Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Asemenea ca niște prunci Cari, de curând, născuți sunteți, Lapte duhovnicesc, să vreți A căpăta, să creșteți voi – Prin el – spre mântuire-apoi,

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Ca niște copilași nou-născuți, să tânjiți după laptele spiritual și curat, pentru ca, prin el, să puteți crește spre mântuire,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Ca niște copii nou-născuți, voi să doriți „laptele” spiritual curat, care vă va ajuta să creșteți în lucrurile care sunt specifice salvării de care beneficiați.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 ca niște copii de curând născuți, să doriți laptele spiritual, curat, ca să creșteți prin el spre mântuire

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 ca nişte nou-născuţi să doriţi laptele duhovnicesc cel adevărat, pentru ca, prin el să creşteţi spre mântuire,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire,

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 2:2
21 Mawu Ofanana  

Chiar dacă nu-i asemenea – În a Lui față – casa mea, Totuși, cu mine, a făcut Un legământ, veșnic ținut, Care a fost tare zidit Și-n toate, bine întărit. Nu o să facă Domnul, oare, Din ei – în urmă – a răsare Tot ceea ce, neîndoios, Are să fie de folos Ca bucurie să îmi dea, Lucrând spre mântuirea mea?


Totuși, neprihănitu-a stat Pe calea sa, înfipt și tare, Iar cel cari mâini curate are, Se întărește și mai mult.


Însă a drepților cărare, Lumină e, strălucitoare, Care va crește tot mereu, Către al zilei apogeu.


Ca roua, pentru Israel, Voi fi și, precum crinul, el O să-nflorească, an de an, Dând rădăcină, în Liban.


La umbră au să locuiască Și precum grâul o să crească. Înfloritori ei au să fie, Asemenea viței-de-vie. Vor avea faima vinului Din viile Libanului.


Să căutăm ca să Îl știm Pe Domnul! Căci El Se ivește, Asemeni zorilor. Sosește La fel ca ploile ce sânt, În primăvară, pe pământ!”


„Dar pentru cel care se teme De al meu Nume-n orice vreme, Va răsări deasupra firii Doar Soarele neprihănirii. Tămăduirea – veți vedea – Sub aripa Lui va ședea. Atuncea, voi o să ieșiți Și bucuroși o să săriți Asemenea vițeilor Care-au ieșit din grajdul lor.


Zicând: „Adevărat vă spun, Că dacă nu veți fi ca un Copil, și nu vă-ntoarceți voi, La Domnul vostru, înapoi, Cu nici un chip n-o să intrați În ceruri. Deci, Mă ascultați:


Însă, Iisus le-a spus: „Lăsați Acești copii, și nu-i opriți! – La Mine, copilași, veniți! – Fiindcă a Cerurilor Împărăție, e a lor.”


Împărăția Domnului, Nu va fi dată omului, Decât atunci când va să știe Precum e un copil să fie, Și-asemeni lui, să o primească. Altfel, nu o s-o dobândească Și nu va intra-n veci, în ea, Oricât de mult, omul ar vrea.”


Împărăția Domnului Nu va fi dată, omului, Decât celui ce va să știe, Precum e un copil, să fie Și-asemeni lui, să o primească. Altfel, n-are s-o dobândească Și nu va intra-n veci, în Ea, Oricât de mult, omul ar vrea.”


Deci, prin botezu-n moartea Lui, Atunci când fost-am botezați, Cu El – odată – îngropați, Ne-am pomenit a fi și noi; Căci după cum Hristos apoi, Prin slava Tatălui Cel Sfânt, A înviat și, din mormânt, Afară-n urmă a ieșit, La rândul nostru – negreșit – Și noi trăim o viață nouă.


Deci fraților, luați aminte: Nu v-arătați, copii, la minte, Ci-n răutăți, căci doar atunci Eu vă îndemn, ca să fiți prunci. La minte, fiți ca și cei cari Au dovedit că-s oameni mari.


În El, clădirea, închegată, Crește mereu, spre-a fi, odată, Un Templu sfânt, al Domnului.


În adevăr crezând apoi – Și-n dragoste – să creștem noi, S-atingem Capul Cel de Sus, Adică pe Hristos Iisus.


Noi trebuie ca, tot mereu, Să-I mulțumim lui Dumnezeu Pentru că, iată, am văzut Cum că credința va crescut Și-asemeni, dragostea frățească Ajuns-a, mult, să se sporească.


Căci voi, din nou, ați fost născuți, Și nu mai sunteți dar, crescuți, Dintr-o sămânță muritoare, Ci din una nepieritoare Și nesupusă putrezirii – Așa cum, după legea firii, Sunt toate, pe acest pământ – Prin al lui Dumnezeu Cuvânt, Care e viu, neîncetat, Și-n veac rămâne neschimbat.


Ci vreau să creșteți, ne-ncetat, În harul care v-a fost dat, În cunoștința Domnului Și a Mântuitorului Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Adică în Hristos Iisus. În încheiere, am dorit Ca Domnul să fie slăvit, Acum, în anii care vin, Și-n vecii vecilor. Amin.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa