Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Petru 1:24 - Biblia în versuri 2014

24 Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

24 Căci, „Orice om este ca iarba și toată gloria lui este ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, iar floarea cade,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

24 Scriptura spune: „Orice om este ca iarba; și toată gloria lui este (atât de efemeră) ca floarea acesteia. Iarba se usucă și (apoi) floarea ei cade;

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

24 căci: „Orice om [este] ca iarba și toată gloria lui, ca floarea ierbii: iarba s-a uscat și floarea a căzut;

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

24 fiindcă: orice făptură este ca iarba şi toată slava ei ca floarea ierbii: iarba se usucă şi floarea cade,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

24 Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea cade jos,

Onani mutuwo Koperani




1 Petru 1:24
15 Mawu Ofanana  

Locuitorii lor, fricoși, Se vor uita neputincioși, Înspăimântați și îngroziți, Fiind de teamă-nmărmuriți. Ca iarba fragedă fi-vor, Ca și verdeața din ogor, Ca iarba de pe-acoperiș – Care-nfrunzește pe furiș – Precum e grâul cel uscat, ‘Nainte de a fi-nspicat.”


De greutăți; și o să vină O zi în care e tăiat, Ca floarea. Deci a alergat Zadarnic: iată-l, a pierit Ca umbra – biet nenorocit.


Inima mea este lovită Și e ca iarba ofilită. Chiar și de pâine, uit mereu.


Zilele vieții omului Sunt precum iarba câmpului: Omul, ca floarea, înflorește,


Fie ca iarba răsărită Pe-acoperișuri, ofilită, Fără s-o smulgă nimenea!


Eu sunt cosiți ca iarba – iute – Și repede s-au veștejit, Precum verdeața. Dar tu du-te:


O biată umbră omul pare, În necurmata frământare Care zadarnică se-arată În goana lui nesăturată După comori, fără să știe Ale cui, oare, au să fie.


Ca pe un vis i-ai măturat, Când zorile s-au arătat. Asemenea ierbii, ei sânt, Ce încolțește pe pământ.


Cei răi lucrează fără teamă. Dacă ei însă înverzesc Ca iarba și dacă-nfloresc, Aceasta-i numai ca să fie Înlăturați, pentru vecie.


Să fiți încredințați că Eu Am să vă mângâi, tot mereu. Cine ești tu ca, temător, Să fii, de omul muritor, Sau să te temi de fiul lui, Care-i ca iarba câmpului,


Deci, dacă Domnul a gătit, Azi, iarba care mâine nu-i, Atunci, pe voi, ce-n fața Lui, Sunteți, cu mult, mai prețuiți,


În felu-acesta voi vorbiți, Dar ce va fi mâine, nu știți! Căci ce e viața voastră-apoi? Un abur numai, sunteți voi, Ce doar puțin s-a arătat Și-apoi, a și pierit, îndat’!


Dar lumea și cu pofta ei, Vor trece, și rămân doar cei Cari fac voia lui Dumnezeu – Doar ei vor rămânea, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa