Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Ioan 4:7 - Biblia în versuri 2014

7 Deci preaiubiților, să știm Ca, tot mereu, să ne iubim, Pentru că dragostea ne vine, Din Dumnezeu. Iubind, oricine Se vede că este născut, Din Domnul, și L-a cunoscut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-L cunoaște pe Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Dragii mei, să ne iubim unii pe alții; pentru că dragostea provine de la Dumnezeu. Oricine iubește, este născut din Dumnezeu și Îl cunoaște pe Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 Iubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că iubirea este de la Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și-l cunoaște pe Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii, pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte s-a născut din Dumnezeu şi Îl cunoaşte pe Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții; căci dragostea este de la Dumnezeu. Și oricine iubește este născut din Dumnezeu și cunoaște pe Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




1 Ioan 4:7
25 Mawu Ofanana  

De-aceea, am să vă dau vouă, Acuma, o poruncă nouă: Să vă iubiți, necontenit, Așa precum Eu v-am iubit.


Și ce-i veșnica viață? Iată: Este-a Te ști pe Tine, Tată, Precum și pe Hristos Iisus, Cari, la porunca Ta, S-a dus,


Atunci când întâmpla-se-va Că Îl iubește cineva, Pe Dumnezeu, sigur să fie, Precum că Dumnezeu îl știe.


Căci Dumnezeu, Cel care-a zis – Precum e, în Scriptură, scris – Luminii, ca „să lumineze Și, bezna, să o-ndepărteze”, În inimă, ne-a luminat, Ca noi să fim, neîncetat, În așa fel, încât, mereu, Lumina, de la Dumnezeu – Lumina cunoștinței Lui Și-a slavei Dumnezeului Care se află-n ceruri, sus – Să strălucească, în Iisus, Să-I lumineze a Sa față, Ca zorile, dând lumii, viață.”


Acuma, vremea a trecut, Iar după ce L-ați cunoscut Pe Dumnezeu – sau, spus altfel, Voi fost-ați cunoscuți, de El – Cum vă puteți întoarce, oare, La-nvățătura-ncepătoare – Săracă, slabă – și voiți, Pe ea, din nou, să o slujiți?


Acum dar, să cunoașteți voi Și roada Duhului apoi: Doar dragoste ea o să fie, Pace, precum și bucurie Și o răbdare-ndelungată Și bunătate arătată; Credincioșia-n urmă vine, Precum și facerea de bine


Inima vă va fi tăiată, Atuncea, împrejur, căci iată, Al vostru Domn și Dumnezeu Dorește să-L iubiți mereu, Din toată inima apoi, Și din tot sufletul, ca voi, În țara voastră, să trăiți.


Căci Dumnezeu nu ne-a-nzestrat Cu-n duh de frică, ci ne-a dat Duh de putere și credință, De dragoste și chibzuință.


Deci, voi – care v-ați curățat Sufletul, când, prin Duhul Sfânt, Al adevărului cuvânt, L-ați ascultat, ca să puteți O dragoste de frați s-aveți, Neprefăcută – vreau să știți, Din inimă, să vă iubiți, Unii pe alții, cu căldură. Să nu fie, între voi, ură,


Acela care îl iubește Pe al său frate, dovedește Cum că trăiește în lumină. În el, nu se găsește vină Și nici prilej de poticnire.


Voi știți că El, neprihănit, Întotdeauna, S-a vădit. Deci dacă în neprihănire Vă duceți viața, s-aveți știre Cum că din El, voi v-ați născut Și-acest fapt este cunoscut.”


Și, prin aceasta doar, noi știm, Că Îl cunoaștem, de păzim Poruncile care s-au dat, Pe care, El ni le-a lăsat.


De-aceea, iată că vă scriu: Cel care zice: „Eu Îl știu”, Dar vorbele-I nu I-a păzit, Un mincinos s-a dovedit; Și, procedând în acest fel, Nu este adevăr, în el.


De-aceea, prea iubiților, Când vă scriu astăzi, tuturor, N-am să vă dau poruncă nouă, Ci pe cea veche v-o las vouă, Pe care, precum ați văzut, Voi o aveți de la-nceput. Cuvântul ce L-ați auzit, Este porunca ce-am vestit.


Omul născut din Dumnezeu, Nu va păcătui. Mereu, Rămâne înlăuntrul lui Sămânța sfântă-a Domnului. El n-are să păcătuiască, Fiindcă fost-a să se nască Din Dumnezeu. Astfel, îi știm –


Deci preaiubiților, să știți Că precum noi am fost iubiți De Dumnezeu, trebuie-apoi, La fel să ne iubim și noi, Unii pe alții. N-a putut,


Pe Dumnezeu, să-L fi văzut Nimeni; dar dacă ne iubim Unii pe alții, atunci știm Căci Dumnezeu rămâne-n noi Și vom cunoaște mai apoi, Că dragostea Lui, răsădită În noi, este desăvârșită.


Iată că noi am cunoscut Și totodată, am crezut În dragostea lui Dumnezeu, Față de noi. Domnul, mereu, E dragoste; deci orșicine, Dacă în dragoste se ține, Să știe că, în Dumnezeu, O să rămână, tot mereu.


Când cineva e auzit Spunând: „Pe Domnul, Îl iubesc”, Dar faptele sale vădesc Că pe-al său frate îl urăște, Un mincinos se dovedește. Căci cel care, pe al său frate – Pe care l-a văzut – nu poate Să îl iubească, va putea, Pe Domnul – fără a-L vedea – Să Îl iubească? Nicidecum!


Însă acel ce nu iubește, Prin acest fapt, el dovedește Că nu-L știe, pe Dumnezeu, Pentru că Domnul e, mereu,


„Oricine crede că Iisus Este Hristos, este de sus, Din Dumnezeu fiind născut. Iată, vă fac de cunoscut Că orișicine Îl iubește, Pe Cel ce L-a născut, vădește Iubire și pentru Acel Care a fost născut din El.


Acuma, Doamnă, eu doresc Să-ți scriu, nu de-o poruncă nouă, Ci de cea veche, dată vouă De la-nceputuri: deci, să știm Ca toți, mereu, să ne iubim!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa