1 Ioan 3:8 - Biblia în versuri 2014

⁸ Dar cel care-a păcătuit Și încă mai păcătuiește, Al diavolului se vădește, Căci el, păcate – am văzut – Că săvârșea de la-nceput, Și săvârșește, tot mereu. Însă, Fiul lui Dumnezeu, S-a arătat să nimicească Astă lucrare diavolească.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁸ Cel ce săvârșește păcatul este de la diavolul, pentru că diavolul păcătuiește de la început. Pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁸ Dar acela care are păcatul ca regulă a vieții lui, este de la diavol – cel care păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu a apărut (în lumea noastră) ca să distrugă lucrările diavolului.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁸ Cine comite păcatul este de la diavol, pentru că diavolul păcătuiește de la început. Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească lucrările diavolului.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁸ Cel care săvârşeşte păcatul este de la Diavol, pentru că Diavolul a păcătuit încă de la început. Pentru aceasta s-a arătat Fiul lui Dumnezeu, ca să nimicească lucrările Diavolului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁸ Cine păcătuiește este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.

1 Ioan 3:8 Mawu Ofanana

Geneza 3:15

De-acum, voi pune vrăjmășie, Care de-a pururi va să fie, Între femeie și-ntre tine, Pedeapsă ce ți se cuvine! Sămânța ei îți va zdrobi Capul, și nu te va slăbi! Sămânța ta – când va-ncerca – Călcâiul doar i-l va mușca!”

Isaia 27:1

Sabia Domnului – cea mare, Aspră și negrăit de tare – În acea zi, o să țâșnească Din teacă și o să lovească Leviatanul; după el, Lovit va fi-n același fel Și Babilonul; negreșit, Are să fie-atunci lovit Și șarpele fugar, de-ndat’, (Cari și „Asur” mai e chemat). Lovit va fi Leviatanul, Iar Domnul Își va urma planul, Lovind șarpele inelat (Care, „Babel”, este chemat). Apoi, precum Domnul a zis, Balaurul va fi ucis, Cel ce se află lângă mare (Și cari, „Egipt”, drept nume, are).

Numeri 21:9

Moise-a făcut precum a spus Domnul: un șarpe, el a pus, Pe-un băț înalt. De bună seamă, Era lucrat doar din aramă Șarpele său. Omul mușcat, Dacă spre șarpe s-a uitat, De moarte n-a mai fost lovit Și-n felu-acesta, a trăit.

Matei 12:28

Dar, dacă dracii, îi scot Eu, Având Duhul Lui Dumnezeu, E semn că-mpărăția Lui – Împărăția Domnului – La voi, acuma, a venit.

Matei 13:38

Iar lumea, e țarina Lui. Sămânța bună, sunt copii Ai cerului Împărății. Neghina e, la rândul său, Întruchiparea celui rău.

Matei 4:3

Ispititorul, că-I slăbit, Grabnic s-a dus și I-a vorbit: „De ești Fiul lui Dumnezeu, Iată ce-ți voi propune eu: Să poruncești pietrelor – dacă În stare ești – pâini, să se facă!”

Marcu 1:24

Cine e El – „Ce-avem cu Tine, De-a face, noi? Sau Tu voiești, Ca să ne pierzi? Știm cine ești! Tu ești Sfântul lui Dumnezeu!”

Luca 10:18

Iisus răspunse: „L-am văzut, Ca fulgerul, cum a căzut Satan, din cer. Ați căpătat

Ioan 12:31

Acuma, este judecată Lumea, și-afară este dat Stăpânul ei. Când, înălțat,

Ioan 16:11

Referitor la judecată: Acel ce peste lumea toată Este stăpân, e judecat.

Ioan 8:44

Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.

Romani 16:20

De Domnul păcii – negreșit – Curând, Satan va fi zdrobit Și, la picioare, vi-l așează, În vremurile ce urmează. Până atunci, harul de sus, Al Domnului Hristos Iisus – Acum și-n anii care vin – Să îl aveți, cu voi! Amin.”

Efeseni 2:2

În cari trăiați odinioară, Prin mersul lumii, bunăoară, După puterea domnului Cari este al văzduhului – A duhului care-a ieșit Lucrând, mereu, neobosit, În lungul și în latul zării, În toți fiii neascultării.

Coloseni 2:15

Domnii și stăpâniri, astfel, Făcute-au fost, de către El – În fața lumii – de ocară, După ce El, întâia oară, S-a dovedit biruitor, Prin cruce doar, asupra lor.

1 Timotei 3:16

Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”

Evrei 2:14

Fiindcă orice copilaș Este al sângelui părtaș – Și-al cărnii – tot așa, și El, Părtaș la ele-a fost astfel, Și-atunci, prin moarte, a putut, Ca pe cel care a avut Putere dar, asupra morții, Să-l nimicească, schimbând sorții. Pe diavol, El l-a nimicit

Evrei 9:26

Pentru că ar fi trebuit Să pătimească, ne-ncetat, De când lumea s-a-ntemeiat. Pe când acum, când a venit – Iată – al vremilor sfârșit, O dată doar S-a arătat Să șteargă orișice păcat, Drept jertfă când S-a dăruit.

2 Petru 2:4

Căci Dumnezeu nu i-a cruțat Pe îngeri, ci i-a aruncat, Pe cei care-au păcătuit, Jos, în Adânc. I-a pedepsit Chiar și pe ei, căci sunt legați, Cu lanțuri, stând înconjurați De întuneric, la păstrare, Până veni-va vremea-n care, El o să facă judecată.

1 Ioan 1:2

Căci viața – daru-acesta sfânt – Acuma, fost-a arătată, Iar noi, care-am văzut-o, iată Că despre ea, mărturisim Și, tuturora, vă vestim De viața veșnică, aflată, La Tatăl – nouă – arătată;

1 Ioan 3:10

Putând să îi deosebim – Pe toți copiii Domnului, De cei ce-s ai diavolului. De-aceea, să se știe bine, Lucrul acesta: orișicine, În curăție, nu trăiește – Și nici cel care nu-l iubește Pe al său frate – vă spun eu, Că nu e de la Dumnezeu.

1 Ioan 3:5

Și știți că El S-a arătat Să ia păcatele. Păcat, În El, nicicând, nu se găsește.

1 Ioan 5:19

Știm că, din Dumnezeu, suntem, Și de asemenea, vedem Cum toată lumea a ajuns, În hăul cel de nepătruns, Al celui rău, în care, iată, Acuma, zace îngropată.

Iuda 1:6

În lanțuri veșnice-a ținut, Pe îngerii ce s-au vădit Că locul și l-au părăsit Și-n stare, n-au putut să fie, Ca să se țină-n vrednicie. Acum, înlănțuiți sunt, iată, Și-așteaptă marea judecată.

Revelația 20:10

Iar diavolul cari i-a-nșelat, A fost, pe dată, aruncat, În iazul cel de foc, în care, Pucioasă e, unde își are Fiara un loc – neîndoios – Și cu prorocul mincinos. Acolo, fi-vor chinuiți Și au să fie-n veci munciți.

Revelația 20:15

Oricine, scris, n-a fost găsit În cartea vieții, negreșit, A fost, îndată, aruncat, În iazul cel, „de foc”, chemat.”