Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Ioan 4:9 - Biblia în versuri 2014

9 Iubire. Iar dragostea Lui, Față de neamul omului – Față de noi – s-a arătat, Chiar prin aceea că ne-a dat, Pe Fiul Său. Singurul Fiu, Al Dumnezeului Cel viu, Venit-a-n lume și astfel, Acuma, noi trăim, prin El.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu față de noi: Dumnezeu L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca să trăim prin El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Dragostea lui Dumnezeu ni s-a demonstrat prin faptul că El L-a trimis în lume pe singurul Său Fiu, pentru ca noi să trăim prin El.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unul născut, ca să trăim prin el.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

9 Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi, că Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său, Unul Născut, ca să trăim prin El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.

Onani mutuwo Koperani




1 Ioan 4:9
27 Mawu Ofanana  

„Să iei pe fiul tău iubit – Deci pe Isac; vă pregătiți, Spre țara Moria porniți Și când acolo poposești, Vreau, pe Isac, să Mi-l jertfești, Pentru că Eu așa socot, Să Mi-l dai ardere de tot.”


„Ce hotărăște Dumnezeu, Eu voi vesti, căci Mi-a vorbit În acest fel: „Ești Fiul Meu, Pe care azi L-am zămislit.


Atunci, stăpânu-și zise-n el: „Ar fi mai bine – gândesc eu – Să îl trimit, pe fiul meu, Pentru că el va fi primit, Cu cinste.” Când l-au întâlnit


A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc


Hoțul, să fure doar, voiește, Să junghie, să prăpădească. Dar Eu doresc să viețuiască Oile Mele, toate: vreau, Din belșug, viață, să le dau.


L-a privit blând și-apoi a spus, Pe înțelesul lor, pe față: „Cale și adevăr și viață, Sunt Eu! Și nimenea nu vine, La Tatăl Meu, decât prin Mine!


Atât de mult, Domnu-a iubit Lumea, încât, a dăruit, Pe Fiul Său, ca-n acest fel, Oricine crede-va în El, Din viața cea vremelnică, Să treacă-n viață veșnică.


Cine-n El crede, e scăpat Și nu mai este judecat; Căci judecată s-a făcut Acelui care n-a crezut În Numele singurului Fiu Prea Iubit, al Domnului.


Pentru ca toți să Îl cinstească, Pe Fiu, și să Îl prețuiască, Precum, pe Tatăl, Îl cinstesc. Cei cari, pe Fiu, nu-L prețuiesc, Îl necinstesc – v-o spun deschis – Pe Tatăl, care L-a trimis.


Iisus răspunse: „Nu e greu, Lucrarea Domnului nu-i mare: El cere, de la fiecare, Să creadă-n Cel ce e trimis, De El, la voi.” Cu toți I-au zis:


De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”


După cum Tatăl – care-I viu – Pe Mine, M-a trimis, să viu La voi, și precum dovedesc Că Eu – prin Tatăl Meu – trăiesc, La fel va fi cu orișicine Care Mă va mânca, pe Mine: Prin Mine, are să trăiască.


El e cu Mine, ne-ncetat: Nicicând, El nu M-a părăsit, Căci voia Sa, am împlinit.”


Iisus le zise: „Vă spun Eu: De L-ați avea Tată, pe Mine, Atuncea, M-ați iubi și-ați ține La ce v-am spus, pentru că Eu Ieșit-am de la Dumnezeu, Și-n lumea voastră am sosit; Nu de la Mine am venit, Ci sunt aici – cum v-am mai zis – Pentru că Domnul M-a trimis.


Atuncea, către ucenici, Iisus a zis: „Nici el și nici Ai săi părinți nu au greșit – Nimeni nu a păcătuit. S-a născut orb, ca să se-arate Lucrările mari, minunate, Ale lui Dumnezeu, în el – De-aceea, s-a născut astfel.


Pe al Său Fiu, nu L-a cruțat, Ci jertfă, pentru noi, L-a dat. Și-atuncea, cum oare – odată – Nu ne va da, fără de plată, Orișice lucru, cari, astfel, Va fi primit cu tot cu El?


Căci, cărui înger să-i fi spus, Vreodată, Tatăl Cel de Sus: „Tu ești al Meu Fiu, prea iubit, Pe care, azi, L-am zămislit”? Și iarăși: „Eu Îi voi fi Tată, Iar El, Fiu o să-Mi fie, iată”?


Noi, fraților, am cunoscut Dragostea Lui, căci am văzut Că Și-a dat viața, pentru noi. Iar noi, la rândul nost’ apoi, Va trebui – să nu uitați! – Să ne dăm viața, pentru frați.


Iubirea – vă spun lămurit – Nu stă în faptul c-am iubit – Noi, oamenii – pe Dumnezeu, Ci în aceea că, mereu, El ne-a iubit, pe noi, și-a dat, Drept jertfă pentru-al nost’ păcat, Pe Fiul Său, de-a ispășit Ceea ce noi am săvârșit.


Iată că noi am cunoscut Și totodată, am crezut În dragostea lui Dumnezeu, Față de noi. Domnul, mereu, E dragoste; deci orșicine, Dacă în dragoste se ține, Să știe că, în Dumnezeu, O să rămână, tot mereu.


Iar mărturia Domnului, Aceasta e: Domnul ne-a dat Viață în veci și-a așezat Această viață-n Fiul Lui.


V-am scris aceasta, ca să știți Cu toți, și-ncredințați să fiți Că dacă-n Fiul Domnului, Voi credeți – în Numele Lui – Viață în veci, ați dobândit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa