Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 4:16 - Biblia în versuri 2014

16 Din contră, dacă cineva Are să sufere, cumva, Pentru că el creștin se ține, Nu trebuie a-i fi rușine; Ci trebuie, pe Dumnezeu, Să-L proslăvească, tot mereu, Pentru-acest nume ce-l avem.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

16 Însă, dacă vreunul dintre voi suferă din cauză că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să-L glorifice pe Dumnezeu pentru numele acesta.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

16 Ci dacă vreunul dintre voi suferă adversități (doar) pentru că este creștin, să nu îi fie rușine și să Îl glorifice pe Dumnezeu pentru (că poartă) acest nume!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

16 în schimb, dacă [suferă] ca un creștin, să nu se rușineze, ci să-l glorifice pe Dumnezeu pentru acest nume.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

16 dar dacă suferă cineva pentru că este creştin, să nu se ruşineze, ci să dea slavă lui Dumnezeu pentru acest nume,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

16 Dimpotrivă, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să proslăvească pe Dumnezeu pentru numele acesta.

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 4:16
20 Mawu Ofanana  

„Să proslăviți Numele Lui, Acolo unde se vădește Cum că lumina strălucește! Aduceți laude, mereu, Pentru al nostru Dumnezeu! Ostroavele aflate-n mare Să caute, fără-ncetare, Să-L preamărească pe Acel Cari îi e Domn, lui Israel!”


Dar Dumnezeu M-a ajutat. De-aceea, nu M-am rușinat, Ci am făcut ca fața Mea Să fie precum cremenea, Pentru că Eu știut-am bine, Că nu voi fi dat de rușine.


Să nu te temi! Tare te ține, Căci nu rămâi tu, de rușine! Să nu roșești, nici o clipită, Că de rușine-acoperită, Nu vei ajunge! Vei uita Ce-a fost în tinerețea ta Și nu-ți vei mai aduce-aminte Că ai fost văduvă-nainte.


Cu sine-n Antiohia. Un an întreg, ei au luat, Parte, la adunări, și-au dat Învățătură, tuturor. Aicea – ucenicilor – Întâia oară, li s-a dat, Un nume nou. Ei s-au chemat „Creștini”. Deci, a pornit ăst nume, Din Antiohia, în lume.


„Precum văd eu, tu vrei, pe mine, Ca să mă faci creștin, de-ndat’” – Răspunse-Agripa împărat.


Însă, am vrea să auzim Părerea ta, pentru că știm Cum că partida ta stârnește, În orice loc unde vorbește, Numai împotrivire mare.”


Și foarte mult s-au bucurat Fiindcă sunt învredniciți A fi și ei, batjocoriți, Pentru-al Lui Nume. Ne-ncetat,


Nădejdea mea-i în Cel de Sus, Și știu, într-adevăr, prea bine, Că nu voi fi dat de rușine – Apoi – în față-I, cu nimic. De-aceea, pot ca să vă zic, Cum că Hristos, întotdeauna, În al meu trup, va fi într-una, Cu îndrăzneală, proslăvit Prin viața mea, necontenit; Și proslăvit, de-asemenea, Va fi El și prin moartea mea.


Voiesc să vă destăinui eu, Căci cu privire la Hristos, Ați primit har – neîndoios – Nu doar pentru a crede-n El, Ci și spre-a pătimi astfel, Pentru al nostru Domn și-apoi,


Din astă pricină, acum, Sufăr, pe-al vieții mele drum, Aceste lucruri. Dar, rușine, Mie nu-mi este, căci știu bine, În ce anume am crezut, Iar după câte am văzut, Eu sunt convins, precum că El Are putere și, astfel, O să păzească, ne-ncetat, Ceea ce I-am încredințat, Până când acea zi anume Are să vină, peste lume.


Nu ei batjocoresc, în lume, Acum, frumosul vostru nume?


Purtare bună, să aveți, Când, între Neamuri, voi sunteți, Pentru ca-n tot ce vă vorbesc De rele și v-asemuiesc Cu cei ce rele fac, prin voi – Prin faptul că ei văd apoi, Că faceți bine, tot mereu – Slavă să-I dea, lui Dumnezeu, În ziua cercetării lor.


Dacă vorbește cineva, Când va avea de spus ceva, Să folosească, tot mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Atunci când are cineva, Să îi slujească altcuiva, Slujirea trebuie-mplinită După puterea dobândită De-acela, de la Dumnezeu; Pentru ca astfel, tot mereu, Să fie Dumnezeu slăvit, Prin Cel ce fost-a răstignit, Deci prin Iisus Hristos, Cel care Și slavă și putere are, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor! Amin.


Dacă sunteți batjocoriți, Pentru-al Său Nume, fericiți Trebuie ca să fiți apoi. Ferice dar, este de voi, Pentru că Duhul Domnului – Adică Duhul slavei Lui – Se odihnește, peste voi.


Deci, cei care, pe-al vieții drum, Pe voia Lui, suferă-acum, Mereu să se îmbărbăteze Și-apoi, să își încredințeze, Netemători, sufletul lor, În credinciosul Ziditor. În urmă, trebuie – oricine – Să facă doar ce este bine.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa