Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 4:3 - Biblia în versuri 2014

3 Ajunge dar, că în trecut, Voi ați trăit și ați făcut Doar voia Neamurilor, care Nu-i alta, decât desfrânare, Poftă, ospețe și beție, Chefuri cu multă veselie, Și idolești slujiri vădite, Cari toate-s neîngăduite.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Căci a trecut destul timp în care ați făcut voia păgânilor, trăind în depravare, în pofte, în beții, în petreceri, în orgii și în idolatrii nelegiuite.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Ați trăit destul de mult timp în acel mod de viață pe care îl au păgânii. Atunci ați fost implicați în imoralitate sexuală, în (diferite alte) dorințe păcătoase, în beții, în banchete, în chefuri și într-o dezgustătoare idolatrie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Destul timpul care a trecut împlinind voința păgânilor, petrecând în desfrâuri, pofte, beții, chefuri, benchetueli și cultul nelegiuit al idolilor.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Ajunge că în trecut aţi făcut voia păgânilor, trăind în destrăbălări, în pofte, în beţii, în chefuri, în petreceri şi în slujiri idolatre interzise de Lege!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Ajunge, în adevăr, că în trecut ați făcut voia neamurilor și ați trăit în desfrânări, în pofte, în beții, în ospețe, în chefuri și în slujiri idolești neîngăduite.

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 4:3
30 Mawu Ofanana  

În urmă, Absalom s-a dus, La slujitorii săi, și-a spus: „Luați cu toții seama bine Și să priviți, mereu, la mine! Amnon – la tunsul oilor – E așteptat, la Bal-Hațor. Când are să se veselească, Iar vinul o să-l amețească, Eu vă voi zice-atunci: „Săriți, Asupra lui, și îl loviți!” Grabnic atunci, veți sări voi Și îl veți omorî apoi. Să nu vă temeți, de nimic! Fiți tari, cu inimă, vă zic!”


El a lucrat, neîndoios, În chipul cel mai urâcios Căci doar pe idoli i-a slujit, La fel ca neamul Amorit, Pe care Domnu-l alungase, Atunci când Israel intrase În țara ce fusese dată Pentru ai săi părinți, odată.


Asa, de cum a auzit Cuvintele ce le-a rostit Obed prorocul, de îndat’ S-a întărit și-a-ndepărtat Orișice urâciuni erau În Iuda, sau se mai găseau În al lui Efraim ținut. Același lucru l-a făcut Și-n țara celor care vin Din ramura lui Beniamin. Apoi, altarul cel pe care Pridvorul Domnului îl are – În față – fost-a înnoit, După cum Asa a dorit.


Însă și ei sunt clătinați, De aburii de vin purtați Și amețit e fiecare, Căci bea o băutură tare. Și preoții și-aceia cari Proroci sunt, de băuturi tari Sunt îmbătați și-s stăpâniți De vin, căci umblă amețiți. Se clatină când prorocesc. Când judecă, se poticnesc.


Vai de cei care se trezesc În zori de zi și se pornesc Să caute – fără-ncetare – Doar băuturi amețitoare! Vai de cei cari, până târziu, Cu vin, să se-nfierbânte, știu!


Spre un popor cari se vădește Că în morminte locuiește Și cari în peșteri se-aciuiează Atuncea când se înserează, Având în strachină bucate Cari știut e că-s necurate Și care, carnea de porc încă, E dovedit că o mănâncă,


„Atuncea, tu – poporului – În felu-acesta să îi spui: „Domnul a zis, când mi-a vorbit: „Părinții voști’ M-au părăsit. Au căutat alți dumnezei Care străini erau de ei. În fața lor s-au închinat Și le-au slujit neîncetat. M-au părăsit și n-au ținut Legea, așa cum le-am cerut!


Iată că am să-i răsplătesc Și îndoit am să-i plătesc Pentru că au păcătuit Și pentru că au săvârșit Nelegiuiri, în țara Mea. Umplută Îmi fusese ea, Cu trupurile jertfelor Aduse idolilor lor. Mari urâciuni au săvârșit Și moștenirea Mi-au mânjit.”


La cei cari îndărătnici sânt În casele lui Israel, Vorbește-le în acest fel: „Așa a zis cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Ajungă-vă, căci am văzut Ce urâciuni mari ați făcut!


Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Destul vă e, cârmuitori, Ai lui Israel domnitori! Cu silnicia, isprăviți Și cu răpirile sfârșiți! Faceți dreptate și cătați Doar drept, mereu, să judecați! Pe-al Meu popor, să-l ocrotiți Și stoarcerea lui s-o sfârșiți!” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


Furt, gânduri rele, lăcomii, Înșelăciuni, hule, trufia, Ochiul cel rău și nebunia.


Să știți dar, toți, că Dumnezeu Nu ține-n seamă, ce-a făcut Omul, atunci când n-a știut. El iartă deci, orice ființă, De vremile de neștiință, Însă, acum, oamenilor, Le poruncește, tuturor, Degrabă, să se pocăiască Oriunde-ar fi să se găsească.


Frumos, ca-n timpul zilei, noi Trebuie să trăim apoi, Nu doar în chefuri și-n beții, În fapte rele și curvii, În certuri, pizmă și rușine.


Atuncea când, păgâni, erați, Numai la idoli vă duceați, Precum erați obișnuiți Și cum ați fost călăuziți.


Așa au fost unii din voi – Precum am spus. Însă, apoi, Ați fost spălați și-ați fost sfințiți Și socotiți neprihăniți, În Sfântul Nume-al lui Iisus, Prin Duhul Tatălui de Sus.”


Mă tem că dacă am să viu, Să nu ajung, din nou, să fiu Smerit, de Dumnezeu, apoi, Și să îi plâng, pe mulți, din voi, Pentru că au păcătuit, Fără a se fi pocăit, În urmă, de necurăție, De spurcăciuni, sau de curvie.”


Mai trebuie să știți apoi, Ce fapte au să însoțească Această fire, pământească: Curvia și cu preacurvia, Vine la rând necurăția, Urmată și de desfrânare,


Acestea toate sunt urmate Și de beții, de pizmă mare, Ucidere și îmbuibare Și-apoi, de lucrurile-acele Ce sunt asemenea cu ele.


Să nu vă prindă-n mreaja lui, Vinul, ca să vă îmbătați, Căci acest lucru – nu uitați – Este chemat „destrăbălare”. Fiți plini de Duh dar, fiecare.


Și nu prin focul poftelor – Asemenea Neamurilor Cari nu-L cunosc pe Dumnezeu.


Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.


Niște copii cari ascultați. Târâți, să nu vă mai lăsați, În poftele ce le-ați avut, Pe vremea-n care n-ați știut.


Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa