Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 3:14 - Biblia în versuri 2014

14 Când doar pentru neprihănire, Veți suferi, să aveți știre, Cum că ferice e de voi! „De ei, să n-aveți teamă-apoi, Și, tulburați, voi să nu fiți!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Și chiar dacă ați suferi din cauza dreptății, ferice de voi! Să nu vă fie frică de teroarea lor și să nu vă tulburați,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Și chiar dacă suportați adversități în timp ce faceți ce este corect, voi sunteți niște oameni fericiți. Deci să nu luați în considerare amenințările lor și să nu fiți afectați sentimental;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Și chiar dacă veți suferi pentru dreptate, fericiți sunteți! Nu vă lăsați cuprinși de frică din cauza lor și nici să nu vă tulburați.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Şi chiar dacă aţi suferi pentru dreptate, ferice de voi! Nu vă temeţi de ameninţarea lor şi nu vă tulburaţi,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Chiar dacă aveți de suferit pentru neprihănire, ferice de voi! „N-aveți nicio teamă de ei și nu vă tulburați!

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 3:14
29 Mawu Ofanana  

De spaimă, nu vei fi lovit Sau de vreo altă năvălire A celor care-s răi din fire,


Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,


Să nu te temi, pentru că Eu Voi fi cu tine tot mereu, Și am să-ți dăruiesc scăpare Când ai să fii în strâmtorare.”


„Doamne, Tu știi tot, foarte bine! Aminte să-Ți aduci, de mine! Să mă răzbuni Doamne, voiesc, Pe cei care mă prigonesc! Nu mă lua, o Doamne mare, După-ndelunga Ta răbdare! Din a Ta pricină, acum, Sufăr ocara pe-al meu drum!


Precum un diamant, voiesc Ca fruntea ta să o aspresc, Încât ea va ajunge, încă, Mai tare decât e o stâncă. Nu te speria și nu te teme, Pentru că ei, în orice vreme, Sunt doar o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!”


Nu vă speriați de cei ce vor Ucide trupul, ci de Cel Care, suflet și trup – la fel – E în măsură să le piardă Și, în gheenă, să le ardă.


Deci, nu vă temeți, căci – să știți – Cu mult mai mult, voi prețuiți, Decât acele vrăbii. Eu,


Acel care va căuta, Atent, viața, să și-o păzească, Și-o pierde. O s-o dobândească Cel ce-o va pierde pentru Mine, Căci astfel, lui i se cuvine.”


Oricine-i cel cari încearcă Să-și scape viața, va muri! Însă, cel care va pieri Din a Mea pricină, acel O s-o câștige pentru el!


Acel om care va lăsa Pe tatăl sau pe mama sa, Sau frați, sau case, sau surori, Neveste, holde, sau feciori – Pentru-al Meu Nume – însutit Are să fie răsplătit, Iar viața lui vremelnică, Schimbată-n viață veșnică.


Iisus a zis: „Adevărat Vouă vă spun, că orișicine, De părăsește, pentru Mine Și pentru Evanghelia care Eu o vestesc azi, tot ce are – Casă sau frați, mamă sau tată, Soață, surori, holdă bogată –


Să-și scape viața, va muri! Însă acel ce va pieri, Din a Mea pricină, acel O s-o câștige, pentru el!


„Să fiți tari, să nu vă lăsați, În inimi, a fi tulburați! Aveți credință-n Dumnezeu


Eu vă dau, vouă, pacea Mea – N-o dau cum lumea ști s-o dea. În inimi, nu vă tulburați, Și nici să nu vă-nspăimântați.


Am să-i arăt, pentru-al Meu Nume, Ce trebuie-a-ndura, în lume.”


De-aceea, chiar îmi pare bine, Și simt plăcere-n încercări, În slăbiciuni, în defăimări, În prigoniri și în nevoi, Precum și-n strâmtorări apoi, Pe cari le sufăr, în Hristos. Căci dacă-s slab, neîndoios, Atunci, am o putere mare, Ce mă va face să fiu tare.”


Voiesc să vă destăinui eu, Căci cu privire la Hristos, Ați primit har – neîndoios – Nu doar pentru a crede-n El, Ci și spre-a pătimi astfel, Pentru al nostru Domn și-apoi,


Ferice-i zic celui ce poate Ca să învingă, întru toate, Ispita ce l-a pârjolit, Căci după ce va fi găsit Că este bun, el dobândește Cununa ce-o făgăduiește Al nostru Domn, necontenit, Pentru toți cei ce L-au iubit. Cununa vieții este ea, Iar Dumnezeu o să vi-o dea.


Noi, fericiți i-am denumit, Pe toți cei care au răbdat. Ați auzit, neîncetat, De Iov – de tot ce-a suferit – Și ați văzut ce-a dobândit, La urmă, prin a sa răbdare, Căci Domnu-i plin de îndurare Și-ntotdeauna – ne-ndoios – El se arată-a fi milos.


Sara, care, soț, îl avea, Pe-Avram, pe care îl numea Chiar „domn” al ei. Iar voi, de vreți, Fiice-ale ei să fiți, puteți, Făcând doar bine, fără teamă De cineva, de bună seamă.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa