1 Petru 1:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Voi Îl iubiți fără să-L fi văzut și credeți în El fără să-L vedeți acum, dar vă bucurați foarte mult cu o bucurie de nedescris și glorioasă,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Voi Îl iubiți fără să Îl fi văzut (fizic), credeți în El chiar dacă acum nu Îl vedeți; și vă bucurați într-un mod glorios care nu poate fi exprimat în cuvinte,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiți; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăltați de o bucurie negrăită și glorificată,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁸ Pe El, deşi nu L-aţi văzut, Îl iubiţi; crezând în El, deşi acum nu-L vedeţi, vă bucuraţi cu nespusă şi slăvită bucurie,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ pe care voi Îl iubiți fără să-L fi văzut, credeți în El fără să-L vedeți și vă bucurați cu o bucurie negrăită și strălucită,

1 Petru 1:8 Mawu Ofanana

Кынтаря кынтэрилор 1:7

Pe tine, pe cari te iubesc Atât de mult, te întreb eu: „Unde-ți paști oile mereu, Și unde oare te oprești Când e-n amiaz’, să te-odihnești?”

Кынтаря кынтэрилор 5:16

Dulceață-n cerul gurii are, Iar din ființa lui răsare Un farmec, nemaiîntâlnit. Așa este al meu iubit. Și tot așa am să-l văd eu, Neîncetat, pe scumpul meu, Vouă vă spun, fiice pe care Ierusalimul meu le are!”

Кынтаря кынтэрилор 5:9

„Ne spune-acum tu, dacă vrei – Cea mai frumoasă din femei – Cu ce e mai deosebit Față de alți-al tău iubit? Deci ce are mai mult el, oare, Încât ne rogi tu, cu ardoare?”

Matei 10:37

De va iubi mai mult – oricine – Pe tatăl său, decât pe Mine, Nu Îmi va sta alăturea. De cineva – asemenea – Îi va iubi pe fiii lui, Mai mult, acel vrednic nu-i Ca să se-așeze lângă Mine.

Ioan 14:15

„De Mă iubiți cu-adevărat, Poruncile ce vi le-am dat, Cu strășnicie, le păziți!

Ioan 14:21

Acela care Mă iubește, Poruncile, Mi le păzește. Acel, de care-s iubit Eu, Iubit va fi, de Tatăl Meu, Iar Eu îl voi iubi pe-acel Și-am să Mă las văzut de El.”

Ioan 14:24

Acel care nu Mă iubește, Cuvintele, nu Îmi păzește. Cuvântul care-l auziți, Nu e al Meu – așa să știți – Ci este – precum am mai zis – Al celui care M-a trimis.

Ioan 16:22

La fel e și cu voi, și-anume: Acuma, sunteți întristați, Dar iar, o să vă bucurați, Căci Eu, din nou, vă voi vedea Și-atunci, nimeni nu va putea Răpi, a voastră bucurie.

Ioan 20:29

„Tomo, pentru că M-ai văzut”– I-a zis Iisus – „tu M-ai crezut. Ferice zic, celui ce crede Acestea, chiar de nu le vede!”

Ioan 8:42

Iisus le zise: „Vă spun Eu: De L-ați avea Tată, pe Mine, Atuncea, M-ați iubi și-ați ține La ce v-am spus, pentru că Eu Ieșit-am de la Dumnezeu, Și-n lumea voastră am sosit; Nu de la Mine am venit, Ci sunt aici – cum v-am mai zis – Pentru că Domnul M-a trimis.

Fapte 16:34

I-a așezat, apoi, la masă, Și, bucurie, au avut, Pentru că-n Domnul, au crezut.

Romani 14:17

Împărăția – vă spun eu – Cari este a lui Dumnezeu, Nu e-n mâncări și băutură. În Ea găsești, făr’ de măsură, Neprihănirea ce te-mbie, Pacea și multă bucurie. Să știți că toate-acestea sânt Aflate doar în Duhul Sfânt.

Romani 15:13

Vreau, al nădejdii Dumnezeu, Să toarne bucurii apoi, Să toarne pacea, peste voi, Căci ele sunt de trebuință Și le primiți doar prin credință, Ca în nădejde, tari să fiți, Prin Duhul Sfânt stând, întăriți!”

1 Corinteni 16:22

Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)

2 Corinteni 1:22

El este Cel ce ne-a iubit Și-n urmă, ne-a pecetluit, Punând, în inima oricui, Apoi, arvuna Duhului.”

2 Corinteni 12:4

În rai, să știți, c-a fost luat Și-acolo, el a ascultat Cuvinte nemaiauzite, Ce nici nu pot a fi șoptite, Căci nu este îngăduit Ca omul să le fi rostit.

2 Corinteni 4:18

Pentru că noi nu ne uităm La ce se vede, ci cătăm La lucrurile nevăzute; Căci cele ce pot fi văzute, Sunt lucrurile pieritoare, Pe când, cele nemuritoare, Cari veșnice se dovedesc, Acum, încă, nu se zăresc.”

2 Corinteni 5:7

Doar prin credință, să umblăm, Așa după cum ni se cere Și, nicidecum, după vedere.

2 Corinteni 9:15

Tocmai de-aceea, vă-ndemn eu, Ca, mulțumiri, lui Dumnezeu, Să Îi aduceți fiecare, Pentru-al Său dar, nespus de mare!”

Galateni 5:22

Acum dar, să cunoașteți voi Și roada Duhului apoi: Doar dragoste ea o să fie, Pace, precum și bucurie Și o răbdare-ndelungată Și bunătate arătată; Credincioșia-n urmă vine, Precum și facerea de bine

Galateni 5:6

Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.

Efeseni 3:19

Astfel, o să ajungeți voi, Să înțelegeți, mai apoi, Dragostea cea nespus de mare, Pe care doar Hristos o are – Care întrece-n cunoștință Orișice formă de știință – Și-n urmă, o să vă vădiți Precum că plini aveți să fiți, De toată plinătatea care, Al nostru Dumnezeu o are.

Efeseni 6:24

Harul să fie, ne-ncetat, Cu toți cei cari au arătat, Că Îl iubesc, neîndoios – În curăție – pe Hristos, Acum, și-n anii care vin, Și până la sfârșit. Amin.”

Filipeni 1:25

Și știu – după credința mea – Că încă, voi mai rămânea, Cu voi, în viață, să puteți Ca, bucurie, să aveți Și-n acest fel, să propășiți, În crezul ce-l împărtășiți.

Filipeni 3:3

Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești.

Filipeni 4:4

În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu!

Evrei 11:1

„Credința noastră e vădită O-ncredințare neclintită, O-ncredere nespus de mare, În toate lucrurile care, Acuma, nu pot fi zărite, Fiind numai nădăjduite.

Evrei 11:27

Din al Egiptului ținut, Fără ca să se fi temut De împărat, el a ieșit, Tot prin credință, negreșit; De neclintit, s-a arătat A fi, în ea, neîncetat, De parcă el L-ar fi văzut, Pe Cel ce este nevăzut.

1 Petru 1:6

În ea, o să vă bucurați, Chiar dacă sunteți întristați Pentru puțină vreme-acum, Prin încercări, pe-al vieții drum;

1 Petru 2:7

Această cinste vi s-a dat Vouă, în dar, căci ați crezut! Dar pentru cei care n-au vrut Să creadă, „piatra lepădată De toți zidarii, e luată, Și-n urmă ea este adusă Și-n capul unghiului, e pusă.”

1 Petru 5:4

Astfel, când marele Păstor O să se-arete, tuturor – Pe frunte – are să vă pună, Atunci, a slavei Lui, cunună, Care, eternă, se vădește, Căci nicicând, nu se ofilește.