1 Petru 3:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ La duhuri cari s-au răzvrătit De mult, pe când lunga răbdare, A Domnului, în așteptare, Încă, pe-atunci, se mai găsea – Pe când Noe își construia Corabia, de-au fost salvate, Prin ea, opt suflete de toate.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Acestea fuseseră în trecut neascultătoare, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care doar puține suflete, și anume opt, au fost salvate prin apă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ care trăiseră (în corp, pe pământ) în perioada străveche și care au fost neascultătoare. Deși Dumnezeu le așteptase atunci cu răbdare în timp ce Noe construia acea corabie, în ea au fost salvați (de la moarte) prin apă doar opt persoane.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ celor care odinioară nu au voit să asculte, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta, în zilele lui Nóe, pe când se construia arca în care puțini, adică opt suflete, au fost salvate prin apă.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ care n-au ascultat pe vremuri, când răbdarea lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se construia acea arcă, în care au fost salvate, prin apă, numai opt suflete.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt.

1 Petru 3:20 Mawu Ofanana

Geneza 6:13

Însă atunci când S-a uitat La Noe, și când l-a găsit Că e așa cum și-a dorit, Domnul a zis: „În fața Mea, Nici o făptură n-o să stea. Pe toate, astăzi, le-am urât! Sfârșitul lor e hotărât, Căci au pătat pământul tot Și-astfel, să le distrug, socot.

Geneza 6:3

Când însă, Domnul i-a văzut, A zis: „Zadarnic! Duhul Meu Nu va rămâne-n om mereu, Totuși, până-l întorc „acasă” –, Iar pân’ am să-l întorc „acasă” – Adică să-l culc în mormânt, Căci e luat din ăst pământ – Iată că viața i-o scurtez Și un hotar am să-i așez, La ani, să nu trăiască-n veci. Îi las o sută douăzeci!”

Geneza 6:5

Domnul văzu că „lucrul” Său E înclinat numai spre rău; Că răutatea omului E mare, iar inima lui

Geneza 6:8

Domnul, de Noe, S-a-ndurat Și milă, El i-a arătat.

Geneza 7:13

Urgiei, ca să-i țină piept, Noe cu Sem, Ham și Iafet Și-asemenea, soațele lor,

Geneza 8:1

Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.

Geneza 8:18

Noe, cu soața, au ieșit – Fii și nurori i-au însoțit,

Isaia 30:18

„Dar Dumnezeu o să voiască, De voi, să Se milostivească. În bunătatea Lui cea mare, O să arate îndurare, Căci El e drept, necontenit. De cei care-au nădăjduit În El, ferice o să fie, De-acum și până-n veșnicie!

Matei 7:14

Portița vieții s-a vădit Strâmtă, iar calea ei e-ngustă Și-astfel, puțini sunt cei ce-o gustă.”

Luca 12:32

De-aceea, zic Eu: turmă mică, Tu, niciodată, să n-ai frică, Fiindcă ești a Tatălui Și-ți dă Împărăția Lui.

Fapte 2:41

Acei ce-i ascultau vorbirea, Primindu-i propovăduirea, Îndată, s-au și botezat Și astfel, s-au adăugat, Atuncea, la numărul lor – La cel al ucenicilor, Fiind, în rândul, lor cuprinși – Aproape de trei mii de inși.

Romani 9:22

Și ce putem să spunem noi Atunci când Dumnezeu, apoi – Spre-a-Și arăta a Sa mânie Și-a Lui putere să se știe – A suferit, plin de răbdare – O vreme – niște vase care Ale mâniei sunt, din fire, Făcute doar, pentru pieire,

Efeseni 5:26

Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,

Evrei 11:7

Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.

1 Petru 1:22

Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,

1 Petru 1:9

În El, căci o să căpătați – Ca un sfârșit pentru credință, Deci pentru-a voastră biruință – Când vremea o să se-mplinească, O mântuire sufletească.

1 Petru 2:25

Așa precum sunt niște oi Ce s-au pierdut, ați fost și voi. Dar v-ați întors către Păstorul, Episcopul – Priveghetorul – Acela care se-ngrijește Și, sufletele, vă păzește.”

1 Petru 3:19

Apoi, la duhurile care Erau aflate-n închisoare, Unde a propovăduit

1 Petru 4:19

Deci, cei care, pe-al vieții drum, Pe voia Lui, suferă-acum, Mereu să se îmbărbăteze Și-apoi, să își încredințeze, Netemători, sufletul lor, În credinciosul Ziditor. În urmă, trebuie – oricine – Să facă doar ce este bine.”

2 Petru 2:5

Dacă, de El, n-a fost cruțată Nici lumea veche, ci iertat A fost doar Noe și scăpat Din apele potopului – Cu încă șapte, dintre-ai lui – Atunci când Domnul a trimis Potopul care a ucis O lume de nelegiuiți; Noe – așa cum bine știți – Îi e propovăduitor, Neprihănirii, fraților.

2 Petru 3:15

Vă-ndemn, să credeți, fiecare, Că-ndelungata Lui răbdare E mântuire, precum spune – După a lui înțelepciune – Fratele Pavel, cari v-a scris.