sosească. El îmi e frate prea iubit Și, credincios, s-a dovedit În Domnul și, de-asemenea, Tovarăș mi-e, în slujba mea. Astfel, atunci când Tihic vine, Va spune totul, despre mine.


Cu el, la voi, acuma, vine Și Onisim – îl știți prea bine, Căci, dintre voi, el a ieșit. Și el mi-e frate prea iubit. Au să vă spună dar, cei doi, Tot ceea ce este la noi.


„Pavel, Silvan și Timotei, Spre prea iubiții frați acei Cari, în Tesalonic, trăiesc Și împreună-alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu Și-a lui Iisus Hristos: mereu, Har, să vă deie, îndoit – De multă pace, însoțit – Tatăl, aflat în ceruri, sus, Și Domnul nost’, Hristos Iisus.


„Pavel, Silvan și Timotei, Spre prea iubiții frați acei, Cari, în Tesalonic, trăiesc Și împreună-alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu Și-a lui Iisus Hristos: mereu


Vă rog dar, fraților, pe voi, Ca bine să primiți apoi, Cuvintele ce vi le-am zis, Care, foarte pe scurt, le-am scris.


Vă spun, să vă încingeți dar, Coapsele minții voastre, iar Nădejdea-n harul cel de sus – În harul ce va fi adus, Când va veni Hristos – să știți, Ca să vi-o puneți. Voi să fiți


Ispravnici buni, fiind mereu, Ai harului lui Dumnezeu, Care-i atât de felurit; Voi – după harul dobândit – Unii, pe alții, vreau să știți, Că trebuie să vă slujiți.


De lucrurile-acestea, eu Sunt gata, să v-aduc, mereu, Aminte, măcar că le știți Și că, voi, tari, vă dovediți, În acel adevăr, pe care, L-aveți, acuma, fiecare.


După ce ei au părăsit, Drumul cel drept, au rătăcit, Urmând a lui Balaam cărare – Cel cari pe Bosor, tată-l are – Și cari, mai mult iubit-a, iată, Doar a fărădelegii plată.


Aud, acum, că se vorbește, Despre Dimitrie, de bine. Așa îl laudă oricine – Chiar Adevărul a-ntărit Ceea ce ni s-a povestit. Și noi mărturisim, la fel, Atunci când pomenim de el. Și mărturia noastră, dată, Știm bine că-i adevărată.


Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa