Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Ioan 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Vedeți ce dragoste ne-a dăruit Tatăl: să fim numiți copii ai lui Dumnezeu. Și suntem. De aceea nu ne cunoaște lumea: pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Remarcați marea dragoste pe care ne-a demonstrat-o Tatăl! Ea se concretizează în faptul că ne-a numit copii ai lui Dumnezeu; și suntem! Lumea nu ne cunoaște (ca având acest statut) așa cum nu L-a cunoscut nici pe El.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Vedeți câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. De aceea, lumea nu ne cunoaște, pentru că nu l-a cunoscut pe el.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Vedeţi cât de mult ne-a iubit Tatăl, încât să fim numiţi copii ai Lui Dumnezeu. Şi suntem! Dar lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.

Onani mutuwo Koperani




1 Ioan 3:1
33 Mawu Ofanana  

Și încă lucru-acest, văd bine Că prea puțin e, pentru Tine! Așa după cum îmi vorbești, Și-n viitor Tu te gândești La casa mea. Mi-ai arătat Bunăvoință, ne-ncetat, Și-acum, pe mine – care sânt Un muritor de pe pământ – Mă-nveți în ceea ce-a privit Lucrul ce fi-va împlinit!


Iată, nebănuit de mare E bunătatea cea pe care Tu o păstrezi, spre-a face bine Celor care se tem de Tine, Căci din ea, parte, ai făcut La toți cei care Te-au crezut!


În gânduri adâncit eram Și în a Mea sine ziceam: „Cum să te pun printre acei Cari se vădesc aleși ai Mei Și să te trec la moștenire, Ca să poți pune stăpânire Pe țara ‘ceea minunată Care-i podoabă nestemată – Podoabă a podoabelor – A tuturor neamurilor? Credeam că Îmi vei spune „Tată!” Și n-ai să te abați, vreodată, Din calea Mea și-al Meu cuvânt.


„Totuși, copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are Mulți au să fie-n largul zării, La fel precum nisipul mării Ce nu poate-a fi măsurat Și-asemenea, nici numărat. Dacă li se zicea, mereu Că „Nu sunteți poporul Meu”, Li se va spune, mai târziu „Fiii lui Dumnezeu Cel viu!”


Pentru că ei n-au să mai moară. Ei precum îngeri-au să fie. Ai Domnului fii, pe vecie, Sunt ei, căci toți acești copii, Vor fi ai învierii fii.


Atunci, S-a-ntors și, drept, a dat, La toți cei cari L-au ascultat – Crezând dar, în Numele Lui – Să fie fii, ai Domnului.


Și nu doar pentru neamu-acel, Ci pentru toți, urma ca El Să se jertfească, să-i adune Și, într-un trup, apoi a-i pune, Pe toți copiii Domnului, De pe fața pământului.


Dar vă va face astă lume, Tot ce am spus, pentru-al Meu Nume, Căci nu-L știe, pe Tatăl Meu, Cari M-a trimis. Deci, dacă Eu,


Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.


Neprihănitule-al Meu Tată, Că lumea nu Te-a cunoscut, Ci numai Eu, doar, Te-am știut; Însă, acum, și ei știu bine, Că sunt trimis, aici, de Tine.


Atât de mult, Domnu-a iubit Lumea, încât, a dăruit, Pe Fiul Său, ca-n acest fel, Oricine crede-va în El, Din viața cea vremelnică, Să treacă-n viață veșnică.


Dar Dumnezeul nostru, iată, Față de noi, că Își arată Dragostea Lui, prin ce-a făcut. Pe când noi, încă, am zăcut În starea noastră de păcat, Iisus Hristos fusese dat, Să se jertfească, pentru noi.


De-asemeni, toată firea, iată, Cu o dorință înfocată, Așteaptă-a fi descoperiți Fiii lui Dumnezeu, iubiți.


Vremea, în care, dezrobită, Va fi și ea și, izbăvită, De stricăciunea ce-o robea, Să poată-apoi parte-a avea De slobozenia slavei lor, Adică ai copiilor Pe care-i are Dumnezeu.


Pe al Său Fiu, nu L-a cruțat, Ci jertfă, pentru noi, L-a dat. Și-atuncea, cum oare – odată – Nu ne va da, fără de plată, Orișice lucru, cari, astfel, Va fi primit cu tot cu El?


Vă voi fi Tată” – Domnul zice – „Iar voi Îmi sunteți fii și fiice.”


Toți, fii ai Tatălui de Sus, Sunteți, prin crezul în Iisus.


Dacă, ai lui Hristos, apoi, Vă arătați că sunteți voi, Atunci, „sămânță” – negreșit – A lui Avram, v-ați dovedit Și astfel, veți avea putința De-a moșteni făgăduința.”


„Copii, doar pentru Dumnezeu, Aveți a fi voi toți, mereu. Să nu vă faceți crestături; Nici între ochi, răzuituri – Dacă vă moare cineva – Să nu vă faceți voi, cumva.


Căci voi, cu toții, ați murit, Iar viața voastră – negreșit – Ascunsă-i, cu Hristos, mereu, În Tatăl nostru – Dumnezeu.


Putând să îi deosebim – Pe toți copiii Domnului, De cei ce-s ai diavolului. De-aceea, să se știe bine, Lucrul acesta: orișicine, În curăție, nu trăiește – Și nici cel care nu-l iubește Pe al său frate – vă spun eu, Că nu e de la Dumnezeu.


Deci prea iubiților, zic eu, Că suntem ai lui Dumnezeu Copii, acum. Iar ce-o să fie, În vremile ce au să vie, Nu știm, căci nu s-a arătat. Dar știm – și sunt încredințat – Că și noi o să fim la fel – Asemeni Lui – când vine El. Așa va fi, nu-i o poveste: Îl vom vedea așa cum este.


Iată dar, precum este El, În lume, noi suntem la fel: Desăvârșită e, în noi, Dragostea Lui, ca mai apoi, S-avem încredere deplină, Când judecata o să vină.


Celor care au biruit, Aceste lucruri minunate, Drept moștenire le sunt date; Căci Dumnezeu le voi fi Eu, Iar ei vor fi poporul Meu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa