1 Petru 3:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Ci drept podoabă, s-aveți voi, Omul din interior, pe care, L-ascunde-n inimi, fiecare, În curăția sănătoasă, Nepieritoare și frumoasă, A unui duh blând, liniștit, Care de Domnu-i prețuit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ ci în omul ascuns al inimii, în caracterul nepieritor al unui duh blând și liniștit, care este foarte prețios înaintea lui Dumnezeu.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ lucrul care va conta în acest caz, va fi frumusețea voastră interioară. Ea se evidențiază printr-o atitudine constantă a unui spirit blând și liniștit; iar Dumnezeu apreciază acest lucru ca fiind ceva foarte valoros.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ ci interiorul inimii, cu [podoaba] nepieritoare a unui duh blând și liniștit care este plăcut lui Dumnezeu.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ ci să fie cea dinlăuntru – inima, în frumuseţea nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.

1 Petru 3:4 Mawu Ofanana

Psalmi 131:2

Sufletul meu e liniștit Și-ntotdeauna-i potolit, Precum copilul înțărcat, Lângă a sa mamă aflat.

Psalmi 147:6

Cei care sunt nenorociți, De Dumnezeu sunt sprijiniți, Însă pe cei care răi sânt, El îi doboară la pământ.

Psalmi 149:4

Căci Dumnezeu, plăcere, are De-al Său popor și îndurare Le dă celor nenorociți, Pentru că fi-vor mântuiți.

Psalmi 25:9

Pe cei smeriți, să umble-i face, În tot ce este drept și-n pace, Căci îi învață calea Lui.

Psalmi 45:13

Fata-mpăratului e plină De strălucire și lumină. Șade-n palatu-mpărătesc Iar straiele-i se dovedesc A fi din aurul curat.

Psalmi 51:6

Dar Tu, mereu, ai cercetat În inimi, pentru că dorești Ca adevărul să-l găsești În ele. Fă ca să pătrundă A-nțelepciunii blândă undă – Acum – și înlăuntrul meu,

Isaia 11:4

Vor fi făcute cu dreptate. Săracii țării au să cate Dreptatea Lui. Cei oropsiți Și cei ce sunt nenorociți, Neprihănire-o să găsească În tot ce o să hotărască. De-al Său cuvânt va fi lovit Întreg pământul, negreșit, Și-n urmă, cu a Lui suflare, Va nimici pe-acela care A fi om rău se dovedește.

Isaia 29:19

Nenorociții au să vie, Găsind – în Domnul – bucurie, Iar cei săraci se îmbulzesc Căci veselie ei găsesc – Atunci – în Sfântul Cel pe care Neamul lui Israel Îl are.

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Isaia 61:1

„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.

Ieremia 51:59

Iată poruncile rostite, De Ieremia, dăruite Feciorului lui Neria Precum și al lui Mahseia, Care, Seraia, s-a chemat, Atuncea când a fost plecat La Babilon, cu Zedechia, Cel ce avea împărăția În Iuda, pe când împlinea Ani patru, de când stăpânea. Seraia era cel mai mare Din cămărașii cei pe care Îi avusese-mpărăția, În vremile lui Zedechia.

Matei 11:29

Haideți! Luați toți, jugul Meu Și-asemeni Mie fiți, căci Eu Sunt blând, cu inima smerită. La Mine poate fi găsită Odihna-atât de necesară Pentru sufletul vost’. Ușoară

Matei 21:5

„Spuneți fiicei Sionului: „Iată că Împăratul tău, Călare pe măgarul Său – Pe mânzul măgăriței – vine, Blând, și se-apropie de tine.”

Matei 23:26

Orb Fariseu! Învață dar, Să cureți interiorul, iar Dacă-n lăuntru ai spălat, Și-afară, el va fi curat.

Matei 5:5

Cei blânzi dar – seamă să luați – Ferice lor! Ei vor primi Pământul și-l vor moșteni.

Luca 11:40

Dar Cel ce le-a făcut pe toate, Doar în afară a clădit? În interior, n-a mai zidit?

Luca 16:15

Dar, Domnul i-a privit și-a spus: „Voi, Fariseii, căutați, Neprihăniți, să v-arătați, ‘Naintea omului, mereu; Dar inimile, Dumnezeu Vi le cunoaște. Pot a spune, Că-n fața Lui, e-o urâciune Ceea ce omul a-nălțat.

Romani 1:23

Ei au schimbat slava pe care Veșnicul Dumnezeu o are, Cu o icoană – fraților – Care, cu omul muritor, Se-aseamănă, cu păsări sau Cu dobitoace care au – Așa cum știți – patru picioare, Ori seamănă cu târâtoare.

