Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Ioan 3:10 - Biblia în versuri 2014

10 Putând să îi deosebim – Pe toți copiii Domnului, De cei ce-s ai diavolului. De-aceea, să se știe bine, Lucrul acesta: orișicine, În curăție, nu trăiește – Și nici cel care nu-l iubește Pe al său frate – vă spun eu, Că nu e de la Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

10 Prin aceasta sunt scoși la iveală copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu înfăptuiește dreptatea nu este de la Dumnezeu, și nici cel ce nu-l iubește pe fratele său.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

10 Acesta este testul în baza căruia se poate determina cine este copilul lui Dumnezeu și cine este copilul diavolului: oricine nu practică (de regulă) dreptatea în viața lui, nu este de la Dumnezeu. Același lucru se poate spune și despre cel care nu își iubește fratele.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

10 În aceasta se recunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului: oricine nu săvârșește dreptatea și nu-l iubește pe fratele său nu este din Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

10 Prin aceasta se arată care sunt copiii lui Dumnezeu şi care sunt copiii diavolului: oricine nu săvârşeşte dreptatea şi nu-l iubeşte pe fratele său, nu este din Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.

Onani mutuwo Koperani




1 Ioan 3:10
26 Mawu Ofanana  

Doar Absalom nu a vorbit, Nimica, cu fratele său. Nu-i zise nici bine, nici rău, De fapta ce a săvârșit-o Când pe Tamar a necinstit-o, Însă, de-o ură ne-mpăcată, A fost cuprins atunci, pe dată.


Iar lumea, e țarina Lui. Sămânța bună, sunt copii Ai cerului Împărății. Neghina e, la rândul său, Întruchiparea celui rău.


Dar voi trebuie să iubiți Pe-ai voști vrăjmași; să-nfăptuiți Doar binele; să-mprumutați, Și-n schimb, nimic să n-așteptați. De-i dați, sfatului Meu, urmare, Răsplata voastră-n cer e mare Și, fii, ai Celui Prea Înalt, Aveți să fiți, căci nu e alt’ Asemenea cu El. Vă spun Că El e și cu cel rău bun, Și cu cei nemulțumitori.


Atunci, S-a-ntors și, drept, a dat, La toți cei cari L-au ascultat – Crezând dar, în Numele Lui – Să fie fii, ai Domnului.


Și nu doar pentru neamu-acel, Ci pentru toți, urma ca El Să se jertfească, să-i adune Și, într-un trup, apoi a-i pune, Pe toți copiii Domnului, De pe fața pământului.


Nu Dumnezeu vă este Tată, Ci diavolul, pentru că, iată, Că voi, cu toții, vă siliți, Ca poftele, să-i împliniți. El, ucigaș, s-a arătat, De la-nceput și nu a stat În adevăr, fiindcă-n el Nu este adevăr, defel. Întotdeauna, când mințește, Din ale sale doar, vorbește. În acest fel, ni se arată Că este al minciunii tată.


Cel care e din Dumnezeu, Ascult-al Său cuvânt, mereu. Voi, însă, n-ascultați, defel, Pentru că nu sunteți din El.”


„Mult crezi că-ți va mai merge ție? Om rău și plin de viclenie, Tu, fiu de drac, tu, om al firii, Vrăjmaș crunt al neprihănirii, Nu vei mai înceta tu, oare, Să strâmbi, a Domnului cărare?!


„De-aceea, iată sfatul meu, Pe care să-l urmați, mereu: Nimica deci, dragii mei frați, La nimeni, să nu datorați. Neîncetat, să vă iubiți, Unii pe alții, căci să știți: Cel cari pe altul îl iubește, Acela, Legea, împlinește.


„Pilda lui Dumnezeu, dragi frați, Necontenit, să o urmați, Așa precum voi bine știți, Că fac copiii, prea iubiți.


Dar mai presus de tot, dragi frați, Cu dragoste, să vă-mbrăcați, Căci ea e legătura care, Desăvârșirea, doar, o are.


Ținta porunci-i dragostea, Căci e știut că numai ea Vine din inima curată, Dintr-o credință-adevărată, Neprefăcută – negreșit – Și dintr-un cuget, bun vădit.


Voi știți că El, neprihănit, Întotdeauna, S-a vădit. Deci dacă în neprihănire Vă duceți viața, s-aveți știre Cum că din El, voi v-ați născut Și-acest fapt este cunoscut.”


„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.


Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.


Iată porunca Lui, acum: Dacă-L iubești pe Dumnezeu, Iubește-ți fratele, mereu.”


Noi, însă, suntem, fiecare, Din Dumnezeu. Deci tot mereu, Cei care sunt din Dumnezeu, Au să ne-asculte. Să știți bine, Că nu ne-ascultă orișicine. Aceia care, pe pământ, Nu sunt ai Tatălui Cel Sfânt, N-au să ne-asculte. În ăst fel, Cunoaștem duhul cel mișel, Al rătăcirii și-al celui Care-i al adevărului.


Însă acel ce nu iubește, Prin acest fapt, el dovedește Că nu-L știe, pe Dumnezeu, Pentru că Domnul e, mereu,


Știm că, din Dumnezeu, suntem, Și de asemenea, vedem Cum toată lumea a ajuns, În hăul cel de nepătruns, Al celui rău, în care, iată, Acuma, zace îngropată.


Pe-ai Domnului copii, noi știm Că trebuie să îi iubim. Dacă îi vom iubi mereu, Îl vom iubi pe Dumnezeu. Iubind pe Domnul, ne silim, Porunca Lui, să o păzim.


Chiar de aceea, pentru tine, Am – prea iubitule – un sfat: Să nu urmezi răul, vreodat’, Ci bine doar, să faci, mereu. Cel care e din Dumnezeu, Doar fapte bune săvârșește.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa