1 Petru 2:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁴ El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile Lui ați fost vindecați.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ Când a fost (crucificat) pe lemn, El a purtat păcatele noastre în corpul Său; pentru ca în timp ce noi murim față de păcat, să trăim pentru dreptate. Ați fost vindecați datorită rănilor Lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ El însuși, pe lemn, a purtat păcatele noastre în trupul său pentru ca noi, murind pentru păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile [lui] ați fost vindecați.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁴ El Însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru dreptate. Prin rănile Lui aţi fost vindecaţi,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.

1 Petru 2:24 Mawu Ofanana

Geneza 22:6

Avram puse lemnele toate, La fiul său, Isac, în spate; Apoi, luă cuțit și focul Și o porniră înspre locul Care-i fusese arătat.

Psalmi 147:3

De Domnul sunt tămăduite Acele inimi ce-s zdrobite, Căci El e-Acela care poate Să vindece rănile toate.

Psalmi 38:4

Fărădelegea mea, mereu, De-asupra-i, peste capul meu Și precum o povară grea, Neîncetat m-apasă ea.

Exodul 28:38

În felu-acesta, va avea Pe fruntea lui Aron să stea, Fiind – de fiecare dată – În fața Domnului, purtată. Fărădelegi – de orice fel – Pe cari, fiii lui Israel, În viața lor, le-au săvârșit – Când preoții vor fi venit Ca să aducă daruri sfinte – Vor fi purtate înainte La Dumnezeu, prin tabla care, Aron, pe fruntea, sa o are. În acest fel, prin slujba lui, Plăcuți vor fi ei, Domnului.

Proverbe 20:30

Ca mijloace de vindecare, Omul cel rău două căi are: Prima îi sunt bătăile, Și-a doua vânătăile.

Isaia 53:11

El va vedea ce a rodit Sufletul Său, când a murit Și se va-nviora astfel. Prin cunoștința-aflată-n El, Al Meu Rob, Cel neprihănit, Pe mulți, îi va fi rânduit La starea care e cerută, Care-i lui Dumnezeu plăcută, Și va lua asupra Lui, Nelegiuirea omului.

Levitic 16:22

Țapul va duce-atunci, cu el, Greșelile lui Israel – Fărădelegi ce-a săvârșit – Într-un pământ sterp, pustiit. Deci țapul trebuie să fie Eliberat, doar în pustie.

Levitic 22:9

Poruncile! Să le-mplinească Și astfel, să nu-i pedepsesc, Cu moartea, căci Îmi necinstesc Aceste lucruri ce sunt sfinte. De-aceea, zic: „Luați aminte, La tot ce-am să vă poruncesc! Eu, Domnul sunt! Eu vă sfințesc!”

Maleahi 4:2

„Dar pentru cel care se teme De al meu Nume-n orice vreme, Va răsări deasupra firii Doar Soarele neprihănirii. Tămăduirea – veți vedea – Sub aripa Lui va ședea. Atuncea, voi o să ieșiți Și bucuroși o să săriți Asemenea vițeilor Care-au ieșit din grajdul lor.

Numeri 18:22

Ai lui Israel fii să știe Că nu au voie ca să vie, La cortul Meu. În nici un fel, Să nu se-apropie de el, Să nu se-ntâmple, bunăoară – Ca vinovați fiind – să moară.

Numeri 7:15

Un miel de-un an, a mai dat el, Și un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Ca ardere de tot menite.

Matei 27:26

Astfel, a fost eliberat Baraba, de către Pilat, Iar pe Iisus L-au biciuit, ‘Nainte de-a fi răstignit.

Matei 5:20

Aminte să luați acum: În cer, nu veți intra oricum! Neprihănirea voastră, dacă Nu are ca să o întreacă Pe cea a cărturarilor Și pe a Fariseilor, Cu neputință o să fie Să mergeți în Împărăție.”

Matei 8:17

Și-a împlinit ce a fost scris, Așa precum Isaia-a zis: „El a luat, asupra Lui, Boala și cazna omului; Și neputințe a luat, Câte pe noi ne-au încercat.”

Marcu 15:15

Voind a fi pe placul lor, Pilat – marele dregător – Dorința, le-a îndeplinit. Baraba fost-a slobozit, Și-n timpu-acesta, pe Iisus, Să-L bată cu nuiele-a pus, ‘Nainte de-a fi răstignit.

Luca 4:18

A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc

Ioan 1:29

Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,

Ioan 19:1

Apoi, Pilat, ostași a pus, Ca să Îl bată, pe Iisus.

Fapte 10:35

Din orice neam e – sau popor – Cel care e neprihănit, De Dumnezeu, este primit.

Fapte 10:39

Noi suntem martori: am văzut Tot ceea ce El a făcut, Printre Iudei. De-asemeni, știm Ce-a fost și la Ierusalim. Iudeii, însă, L-au luat, Pe-al crucii lemn, L-au atârnat Și L-au ucis, în acest fel.

Fapte 13:29

Și-au împlinit cuvântul care Fusese scris, despre Iisus. Apoi, într-un mormânt, L-au pus,

Fapte 5:30

Pe-Acel Iisus, L-a înviat – Pe-Acel pe cari L-ați atârnat Pe lemn, și L-ați ucis apoi.

Romani 6:11

Deci, față de păcat – și voi – Morți, să vă socotiți apoi, Și vii, doar pentru Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus.

Romani 6:13

Nu dați în stăpânirea lui – Adică-n a păcatului – Nicicând, a voastre mădulare, Pe cari, al vostru trup le are, S-ajungă – împotriva firii – Unelte-ale nelegiuirii. Ci dăruiți-vă, mereu – Voi înșivă – lui Dumnezeu, Drept vii, din morți, precum erați. Deci voi, lui Dumnezeu le dați Pe ale voastre mădulare, Spre a fi, astfel, fiecare, Unelte de neprihănire.

Romani 6:16

Nu știți că dacă robi vă dați Cuiva, ca să îl ascultați, Sunteți robiți de-acela care Are a voastră ascultare – Fie că este un păcat Care spre moarte-i îndreptat, Fie că-i vorba de-o pornire Cari duce la neprihănire?

Romani 6:2

Nu, nicidecum, căci – negreșit – Dacă, acuma, am murit Față de ăst păcat, voim, Tot în păcate, să trăim?

Romani 6:22

Acuma dar, când vă găsiți, De tot păcatul, izbăviți – Și ați ajuns a fi, mereu, Robi numai pentru Dumnezeu – Ați dobândit – ca rod – sfințirea Și-apoi, în urmă, nemurirea, Căci viața cea vremelnică Se varsă-n viața veșnică.

Romani 6:7

Căci omul care a murit, De drept, acela-i izbăvit, De-al său păcat. Aflați dar voi,

Romani 7:6

Dar iată – frații mei iubiți – Am fost – de Lege – izbăviți, Căci morți suntem – se înțelege – Acum, față de astă Lege, Care – așa cum ați văzut – Neîncetat, robi ne-a ținut. Dar izbăviți, noi ne găsim Și trebuiește ca să știm, De-acum, într-un duh nou, mereu, Să Îi slujim, lui Dumnezeu, Nu după slova dovedită Că a ajuns a fi-nvechită.”

1 Corinteni 15:3

Așa după cum ni s-a dat, La început, v-am învățat Cum că Hristosul a murit Și-n felu-acesta a plătit, Ca ale noastre mari păcate, Să fie șterse și iertate. Prin moartea lui Hristos Iisus – Ceea ce prin Scripturi s-a spus – Întocmai, fost-a împlinit.

2 Corinteni 6:17

De-aceea, Domnu-a zis: „Ieșiți, Din al lor rând, și vă grăbiți Ca să vă depărtați de ei. Nu vă atingeți” – dragii mei – „De ceea ce e necurat, Iar Eu vă voi primi, de-ndat’.

Galateni 3:13

Hristos, însă, S-a arătat, Acum, și ne-a răscumpărat, De sub blestemul Legi-apoi, Făcându-se El, pentru noi, Blestem – așa precum s-a zis, Și, în Scriptură, este scris: „În veci, să fie blestemat Cel ce, pe lemn, e atârnat.”

Efeseni 5:9

Iată ce roade au fost date, De-astă lumină: bunătate, Neprihănire, după care, Doar adevărul, loc, își are.

Filipeni 1:11

Să fiți dar plini – deasupra firii – De roadele neprihănirii, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Spre slava Tatălui de Sus.

Coloseni 2:14

Căci Dumnezeu a șters, atunci, Zapisu-acela cu porunci, Cari împotriva noastră-a stat Și-n urmă, ne-a eliberat, Prin faptul că l-a pironit, Pe cruce, și l-a nimicit.

Coloseni 2:20

Dacă-mpreună cu Hristos, Voi ați murit, neîndoios, Față de ceea ce-a avut, Învățături, la început, Lumea, oare de ce, atunci, Vă mai supuneți la porunci – De parcă mai trăiți în lume – Cum sunt acestea, și anume:

Coloseni 3:3

Căci voi, cu toții, ați murit, Iar viața voastră – negreșit – Ascunsă-i, cu Hristos, mereu, În Tatăl nostru – Dumnezeu.

Evrei 10:10

Prin astă „voie”, mai apoi, Sfințiți ajuns-am a fi noi, Prin faptul că Hristos Și-a dat Trupul, drept jertfă de păcat, O dată pentru totdeauna.

Evrei 10:5

Când El, în lume, a intrat, În felu-acesta a vorbit: „Tu, nici o jertfă, n-ai voit – Și nici prinosuri – niciodat’. Când am venit, un trup Mi-ai dat, Pe care Mi L-ai pregătit.

Evrei 12:13

Drepte cărări, mereu, să știți, Cu talpa voastră, să croiți, Pentru cei care șchiopătează, Căci astfel, nu se-ndepărtează De cale, ci au să se ție De ea, ca vindecați să fie.

Evrei 7:26

Un Mare Preot, pentru noi, A trebuit, fiind apoi, Sfânt, fără pată, dovedit Nevinovat și despărțit De păcătoși, cu-adevărat, Mai sus de ceruri, înălțat,

Evrei 9:28

Și cu Hristos a fost la fel: O dată, S-a dat jertfă El Și ale multora păcate, De către El, au fost purtate. Apoi, El o să vină iară, Să Se arate-a-doua oară – Nu cu privire la păcat – Ci doar pentru a le fi dat Celor ce-așteapăt-a Lui venire, Darul – adică mântuire.”

Iacov 5:16

Pentru păcate, vă mustrați Și, ne-ncetat, să vă rugați, Toți – unul pentru altu-apoi – Căci vindecați o să fiți voi. Să țineți dar, cu toții, minte, Că rugăciunea cea fierbinte, Făcută de-un neprihănit, Mare putere-a dovedit.

1 Ioan 2:29

Voi știți că El, neprihănit, Întotdeauna, S-a vădit. Deci dacă în neprihănire Vă duceți viața, s-aveți știre Cum că din El, voi v-ați născut Și-acest fapt este cunoscut.”

1 Ioan 3:7

Deci ascultați vorbele mele, Și nimenea să nu vă-nșele Cu basme, copilașilor! Spun, spre știința tuturor, Că omul care s-a vădit A fi un om neprihănit, În curăție viețuiește, Asemeni Celui care este, De-a pururea, neprihănit.

Revelația 22:2

În mijlocul pieței, care, Cetatea-n interior o are – Pe malurile ce le-avea Râul acela – se zărea Al vieții pom, dând rod, mereu. Iar după cum văzut-am eu, Rodul pe cari l-a dăruit Al vieții pom, e felurit, Pentru că roadele acele, În număr, doisprezece-s ele. Pomul acesta minunat, Lună de lună, rod a dat. Frunzele lui sunt folosite, Pentru a fi tămăduite Neamuri, cu ele. Vă mai zic,