Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 1:25 - Biblia în versuri 2014

25 Însă Cuvântul Domnului Rămâne-n veacul veacului. Și-acest Cuvânt v-a fost vestit: Prin Evanghelie L-ați primit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

25 însă Cuvântul Domnului rămâne pe vecie!“. Și acesta este Cuvântul care v-a fost vestit prin Evanghelie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

25 dar Cuvântul lui Iahve rămâne pentru eternitate!” Și tocmai Vestea Bună care v-a fost predicată, reprezintă (o parte integrantă din) acest Cuvânt!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

25 dar cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veci”. Acesta este cuvântul care v-a fost vestit prin evanghelie.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

25 dar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul care v-a fost vestit, evanghelia.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

25 dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 1:25
23 Mawu Ofanana  

Dar Doamne, Tu Te dovedești Că pe vecie-mpărățești, Iar pomenirea o să-Ți ție Din neam în neam, în veșnicie.


Toate-au să piară, știu prea bine, Însă Tu Doamne vei rămâne. Ca și o haină veche sânt Și-ai să le schimbi ca pe-un veșmânt.


Cuvântul Tău, o Domnul meu, În ceruri, dăinuie mereu.


Un glas a zis: „Strigă, mereu!” „Dar, ce anume, să strig eu?” – Am îndrăznit, de-am întrebat. Glasul, atunci, a cuvântat: „Asemeni ierbii, toate sânt Făpturile de pe pământ. Ca florile câmpiilor, Este și strălucirea lor.


Iată că iarba se usucă Iar floarea are să se ducă, Însă va dăinui, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.


Căci Eu, adevărat vă zic, Că nu se va știrbi nimic Din Lege, cât se va vedea Cer și pământ, pentru că ea, Slovă cu slovă, se-mplinește.


Mai lesne, cerul și pământul Putea-vor trece, dar cuvântul, Care, în Lege, este scris, Nu va să treacă-n veci. Am zis!


N-a fost nici cerul, nici pământul, Ci, la-nceput, a fost Cuvântul. Acest Cuvânt a fost, mereu, Alăturea cu Dumnezeu; Și Dumnezeu, deci, chiar Prea Sfântul, S-a dovedit a fi Cuvântul.


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Pentru că n-am avut de gând Ca să știu altceva, nicicând, Că se găsește între voi, Decât Iisus Hristos, și-apoi, Și pe Acela, L-am dorit, La voi – acolo – răstignit.


Prin El, a fost împărtășită Vestea de pace, pentru voi, Dar și pentru ceilalți apoi – Deci vouă, celor depărtați, Dar și celor apropiați.


Mie, celui mai ne-nsemnat, Dintre toți sfinții care sânt, Îmi este dat, pe-acest pământ, Ca înspre Neamuri să mă duc, Pentru ca vești să le aduc, De bogății ce-s nepătrunse, Cari, în Hristos, au fost ascunse.


Descoperind, necontenit, Numai la timpul potrivit, Cuvântul Său, la-ntreaga fire, Doar printr-o propovăduire, Care îmi e încredințată Acuma, prin porunca dată, De către bunul Dumnezeu, Mântuitorul nost’, mereu.


Gustând Cuvântul bun, mereu, Cari este al lui Dumnezeu, Precum și-acea putere care Doar veacul viitor o are –


Astfel, li s-a descoperit, Că prorocia lor de-apoi, Nu-i pentru ei, ci pentru voi. Ceea ce ei au prorocit, Atunci – prin cei ce v-au vestit, Azi Evanghelia – ați aflat, Prin Duhul Sfânt, din cer plecat, În care, chiar îngerii vor, Ca să privească. Tuturor,


Căci voi, din nou, ați fost născuți, Și nu mai sunteți dar, crescuți, Dintr-o sămânță muritoare, Ci din una nepieritoare Și nesupusă putrezirii – Așa cum, după legea firii, Sunt toate, pe acest pământ – Prin al lui Dumnezeu Cuvânt, Care e viu, neîncetat, Și-n veac rămâne neschimbat.


Asemenea ca niște prunci Cari, de curând, născuți sunteți, Lapte duhovnicesc, să vreți A căpăta, să creșteți voi – Prin el – spre mântuire-apoi,


Cuvântul prorociei, noi, Tare-l avem făcut; iar voi, E bine că îl ascultați Și că, la el, seama, luați, Ca la lumina minunată În loc întunecos aflată, Cari strălucește, ne-ncetat, Pân’ ce, de ziuă, s-a crăpat, Și până în a voastră viață, Luceafărul de dimineață – În inimi – o să vă răsară;


„Ceea ce-a fost de la-nceput, Ce-am auzit, ce am văzut Cu ochii noștri, ce-am privit, Ceea ce noi am pipăit Cu mâinile și avem știre De lucrurile cu privire La viață – la al ei Cuvânt; –


Deci ce-am văzut și-am auzit, Și vouă v-am împărtășit, Ca astfel, să puteți și voi În părtășie-a fi, cu noi. Toată această părtășie, Cu Tatăl, trebuie să fie Și cu al Său Fiu – cum am spus – Cu Domnul nost’, Hristos Iisus.


Un alt înger, am observat Că, peste ceruri, a zburat, Cu Evanghelia cea cerească Și veșnică, să o vestească Locuitorilor ce sânt Pe fața-ntregului pământ, De orice neam aveau să fie, Limbă, norod, sau seminție.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa