Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 2:8 - Biblia în versuri 2014

8 Iar ea – așa cum avem știre – „O piatră e, de poticnire, Și este-o stâncă de cădere.” Ea-i pusă-acolo, la vedere, Iar cei care se dovedesc Necredincioși, se poticnesc, De piatră, căci nu au crezut Cuvântul, și – cum am văzut – Ei, la aceasta-s rânduiți.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 și „…o Piatră de care ei se împiedică și o Stâncă din cauza căreia ei cad“. Cei neascultători față de Cuvânt se împiedică, la aceasta fiind și destinați.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Astfel, pentru acești oameni care nu cred, ea a devenit o „piatră care îi face să se împiedice; și este ca o stâncă de care se lovesc și apoi cad”. Ei suportă aceste consecințe pentru că nu au crezut Cuvântul (lui Dumnezeu); și așa fusese stabilit să li se întâmple (ca urmare a necredinței lor).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 și: „piatră de poticnire și stâncă pentru cădere”. Ei se poticnesc pentru că nu cred în cuvânt; la aceasta au fost sortiți.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

8 şi este piatră de poticnire şi stâncă de cădere. De ea se împiedică toţi cei ce nu se încred în cuvântul lui Dumnezeu şi la aceasta au fost sortiţi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 și „o piatră de poticnire și o stâncă de cădere”. Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți.

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 2:8
16 Mawu Ofanana  

El va îndeplini – știu bine – Ce-a plănuit față de mine; Și multe încă, o să facă!


Însă-n picioare te-am lăsat Să stai – deși n-ai ascultat – Doar ca să vezi ce tare-s Eu Și pentru ca Numele Meu, Pe tot pământu-a fi vestit!


„Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit, Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar, negreșit, Acum doar am îngăduit, Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface, Așa precum Mie îmi place.


Și El a zis: „Un drum, croiți! Grabnic, o cale pregătiți! Luați dar, piedicile care, Pe drum, poporul Meu le are!


Atuncea, pe acest pământ, El vă va fi un locaș sfânt, Dar și piatră de poticnire Și stâncă de păcătuire A caselor cele pe care Neamul lui Israel le are! Un laț, astfel, El o să fie Și-asemenea o cursă vie, Pentru cei care se vădesc Că în Ierusalim sosesc!


Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire.


Și ce putem să spunem noi Atunci când Dumnezeu, apoi – Spre-a-Și arăta a Sa mânie Și-a Lui putere să se știe – A suferit, plin de răbdare – O vreme – niște vase care Ale mâniei sunt, din fire, Făcute doar, pentru pieire,


Dar eu v-am propovăduit Doar pe Hristos Cel răstignit. Pentru Iudei, El se vădește Prilejul care-i poticnește, Iar pentru Neamuri, nebunie Se dovedește ca să fie.


Pentru aceștia-i o mireasmă – Sau mai de grabă, o miasmă – Care le vine, dinspre moarte Și, către ea, are să-i poarte, În timp ce, pentru ceilalți, iată, Este mireasma minunată, A cerului de dimineață, Venind din viață, înspre viață. Și, cine, oare, e de-ajuns, Pentru-acest lucru nepătruns?


Cât despre mine – fraților – Dacă vestesc eu, tuturor, Tăierea împrejur, cum, oare, Sunt prigonit, fără-ncetare? Căci pricina de poticnire A cruci-i doar închipuire – Că dacă este, cum am spus, Această pricină s-a dus.


Căci Dumnezeu nu ne-a chemat, Pentru mânie, ci ne-a dat, Acum, în dar, o mântuire Care coboară, peste fire, Din cerurile Lui – de sus – Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,


Căci prin Scriptură, ni s-a spus: „Iată că în Sion am pus, O piatră scumpă, minunată, Aleasă, care-i așezată În capul unghiului. Iar cine, În El va crede, de rușine, Nicicând, n-are a fi lăsat.”


Această cinste vi s-a dat Vouă, în dar, căci ați crezut! Dar pentru cei care n-au vrut Să creadă, „piatra lepădată De toți zidarii, e luată, Și-n urmă ea este adusă Și-n capul unghiului, e pusă.”


Ei, lacomi, se vor arăta Și ne-ncetat, vor căuta, Prin cuvântări înșelătoare, Să dobândească fiecare, O plată bună mai apoi, Pe cari, s-o scoată, de la voi. Osânda, însă, îi urmează – Pierzarea lor nu dormitează.


Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa