Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 3:8 - Biblia în versuri 2014

8 Încolo, toți, la fel să fiți: Aceleași gânduri să nutriți, Simțind cu alții și iubind Pe frați și-apoi, miloși fiind, Întotdeauna, și smeriți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 În cele din urmă, toți să trăiți în armonie, înțelegători, cu dragoste de frați, plini de compasiune, smeriți,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 În sfârșit, fiecare dintre voi să fie în relații armonioase unul cu celălalt, trăind în simpatie reciprocă. Iubiți-vă ca frații, fiți plini de compasiune și promovați o atitudine caracterizată de modestie.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 În sfârșit, fiți toți într-un gând, compătimitori, [plini] de iubire față de frați, milostivi și umiliți.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 Aşadar, fiţi toţi cu acelaşi gând, cu aceleaşi simţiri, iubitori de fraţi, buni la suflet şi smeriţi,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Încolo, toți să fiți cu aceleași gânduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți.

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 3:8
32 Mawu Ofanana  

Așa precum de fiii lui, Tatăl se-ndură tot mereu, La fel se-ndură Dumnezeu, Necontenit, de omu-acel Cari teamă va avea de El.


Cine averea își sporește Prin camătă, o dobândește Pentru acel cari milă are De cei săraci, în strâmtorare.


„Așa a zis Acel pe care Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Faceți cu-adevărat dreptate! Purtați-vă cu bunătate Și să arete fiecare, Aproapelui său, îndurare!


Oare nu crezi că era bine Să fii și tu-ngăduitor?


Doar un Samaritean, milos, Când l-a văzut, zăcând, pe jos,


În ziua, care se numea A Cincizecimii, se găsea Ceata apostolilor, toată, În acel loc, iar, adunată.


Când, la Sidon, am poposit, Iuliu, pe Pavel, l-a-nvoit – Căci omenos el se purta Cu Pavel – de a-și vizita


Jur împrejur, se întindeau Moșiile care erau Ale stăpânului, cel care – Peste ostrov – era mai mare, Și care, Publius, s-a numit. La el, acasă, ne-a poftit Acesta, și ne-a ospătat. Trei zile-n șir, la el, am stat.


Mulțimea celor ce credeau, Un trup și-un suflet doar, erau. De obște le aveau pe toate Și nu sta nimeni a socoate Care ar fi averea lui.


Cu dragoste frățească, voi Să vă iubiți, cu toți, apoi. În cinste, vreau, să învățați, Întâietate, să vă dați.


Al mângâierii Dumnezeu – Și al răbdării – tot mereu, Să facă să aveți, în voi, Unii față de alți-apoi, Un simțământ venit de sus, Pildă fiind Hristos Iisus.


Și vă îndemn, din nou anume, Ca pentru-al lui Iisus Sfânt Nume, S-aveți un fel doar, de vorbire. Nu vă lăsați conduși de fire, Și nu lăsați ca între voi Să fie dezbinări apoi; Ci vreau să învățați să fiți, În gând și-n simț, mereu uniți.


Când suferă un mădular, Vor suferi cu toate dar. Când prețuit are să fie Un mădular, de bucurie, Pline vor fi toate astfel, Fiind alăturea de el.


Smerenie, vreau să arătați Și cu blândețe, vă purtați; De-asemenea, fiți răbdători, Precum și îngăduitori Unii, cu alții; să vădiți, În acest fel, că vă iubiți.


Încă odată, vă voi spune: Să piară orice-amărăciune, Orice iuțime, dintre voi, Mânie, sau strigări apoi, Și orice fel de clevetire, Sau răutăți, ce țin de fire.


Voi – dimpotrivă – vreau să fiți Buni, între voi; să vă iubiți Și milă să vă arătați. Unul pe altul, vă iertați, Așa cum, prin Hristos, mereu, Ați fost iertați, de Dumnezeu.”


Din duh de ceartă – eu vă zic – Nimeni să nu facă nimic. Pentru o slavă ce se-arată A fi deșartă, niciodată, Nimica să nu faceți voi, Ci, în smerenie, mai apoi, Să îl privească fiecare, Pe altul, ca fiind mai mare.


În lucrurile despre care, Sunt de-o părere fiecare, E bine ca să încercăm, Cu toți, la fel, ca să umblăm.


Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.


„Mereu, în dragostea frățească, Aș vrea ca să se stăruiască.


Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.


Iată, să știe-acum, oricine: Înțelepciunea care vine De sus – de la al nostru Tată – Este, întâi și-ntâi, curată. Ea, pașnică, s-a arătat, Blândă, ușor de-nduplecat, Plină – mereu – de îndurare. Ea, numai roade bune, are, Căci este fără părtinire Și nefățarnică, din fire.


Noi, fericiți i-am denumit, Pe toți cei care au răbdat. Ați auzit, neîncetat, De Iov – de tot ce-a suferit – Și ați văzut ce-a dobândit, La urmă, prin a sa răbdare, Căci Domnu-i plin de îndurare Și-ntotdeauna – ne-ndoios – El se arată-a fi milos.


Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,


Pe toți oamenii, să-i cinstiți. Pe frați, doresc, să îi iubiți. Teamă s-aveți – vă îndemn eu – Necontenit, de Dumnezeu. De-asemeni, trebuie să știți, Ca, pe-mpărat, să îl cinstiți.


La fel și voi, tinerilor, Supuși să fiți bătrânilor, Și-n legături, voiesc să fiți, Doar cu smerenie-mpodobiți. Căci împotrivă-i Dumnezeu, La toți cei mândri, dar mereu, Celor smeriți, El le dă har.


Cu dragostea de frați, să știți, Evlavia, să o-nsoțiți; Cu dragostea de frații voștri, Iubirea, semenilor noștri.


Noi am trecut din moarte-odată, La viață, pentru că noi știm, Pe-ai noștri frați, să îi iubim. Acela care nu-l iubește Pe frate’ său, se osândește La moarte și rămâne-n ea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa