1 Petru 5:1 - Biblia în versuri 2014

¹ „Prezbiterilor, le vorbesc, Căci vreau ca să îi sfătuiesc, Pentru că eu, prezbiter sânt – Martor al lui Hristos Cel Sfânt – La tot ceea ce-a pătimit, Și care, parte, am primit, La slava Lui neprețuită Care va fi descoperită:

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹ Așadar, îi îndemn pe bătrânii care sunt prezbiteri în mijlocul vostru, eu însumi un bătrân, martor al suferințelor lui Cristos și părtaș al gloriei care urmează să fie descoperită:

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹ Am acum un îndemn pentru cei care sunt prezbiteri. Și eu sunt un prezbiter care a fost martor la ce a suportat Cristos pe cruce; și voi beneficia de gloria care se va revela.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹ Așadar, pe prezbíterii care sunt între voi, eu care sunt prezbíter ca și ei și martor al suferințelor lui Cristos și părtaș al gloriei care se va arăta, îi îndemn:

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹ Pe prezbiterii voştri îi rog eu, prezbiter ca şi ei, martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită:

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹ Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca și ei, un martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei care va fi descoperită:

1 Petru 5:1 Mawu Ofanana

Luca 24:48

La aste lucruri, voi să-Mi fiți Martori. Curând, o să primiți

Fapte 1:22

Când botezatu-L-a Ioan Și până când a fost răpit, La cer – trebuie rânduit Unul, care să ne-nsoțească Și care să se dovedească A fi martor, al Domnului, Martor al învierii Lui.”

Fapte 1:8

Putere, veți primi apoi, Când Duhul Sfânt o să coboare, Din ceruri, peste fiecare, Și-n felu-acesta, întăriți, Martorii Mei, aveți să fiți, Aici, chiar unde ne găsim – Adică în Ierusalim – Precum și în toată Iudeea, Samaria, iar – după-aceea – Pe-ntinderea pământului, Până la marginile lui.”

Fapte 11:30

Astfel, prin grija tuturor, Au strâns aceste ajutoare Și fost-au date, spre păstrare, Prezbiterilor – sau „bătrâni”. Ajunseră-n ale lor mâni, Prin Saul și Barnaba care Au dus aceste ajutoare.

Fapte 14:23

Pentru Biserici, rânduiră Prezbiteri. Apoi, s-au rugat, Au ținut post și i-au lăsat În grija Domnului, în care Se încrezuse fiecare.

Fapte 15:4

Când, în Ierusalim, intrară, Apostoli-i întâmpinară, Prezbiterii, și-a mai venit Biserica. Ei le-au vorbit Despre tot ce s-a petrecut, Și despre ceea ce-a făcut – În orice loc – Domnul, prin ei.

Fapte 15:6

Apostolii s-au întâlnit, Cu toți prezbiterii, la sfat Și, împreună-au căutat Să afle ce-ar fi de făcut.

Fapte 2:32

Iată dar, că pe-acest Iisus, Domnul – așa precum v-am spus – L-a înviat, iar noi putem A zice, martori că-I suntem.

Fapte 20:17

Când, încă, la Milet, a stat, Pavel, prezbiteri, a chemat, De la Efes. Ei au venit,

Fapte 20:28

Acuma dar, dragii mei frați, Asupra voastră, să vegheați Și-asupra turmei, peste care, Sunteți episcopi, fiecare, Puși chiar de Duhul Sfânt. Să știți Cum trebuie să păstoriți Biserica lui Dumnezeu, Ce-a câștigat-o El, cu greu, Cu al Său sânge. Știu prea bine,

Fapte 21:18

A doua zi, Pavel, cu noi, A mers la Iacov, unde-apoi, Prezbiterii s-au adunat.

Fapte 3:15

Vă spun, acuma, ca să știți, Că L-ați ucis pe-al vieții Domn. Dar Domnul, din al morții somn, Degrabă, L-a-nviat apoi; Iar ai Lui martori, suntem noi.

2 Corinteni 5:1

„Noi știm, și-astfel, suntem pe pace, Cum că atunci când se desface Cortul acesta, pământesc – Adică straiul cel trupesc – Avem, în cer, drept moștenire, Mereu, o altfel de clădire, Ce, veșnică, este durată Și cari, de Dumnezeu, ni-e dată, Căci nu-i, de mână omenească, Zidită, ci este cerească.

2 Corinteni 5:8

Deci, plini de-ncredere, trăim, Și-am vrea, mai mult, să părăsim Trupul acesta, ca apoi, La Domnu-acasă, să fim noi.

Filipeni 1:19

Lucrul acesta – bine știu – Se va întoarce, mai târziu, Spre mântuirea mea apoi, Prin rugile pe care voi Le înălțați, neîncetat, Și-apoi prin ajutorul dat, De Duhul lui Hristos Iisus.

1 Timotei 5:1

„Când mustri un bătrân, să știi, Lipsit de-asprime, ca să fii; Pentru greșeala arătată, Tu sfătuiește-l, ca pe-un tată. Pe tineri, când îi sfătuiești, Drept frați ai tăi, să-i socotești.

1 Timotei 5:19

Când un prezbiter – negreșit – Are să fie-nvinuit, Învinuirea să o iei, Dacă sunt martori, doi sau trei.

2 Timotei 4:8

De-acum, m-așteaptă o cunună: Pe cap, ea o să mi se pună, Căci ea-i cununa cea pe care Neprihănirea, doar, o are. Astă cunună minunată, În „ziua ‘ceea”-mi va fi dată Mie, de către Domnul meu, Dreptul Judecător, mereu. Și nu doar eu am s-o primesc, Ci toți acei care iubesc Venirea Lui. Te rog, pe tine,

Titus 1:5

Să știi că-n Creta te-am lăsat Pentru că trebuie-așezat În rânduială – negreșit – Tot ce-a rămas de rânduit Și-apoi, prezbiteri, să așezi, Peste cetăți, și să veghezi, Neîncetat, ca împlinit Să fie tot ce-am poruncit.

Filimon 1:9

Ci, mai degrabă, mi-e pe plac, O rugăminte, să îți fac, În numele dragostei. Eu, Bătrânul Pavel, dragul meu – Care, acum, este aflat, Pentru Hristos, întemnițat –

Evrei 12:1

„Acuma dar, dragii mei frați – Când ne aflăm înconjurați De-un nor de martori – să-ncercăm, Ca orice piedică s-o dăm Deoparte, să ne smulgem noi, Din mreaja de păcat și-apoi, Să alergăm, cu stăruință – Cu o puternică credință – În alergarea cea pe care, O are-n față fiecare.

1 Petru 1:12

Astfel, li s-a descoperit, Că prorocia lor de-apoi, Nu-i pentru ei, ci pentru voi. Ceea ce ei au prorocit, Atunci – prin cei ce v-au vestit, Azi Evanghelia – ați aflat, Prin Duhul Sfânt, din cer plecat, În care, chiar îngerii vor, Ca să privească. Tuturor,

1 Petru 1:7

Pentru ca astă încercare, Pentru credința voastră – care, Mai scumpă este la vedere, Decât e aurul ce piere Și totuși este cercetat Prin foc, pentru a fi curat – Să vă aducă, drept urmare, Laudă, slavă, cinste mare, Când se va arăta apoi, Iisus Hristos, pe care, voi –

1 Petru 4:13

Ci dimpotrivă, încercați, Mereu, ca să vă bucurați Că parte ați avut apoi, De-a lui Hristos patimi, și voi, Ca-n urmă, bucuroși să fiți, Putând ca să vă veseliți, La arătarea slavei Lui, La revenirea Domnului.

1 Petru 5:4

Astfel, când marele Păstor O să se-arete, tuturor – Pe frunte – are să vă pună, Atunci, a slavei Lui, cunună, Care, eternă, se vădește, Căci nicicând, nu se ofilește.

1 Ioan 3:2

Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.

2 Ioan 1:1

„Prezbiterul scrie, acum, Alesei Doamne dar, precum Și fiilor – copiii ei – Pe care eu și toți acei Cari, adevărul, au primit, Întotdeauna, i-am iubit.

3 Ioan 1:1

„Prezbiterul, către acel, Pe care îl iubește el, Într-adevăr. Este numit Gaiu, acel om preaiubit.

Revelația 1:9

Iată că eu, Ioan – cel care, Frate, vă sunt, la fiecare, Părtaș sunt la necaz cu voi, Părtaș la-mpărăție-apoi, Și la răbdarea lui Iisus – Într-un ostrov, am fost adus, Din pricina Cuvântului Cari este-al Dumnezeului Cel viu în veci și credincios, Și-a mărturiei lui Hristos. Ostrovu-n care m-am aflat Atuncea, Patmos e chemat.