Romani 2:29

Iudeu, este acela care, Pe dinăuntru, e Iudeu Și-și are inima, mereu, Tăiată împrejur – în el – În duh, nu-n slovă. Iar, astfel, Laudă-și ia acel Iudeu, Doar de la Domnul Dumnezeu, Căci nu din partea omului Își strânge el, lauda lui.”

Romani 6:6

Prea bine cred că știți și voi, Precum că omul vechi, din noi, Cu El – odată – nevoit Era, să fie răstignit, Ca ăst trup, al păcatului, Să fie, de puterea lui, În felu-acesta, dezbrăcat, Să nu mai fim robi, sub păcat.

Romani 7:22

Căci după omul interior, Mărturisesc dar, fraților, Că Legea de la Dumnezeu, Plăcută-mi este, tot mereu.

2 Corinteni 10:1

„Eu, Pavel dar, vă rog frumos, Prin bunătatea lui Hristos Și prin blândețea Lui, cea mare – Eu, „îndrăzneț, din depărtare În contra voastră, dar smerit, Atunci când sunt, la voi, sosit” –

2 Corinteni 4:16

„De-aceea, fără îndoială, Noi nu cădem de oboseală. Chiar dacă omul exterior Se trece-ncet, cel interior, Din zi în zi, se înnoiește Și, tot mai tare, se vădește.

Galateni 5:23

Și înfrânarea poftelor Și-apoi, blândețea, fraților. În contra lor, se înțelege, Că nu există nici o lege.

Efeseni 4:2

Smerenie, vreau să arătați Și cu blândețe, vă purtați; De-asemenea, fiți răbdători, Precum și îngăduitori Unii, cu alții; să vădiți, În acest fel, că vă iubiți.

Coloseni 3:12

Deci, voi care, de Dumnezeu, Ați fost aleși să fiți mereu, Sfinți și iubiți, să învățați, Necontenit, să vă-mbrăcați, Cu inimi pline de-ndurare, Cu bunătate, cu răbdare, Cu o smerenie dovedită Și o blândețe nesfârșită.

Coloseni 3:3

Căci voi, cu toții, ați murit, Iar viața voastră – negreșit – Ascunsă-i, cu Hristos, mereu, În Tatăl nostru – Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 4:11

În liniște, să căutați Ca să trăiți, necontenit – Așa precum v-am sfătuit – Lucrând, cu mâna, fiecare, După priceperea ce-o are.

2 Tesaloniceni 3:12

Pe toți acești oameni, dorim – În Domnul – să îi sfătuim, Să își mănânce pâinea, când Au să o capete, lucrând.

1 Timotei 2:2

Pentru cei cari sunt împărați, Sau dregători sunt înălțați, Ca viața s-o aveți tihnită Și pașnică și liniștită, În cinste numai, și-n lumină, Cu o evlavie deplină.

2 Timotei 2:25

Iar pe potrivnici, să-i învețe Și să-i îndrepte cu blândețe, Având nădejde, tot mereu, Că numai bunul Dumnezeu Le poate da, după voință – Și lor – starea de pocăință, Spre a putea cunoaște-apoi, Tot adevărul – ca și noi –

Titus 3:2

Să nu vorbească-n veci de rău – Nimeni – pe un aproape-al său; Să nu se certe, ci să știe Ca, blânzi și cumpătați, să fie, Cu toată lumea, mai apoi.

Iacov 1:21

Deci, orișice necurăție, Vreau, lepădată, ca să fie, Din sânul vostru, după care, Scăpați de orice revărsare De răutate, și primiți, Doar cu blândețe și smeriți, Cuvântul ce a fost sădit, În voi, și care, negreșit, Pătrunde în a voastră fire, Ca să v-aducă mântuire.

1 Petru 1:23

Căci voi, din nou, ați fost născuți, Și nu mai sunteți dar, crescuți, Dintr-o sămânță muritoare, Ci din una nepieritoare Și nesupusă putrezirii – Așa cum, după legea firii, Sunt toate, pe acest pământ – Prin al lui Dumnezeu Cuvânt, Care e viu, neîncetat, Și-n veac rămâne neschimbat.

1 Petru 3:15

În inimi, doar, să Îl sfințiți, Domn, pe Hristos.” Mereu să stați Gata, răspunsuri, ca să dați – În adevăr, fără sfială – Oricui vă cere socoteală, Pentru nădejdea ce e-n voi. Răspunsul vostru dat, apoi, Să fie dar, de bună seamă, Plin de sfială și de teamă.

1 Samuel 16:7

Domnul i-a zis lui Samuel: „De ce privești așa, la el? Nu te uita la-nfățișare, Nici la statura ce o are, Pentru că Eu l-am lepădat Și nu va fi el, împărat. Domnul, la inimă, privește Și nu la ceea ce izbește – Mai întâi – ochiul omului.”