1 Petru 2:5 - Biblia în versuri 20145 Ca niște pietre vii, și voi Sunteți zidiți, formând apoi, O casă, toți – duhovnicească. Cu voi, o să se-alcătuiască În urmă dar, o preoție Cari sfântă trebuie să fie. Jertfe duhovnicești apoi, Va trebui s-aduceți voi, Lui Dumnezeu – pe al Său plac – Cari prin Iisus Hristos se fac. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească5 Iar voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca o casă spirituală, pentru a fi o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Cristos. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20185 Iar voi, asemenea unor pietre vii, faceți parte din construcția unui templu spiritual; și în același timp formați un grup sfânt de preoți care slujesc oferind sacrificii spirituale lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20205 Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți într-o casă spirituală pentru o preoție sfântă ca să aduceți jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. Onani mutuwoRomână Noul Testament Interconfesional 20095 şi ca nişte pietre vii zidiţi-vă pe voi înşivă ca o casă duhovnicească, spre a fi o preoţie sfântă, care aduce jertfe duhovniceşti, bine primite de Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu5 Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Onani mutuwo |
Iată că de la răsărit Și-apoi până la asfințit, Mare Se-arată al Meu Nume Și, pretutindenea în lume, Tămâie, oamenii jertfesc Și al Meu Nume Îl cinstesc Cu daruri de mâncare date Ce se vădesc a fi curate, Căci mare e Numele Meu, Între popoare, tot mereu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.
Un Templu al lui Dumnezeu, Cum poate să se-mpace-apoi, Cu idolii? Voi știți, că noi, Suntem Templul lui Dumnezeu, Precum a zis chiar El, mereu: „Eu am să locuiesc, cu voi, Și în al vost’ mijloc, apoi, Eu am să umblu, ne-ncetat, Căci printre voi, voi fi aflat. Eu voi fi Dumnezeul lor, Iar ei vor fi al Meu popor.”
Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;
Dacă vorbește cineva, Când va avea de spus ceva, Să folosească, tot mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Atunci când are cineva, Să îi slujească altcuiva, Slujirea trebuie-mplinită După puterea dobândită De-acela, de la Dumnezeu; Pentru ca astfel, tot mereu, Să fie Dumnezeu slăvit, Prin Cel ce fost-a răstignit, Deci prin Iisus Hristos, Cel care Și slavă și putere are, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor! Amin.
E sfânt și fericit cel care A dovedit că parte are De-această primă înviere. Asupra lui, nici o putere – A doua moarte arătată – N-o să mai aibă, niciodată. Aceștia, toți, vor fi, mereu, Drept preoți ai lui Dumnezeu, Precum și-ai lui Hristos Iisus, Domnind cu El, precum s-a spus, Ani mulți – în număr de o mie – În sfânta Lui Împărăție.
Iată răsplata ce-o primește Acela care biruiește: Un stâlp, pe-acela, îl fac Eu, Al Templului lui Dumnezeu Și niciodată-apoi, din el, Nu va ieși omul acel; Iar Numele lui Dumnezeu, Pe el, atunci, am să-L scriu Eu. Am să mai scriu, de-asemenea, Și numele ce-l va avea Cetatea Lui – aceea care, Din ceruri o să se coboare Și care, precum bine știm, Va fi noul Ierusalim. De-asemenei, voi mai scrie Eu, În urmă, și Numele Meu, Și îl voi însemna anume – Atuncea – cu al Meu nou Nume.