Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 4:10 - Biblia în versuri 2014

10 Ispravnici buni, fiind mereu, Ai harului lui Dumnezeu, Care-i atât de felurit; Voi – după harul dobândit – Unii, pe alții, vreau să știți, Că trebuie să vă slujiți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Ca niște buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare să-i slujească pe alții potrivit cu darul pe care l-a primit.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Comportați-vă ca niște buni administratori ai harului lui Dumnezeu care vă este oferit în multe feluri. Astfel, slujiți-vă unii pe alții cu darul pe care l-a primit fiecare.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 Ca niște buni administratori ai harului de multe feluri al lui Dumnezeu, fiecare, după carisma pe care a primit-o, să vă slujiți unii pe alții!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 slujiţi unii altora, fiecare după darul pe care l-a primit, ca nişte buni administratori ai harului de multe feluri al lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Ca niște buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 4:10
29 Mawu Ofanana  

Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”


Iar vestea despre-mpărăție – Deci Evanghelia – vestită Va fi, și propovăduită În lume, ca toți să o știe – Slujind, astfel, de mărturie, La toate Neamurile care Sunt pe pământ. Atunci doar, are – Când toate au să se-mplinească – Sfârșitul ca să se ivească.”


Iată, vă spun adevărat, Că încercarea ce-o să vie, Atât de mare o să fie, Precum n-a mai fost niciodată, De când e lumea-ntemeiată.


Deci, cine-i al stăpânului Rob credincios și-ascultător, Pus peste ceata slugilor Să le dea hrana cuvenită, Mereu, la vremea potrivită?


Doar doi, și el s-a străduit, Și-alți doi talanți a dobândit.


Ei vor răspunde-atuncea: „Când Te-am văzut, Doamne, noi, flămând, Străin, gol, sau întemnițat? Sau când ai fost Tu, însetat? Și oare, când nu Te-am slujit?”


Pentru că Fiul omului Nu a venit spre-a fi slujit, Ci El, pe alții, i-a servit Și pentru mulți – viața Sa – are S-o dea spre-a lor răscumpărare.”


Domnul răspunse: „Cine-i, oare, Ispravnicu-nțelept, pe care, Stăpânul are să-l așeze, Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze, Să le dea hrana rânduită, Mereu, la vremea potrivită?


Chemă, pe zece robi, la sine Și, zece poli – grecește „mine” – Le dărui, zicând apoi: „Iată ce vreau eu, de la voi: Luați polii aceștia toț’ Și, până vin, faceți negoț.”


Alături ei, era Ioana – Soața lui Cuza, cari fusese Ispravnic la Irod; mai merse Susana, iar alături ei, S-au mai aflat multe femei, Cari, pe Iisus, Îl însoțeau Și-L ajutau, precum puteau.


Eu, la Ierusalim, mă duc, Ca ajutoare să le-aduc, Acuma, sfinților. Aflați


Au arătat că sunt cuminți Și bunătate-au dovedit, Însă aceasta, negreșit, Luată poate ca să fie – Față de sfinți – drept datorie. Căci Neamurile au avut Parte – așa cum am văzut – De binecuvântări cerești Ce se vădesc duhovnicești. De-aceea zic dar, fraților, Că e de datoria lor, Să-i sprijine pe sfinți-acei, Cu lucruri pământești, și ei.


Prin harul Său, sunt, astăzi, eu, Ceea ce sunt. Iar harul Lui, Aflați dar, că zadarnic, nu-i, Față de mine. M-am trudit, Mai mult decât s-au ostenit Toți, laolaltă; dar nu eu, Ci harul de la Dumnezeu, Aflat în mine, ne-ncetat, Este cel care a lucrat.


„Eu, ca și meșterul zidar, Lucrat-am, după al meu har – Pe care, Domnul mi l-a dat – Și-o temelie-am așezat. Deasupra ei, un altul vine, Ca să clădească, după mine. Dar fiecare, vreau să știe, Că trebuie, atent, să fie La ceea ce clădește. Iar,


Căci cine te va face, oare, Pe tine, mai deosebit? Ce ai, fără să fi primit? Vreun lucru ai, cumva, pe care, Să nu îl fi primit tu, oare? Și dacă tu le-ai căpătat, Atunci de ce te-ai lăudat Cu lucrul astfel dobândit, Ca și cum nu l-ai fi primit?”


„Ca unii cari lucrăm mereu, Alăturea de Dumnezeu, Vă sfătuim să încercați, Neîncetat, să căutați Să nu vă fie, în zadar, Dat, al lui Dumnezeu, sfânt har.


„E de prisos – după cum știu – Acuma, ca să vă mai scriu, Din nou, despre acea lucrare, De strângere de ajutoare, Prin care, vrem să încercăm, Pe sfinți, ca să îi ajutăm.


Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.


Prin El – să știți dragii mei frați – Unii, apostoli, sunt lăsați, Alții proroci, alții păstori, Evangheliști și-nvățători,


Vreau ca „în ziua ‘ceea” mare Să-i deie Domnul, îndurare, Căci, în Efes – bine se știe – Că ajutor mi-a fost el, mie.”


Episcopul – cari, negreșit, Drept econom e socotit, Că este pentru Dumnezeu – Neprihănit va fi, mereu. Să nu fie-ncăpățânat, Să nu fie, la vin, dedat, Nici bătăuș, nici mâncător, Nici lacom și nici doritor De vreun câștig mârșav; ci el Va trebui să fie-altfel;


Nedrept, nu este Dumnezeu, Ci drept Se-arată El, mereu. De-aceea, fără îndoială, Nu uită-a voastră osteneală, Nici dragostea ce-o arătați Numelui Lui – dragii mei frați – Sau faptul că, neîncetat, La sfinți, voi, ajutor ați dat.


Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.


Aceste rânduri, ce le-am scris, Eu, prin Silvan, vi le-am trimis – De care, cred, neîndoios, Că e un frate credincios. V-am scris, ca să vă întăresc Și ca să vă adeveresc Că harul cel adevărat, Pe care Dumnezeu l-a dat, E cel pe care l-ați primit, De care, voi v-ați alipit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa