1 Petru 1:22 - Biblia în versuri 2014

²² Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²² Deci, având în vedere că v-ați curățit sufletele prin ascultarea de adevăr, astfel încât dragostea voastră frățească să fie fără ipocrizie, iubiți-vă cu căldură unii pe alții, dintr-o inimă curată.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²² Având astfel sufletele curățate prin ascultarea de adevăr, să practicați o dragoste sinceră față de frați. Iubirea voastră unii față de alții să fie profundă și să provină dintr-o inimă curată.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²² Deoarece, prin ascultarea de adevăr, v-ați curățat sufletele în vederea unei dragoste fraterne fără ipocrizie, iubiți-vă cu înflăcărare unii pe alții cu inimi curate,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²² Întrucât v-aţi curăţit sufletele prin ascultarea de adevăr pentru o dragoste frăţească sinceră, iubiţi-vă stăruitor unii pe alţii, cu o inimă curată,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²² Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-ați curățit sufletele prin Duhul ca să aveți o dragoste de frați neprefăcută, iubiți-vă cu căldură unii pe alții din toată inima,

1 Petru 1:22 Mawu Ofanana

Ioan 15:17

Unii pe alții – poruncesc – Să vă iubiți! Asta voiesc!”

Ioan 15:3

Acuma, voi v-ați curățat, Din pricina cuvintelor, Spuse – de Mine – tuturor.

Ioan 17:17

Sfințește-i Tată, pe toți cei Pentru care, Eu M-am rugat. Cuvântul Tău e-adevărat, Și-n adevărul Său, voiam Să îi sfințești. Când Eu eram,

Ioan 17:19

Eu Însumi, pentru că voiesc Ca ei – cei ce Mi-au fost dați Mie – Prin adevăr, sfințiți, să fie.

Fapte 15:9

Astfel, El – între ei și noi – Nu vede vreo deosebire, Căci le-a făcut o curățire A inimilor, prin credință.

Fapte 6:7

Mereu, mai mult se răspândea Cuvântul Domnului. Sporea Și rândul ucenicilor. Intrară, în numărul lor, Mulți oameni, din Ierusalim. De asemeni, preoți mai găsim – În acea vreme – că veneau Și-astă credință-mpărtășeau.

Romani 1:5

Harul cu care ne-a-nzestrat Și-apostolia ce ne-a dat, Ca noi, pe urmă, să-ncercăm, Pentru-al Său Nume, să chemăm Popoarele pământului, Să vină, la credința Lui.

Romani 2:8

De-asemenea, va da mânie, Iar – totodată – și urgie, Celor care, din duh de ceartă – Necontenit – doar rău, se poartă, Cari – îndârjiți – se-mpotrivesc La adevăr și dovedesc Că sunt mânați de a lor fire, Să-asculte de nelegiuire.

Romani 8:13

Căci au să piară toți acei Care, neîncetat, trăiesc După îndemnul cel firesc. Dacă prin Duhul, bunăoară, Puteți să faceți ca să moară Faptele trupului, să știți Că voi, atunci, o să trăiți.

2 Corinteni 6:6

Deci, vrednici, vrem ca să fim noi, Prin curăție, rugăciune, Răbdare și înțelepciune, Prin bunătatea arătată, Prin dragostea adevărată – Neprefăcută – prin Duh Sfânt;

Galateni 3:1

„O, Galateni nechibzuiți! De cine oare-ați fost vrăjiți, Încât, Iisus e zugrăvit – În ochii voștri – răstignit?

Galateni 5:5

Căci noi, prin Duhul, așteptăm Și prin credință, căpătăm Nădejdea mântuirii care, Știm bine, că-ncurând, apare.

Galateni 5:7

Eu știu că bine-alegeți voi; Dar cine v-a tăiat apoi, Calea, ca să nu ascultați, De adevăr, dragii mei frați?

Efeseni 4:3

Prin legătura păcii – voi – Unirea Duhului apoi, Doresc, mereu, să căutați Ca între voi să o păstrați.

Filipeni 1:9

Necontenit, mă rog apoi, Tatălui nostru, pentru voi, Ca dragostea să vă sporească Și cunoștința să vă crească,

1 Tesaloniceni 3:12

În dragostea ce-o arătați, Unii la alții – iubiți frați – Îl rog pe Dumnezeul meu, Să facă să sporiți mereu,

2 Tesaloniceni 1:3

Noi trebuie ca, tot mereu, Să-I mulțumim lui Dumnezeu Pentru că, iată, am văzut Cum că credința va crescut Și-asemeni, dragostea frățească Ajuns-a, mult, să se sporească.

2 Tesaloniceni 2:13

Noi, însă, frații mei iubiți De Domnul, nu mai contenim, Lui Dumnezeu, să-I mulțumim, Că va ales spre mântuire – De la-nceput – și spre sfințire, În Duhul adevărului, Precum și în credința lui.

1 Timotei 1:3

Așa precum eu te-am rugat, În clipa-n care am plecat, Din Macedonia, la drum, Din nou, la fel, te rog acum, Ca, în Efes, să zăbovești, Pentru că vreau să poruncești, La cei care au îndrăznit Și-nvățături noi, au vestit, Să înceteze să-i învețe, Pe alții, dându-le povețe;

1 Timotei 1:5

Ținta porunci-i dragostea, Căci e știut că numai ea Vine din inima curată, Dintr-o credință-adevărată, Neprefăcută – negreșit – Și dintr-un cuget, bun vădit.

1 Timotei 4:12

Și nimeni să nu îndrăznească, Cumva, să îți disprețuiască Apoi, anii de tinerețe. Pildă să fii, și în povețe, În dragoste și curăție, La fel și în credincioșie Și totodată, în purtare Și-n bine, pentru fiecare Dintre acei ce, credincioși, Se-arată, și evlavioși.

1 Timotei 5:2

Femeile bătrâne – ție – Ca niște mame, să îți fie; Cu cele tinere, când stai, Ca pe surori, tu să le ai, Iar din purtarea arătată, Doar curăție, să răzbată.

2 Timotei 1:14

Ia seama dar, la ce îți spun: Păzește orice lucru bun Care ți s-a încredințat, Prin Duhul Sfânt, în noi, aflat.

Evrei 11:8

Tot prin credință, a plecat Avram, când Domnul l-a chemat, În locul pe care-l avea, În stăpânire, să îl ia. El n-a avut, deci, nici o știre, De viitoarea moștenire, Dar L-a crezut, cu-adevărat, Pe Dumnezeu, și a plecat, Așa precum i s-a cerut, Făr’ ca nimic să fi știut.

Evrei 13:1

„Mereu, în dragostea frățească, Aș vrea ca să se stăruiască.

Evrei 5:9

Iar după ce a fost făcut Desăvârșit, El a putut, Ca pentru toți aceia care Aveau să-i deie ascultare, Să se transforme-n urzitor Al mântuirii dată lor – Cari veșnică s-a dovedit –

Evrei 6:10

Nedrept, nu este Dumnezeu, Ci drept Se-arată El, mereu. De-aceea, fără îndoială, Nu uită-a voastră osteneală, Nici dragostea ce-o arătați Numelui Lui – dragii mei frați – Sau faptul că, neîncetat, La sfinți, voi, ajutor ați dat.

Evrei 9:14

Cu-atât mai mult – neîndoios – Sângele Domnului Hristos Care, prin Duhul Cel de Sus, Pe Sine Însuși S-a adus Ca și o jertfă nepătată, Ce pentru Dumnezeu e dată, Va curăța, necontenit, Al vostru cuget – negreșit – De fapte moarte, ca apoi, Nestingheriți, să puteți voi, Numai pe viul Dumnezeu, În urmă, să-L slujiți, mereu!

Iacov 1:21

Deci, orișice necurăție, Vreau, lepădată, ca să fie, Din sânul vostru, după care, Scăpați de orice revărsare De răutate, și primiți, Doar cu blândețe și smeriți, Cuvântul ce a fost sădit, În voi, și care, negreșit, Pătrunde în a voastră fire, Ca să v-aducă mântuire.

Iacov 4:8

Apropiați-vă, mereu, Numai de Domnul Dumnezeu, Pentru ca și El, mai apoi, Să se apropie de voi. Hei, păcătoșilor, cătați Ca mâinile să vă spălați! Oameni cu inima-mpărțită, Cătați s-o țineți curățită!

1 Petru 1:2

După știința arătată, De la-nceput, de-al nostru Tată, Și prin acea sfințire, care, O face Duhul, spre-ascultare, Precum, însă, și spre stropire A sângelui dat peste fire, De Domnul nost’, Hristos Iisus: Eu, har și pace, v-am adus – Căci ele sunt neprețuite – Și vă doresc a fi-nmulțite!

1 Petru 2:17

Pe toți oamenii, să-i cinstiți. Pe frați, doresc, să îi iubiți. Teamă s-aveți – vă îndemn eu – Necontenit, de Dumnezeu. De-asemeni, trebuie să știți, Ca, pe-mpărat, să îl cinstiți.

1 Petru 3:1

„Tot astfel, voi, nevestelor, Supuse fiți, bărbaților, Căci dacă fi-vor, printre ei, Unii cari sunt dintre acei Ce nu ascultă de Cuvânt, Să poată – chiar așa cum sânt – Să fie câștigați apoi, Fără cuvânt, ci doar prin voi,

1 Petru 3:20

La duhuri cari s-au răzvrătit De mult, pe când lunga răbdare, A Domnului, în așteptare, Încă, pe-atunci, se mai găsea – Pe când Noe își construia Corabia, de-au fost salvate, Prin ea, opt suflete de toate.

1 Petru 3:8

Încolo, toți, la fel să fiți: Aceleași gânduri să nutriți, Simțind cu alții și iubind Pe frați și-apoi, miloși fiind, Întotdeauna, și smeriți.

1 Petru 4:17

Căci iată că, acum, suntem În clipa-n care este gata Ca să înceapă judecata, Și va începe – vă spun eu! – Din casele lui Dumnezeu. Și dacă ea-ncepe cu noi, Care va fi sfârșitu-apoi, Al celor care n-au voit S-asculte – când li s-a vestit – De Evanghelia Domnului Și-au refuzat chemarea Lui?

1 Petru 4:8

Dar mai presus de toate, vreau, Un sfat, acuma, să vă dau: S-aveți o dragoste fierbinte, Unii, de alții – țineți minte! – Pentru că dragostea, doar, poate, S-acopere multe păcate.

2 Petru 1:7

Cu dragostea de frați, să știți, Evlavia, să o-nsoțiți; Cu dragostea de frații voștri, Iubirea, semenilor noștri.

1 Ioan 3:11

Fiindcă ce ați auzit De la-nceput că s-a vestit, Cere – așa cum bine știm – Ca toți, mereu, să ne iubim, Unii pe alții, nu precum

1 Ioan 3:23

Și iată ce a poruncit: Să credem dar, necontenit, În Numele Fiului Lui, Iisus Hristos, și-asemeni Lui, Să ne iubim – cum a lăsat – Unii pe alții, ne-ncetat.

1 Ioan 4:12

Pe Dumnezeu, să-L fi văzut Nimeni; dar dacă ne iubim Unii pe alții, atunci știm Căci Dumnezeu rămâne-n noi Și vom cunoaște mai apoi, Că dragostea Lui, răsădită În noi, este desăvârșită.

1 Ioan 4:20

Când cineva e auzit Spunând: „Pe Domnul, Îl iubesc”, Dar faptele sale vădesc Că pe-al său frate îl urăște, Un mincinos se dovedește. Căci cel care, pe al său frate – Pe care l-a văzut – nu poate Să îl iubească, va putea, Pe Domnul – fără a-L vedea – Să Îl iubească? Nicidecum!

1 Ioan 4:7

Deci preaiubiților, să știm Ca, tot mereu, să ne iubim, Pentru că dragostea ne vine, Din Dumnezeu. Iubind, oricine Se vede că este născut, Din Domnul, și L-a cunoscut.

Revelația 2:4

Totul e drept – fără-ndoială – Însă doresc a-ți arăta Că am ceva-mpotriva ta. Ceea ce M-a nemulțumit, E faptul că ți-ai părăsit Iubirea de la început.