Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 4:7 - Biblia în versuri 2014

7 Iată sfârșitul tuturor – Al tuturor lucrurilor – Este aproate. Deci să știți, Ca înțelepți, mereu, să fiți, Și doar în rugăciune, voi Trebuie să vegheați apoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți deci cumpătați și treji în vederea rugăciunii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Deci fiți înțelepți și autodisciplinați-vă în legătură cu practicarea rugăciunii.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Așadar, fiți înțelepți și fiți cumpătați ca să vă puteți ruga!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 Sfârşitul lumii s-a apropiat. Aşadar, fiţi cu mintea întreagă şi treji ca să vă puteţi ruga.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii.

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 4:7
34 Mawu Ofanana  

Pe Lot, din nou, l-au amețit Cu vin, încât nu a simțit Când cea mai mică s-a culcat Cu el, și nici când a plecat.


Însă atunci când S-a uitat La Noe, și când l-a găsit Că e așa cum și-a dorit, Domnul a zis: „În fața Mea, Nici o făptură n-o să stea. Pe toate, astăzi, le-am urât! Sfârșitul lor e hotărât, Căci au pătat pământul tot Și-astfel, să le distrug, socot.


Iată, eu am găsit cu cale Că mersu-n casa cea de jale Mai cu folos are să fie, Decât în cea de bucurie,


Minciuni, prorocii prorocesc, Iar preoții le folosesc Pentru a stăpânii în pace. Poporului Meu mult îi place Lucrul acesta. Dar apoi – În urmă – ce veți face voi?”


Iată că vine, negreșit! Vine, acum, al tău sfârșit! El se trezește și va sta, Acuma, împotriva ta! Află dar că al tău sfârșit, Acuma, chiar a și venit!


Vegheați dar, să nu adormiți! Fiți treji, pentru că voi nu știți, Al vostru Domn, când va să vină! Să nu vă afle vreo pricină!


Vegheați mereu! Atenți să fiți, Că ceasul zilei nu îl știți, Când va veni, cu slava Lui, La voi, iar, Fiul omului!”


La voi înșivă să vegheați Și, ne-ncetat, seama luați, Să țineți inimile treze, Să nu vi se îngreuneze De mult prea multă îmbuibare, De băutură și mâncare, De grijile vieții aceste, Ca nu cumva, fără de veste, Să vină acea zi apoi, Să năvălească peste voi.


Vă-ndemn ca să vegheați mereu! Rugați-vă să căpătați Putere, ca să fiți scăpați De toate lucrurile care Au să se-ntâmple, și-n picioare – Când vine Fiul omului – Să stați apoi, în fața Lui!”


Și-i întrebă: „De ce dormiți? Haideți! Degrabă, vă sculați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Pentru ca nu cumva să fiți, De vreo ispită, ispitiți!”


Plini de nădejde, să sperați – Mereu – și să vă bucurați. Când, în necazuri, vă găsiți, Răbdare, vreau, să dovediți. În rugăciuni, trebuie-apoi, Stăruitori ca să fiți voi.


În urmă, vine, negreșit, Inevitabilul sfârșit. Împărăția Fiului, Dată va fi, Tatălui Lui – Adică-n mâini la Dumnezeu Care-o va stăpâni mereu. Atuncea, El are să știe, A nimici, orice domnie, Orice puteri de peste fire Și orice fel de stăpânire.


Iată ce vreau eu, fraților, Să vă spun vouă, tuturor: Așa precum am constatat, De-acuma, timpul s-a scurtat. Spun lucru-acesta, pentru cei Cari au soții, pentru ca ei, De-acum, să fie-asemenea, De parcă nici nu le-ar avea;


Prin Duhul, vă îndemn ca voi Să faceți rugăciuni apoi, Precum și cereri, negreșit. Vreau să vegheați, necontenit, La ce v-am spus și căutați, Ca pentru sfinți, să vă rugați.


Blândețea voastră, ne-ntrecută, De toți să fie cunoscută. Aproape e al nostru Domn Și nu vreau să vă prindă-n somn.


În rugăciune, stăruiți, Vegheați în ea și mulțumiți.


În toate lucrurile – eu – Te-ndemn ca, treaz, să fii, mereu. Fii răbdător în suferință Și să-mplinești, cu sârguință, Necontenit, acea lucrare Ce un evanghelist o are. În toate dar, te străduiește, Și slujba, bine-ți împlinește.


Harul acesta ne-a-nvățat, S-o rupem cu păgânătatea, Cu poftele, cu răutatea, Și-n veacul de acum, să știm, Plini de evlavie să fim, Trăind o viață cumpătată – Doar în dreptate – și curată,


Nu părăsiți dar – dragii mei – Precum au unii obicei, Acum, a noastră adunare, Ci trebuie ca fiecare – În tot ce facem – să-ncercăm, Cu-ndemnuri să ne ajutăm, Unii pe alții, ne-ncetat, Căci ziua s-a apropiat.


Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.


Vă spun, să vă încingeți dar, Coapsele minții voastre, iar Nădejdea-n harul cel de sus – În harul ce va fi adus, Când va veni Hristos – să știți, Ca să vi-o puneți. Voi să fiți


Bărbaților, la fel, și voi, Cu-nțelepciune, vreau, apoi, Cu soațele, să vă purtați, Știind deci, cinste, ca să dați Femeii, ca uneia care E-un vas mai slab, dar care are Să moștenească mai apoi, Darul veșnicei vieți, cu voi, Ca să nu fie-mpiedicată A voastră rugă, înălțată.


Întotdeauna, treji să stați, Atenți să fiți și să vegheați, Căci diavolul, care-i mereu, Al vost’ potrivnic, ca un leu – Care răcnește-nfuriat – Vă dă târcoale, ne-ncetat, Și caută-n orice clipită, Pe cineva, ca să-l înghită.


„Iată, ca și un hoț, vin Eu! Ferice de cei ce veghează Și, hainele, și le păstrează, Ca să nu li se vadă-apoi, Rușinea, căci rămas-au goi!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa