Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Ioan 2:11 - Biblia în versuri 2014

11 Vă scriu, ca să vă dau de știre, Cum că în beznă-i rătăcit Acela care s-a vădit Că l-a urât pe al său frate. Cărările îi sunt aflate În întuneric și nu știe Unde se duce, ce-o să fie, Fiindcă ochii i-au orbit În bezna ce l-a-nvăluit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Dar cel care-l urăște pe fratele său este în întunecime, umblă în întunecime și nu știe unde se duce, pentru că întunecimea i-a orbit ochii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Dar cel care își urăște fratele, este în întuneric, trăiește în întuneric; și din cauza acestuia, nu știe în ce direcție merge.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Însă cine-l urăște pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric și nu știe încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Cel ce îl urăşte pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric şi nu ştie unde merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Dar cine urăște pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric și nu știe încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

Onani mutuwo Koperani




1 Ioan 2:11
16 Mawu Ofanana  

Doar Absalom nu a vorbit, Nimica, cu fratele său. Nu-i zise nici bine, nici rău, De fapta ce a săvârșit-o Când pe Tamar a necinstit-o, Însă, de-o ură ne-mpăcată, A fost cuprins atunci, pe dată.


Bezna e calea celor răi, Și pe-ale lor ascunse căi, Ei nu simt când se poticnesc.


Omu-nțelept ochii și-i ține În cap, însă nebunul vine Prin întuneric, șchiopătând. Dar am băgat de seamă când Mai cu atenție-am privit, Că cei doi au împărtășit Aceiași soartă. Am picat


Ca, fratele, să-ți pizmuiești În inimă-ți, căci este rău. Să-l mustri pe seamănul tău, Făr’ să te-ncarci cu-al său păcat, Din pricină că l-ai mustrat.


Iisus a zis, la rândul Lui: „Puțină vreme-aveți lumină. Umblați în ea, ca să nu vină Bezna, să vă cuprindă-apoi; Dacă, în beznă, umblați voi, Nu știți încotro vă-ndreptați.


„Sunt orbi, inima le-a-mpietrit, Ca ochii lor să nu mai vadă, Să nu-nțeleagă, să nu creadă, Să nu se-ntoarcă înapoi – La Domnul – să-i vindec apoi.”


Însă, acel întreg popor, La minte, s-a vădit greoi Și, până astăzi – pân’ la noi – Când se citește un fragment, Aflat în Vechiul Testament, Acea maramă, arătată, Rămâne tot neridicată, Pentru că ea, doar în Hristos, E-nlăturată, ne-ndoios.


A căror minte, dovedită Necredincioasă, e orbită, De dumnezeul cel pe care, Acum, al nostru veac îl are, Ca să nu vadă, luminând, Lumina blândă, izvorând Din Evanghelia lui Hristos – A Celui care, ne-ndoios, A fost, e, și va fi mereu, Chipul ce-L are Dumnezeu.


Adu-ți aminte, că și noi, În vremile de dinainte, Ne-am arătat lipsiți de minte, Ne-ascultători și rătăciți, De pofte și plăceri robiți, Trăind numai în răutate Și-n pizmă, cu al nostru frate; Unii, pe alții, ne uram Și-n acest fel, ne dovedeam Vrednici de-a fi urâți chiar noi.


Încă ceva trebuie spus: Acela care e lipsit De-aceste lucruri, negreșit, E orb, umblând – neîncetat – Cu ochi-nchiși, și a uitat Cum că el fost-a curățit, De-orice păcat a săvârșit.


Umblând în beznă, tot mereu, Spunând că noi – cu Dumnezeu – În părtășie ne găsim, E o dovadă că mințim.


Acela care îl iubește Pe al său frate, dovedește Cum că trăiește în lumină. În el, nu se găsește vină Și nici prilej de poticnire.


Cel care spune că trăiește Doar în lumină, dar urăște Pe al său frate, este încă, Aflat în bezna cea adâncă.


Cel care, ură, va avea, Pentru-al său frate, e vădit, Că ucigaș e dovedit. Un ucigaș n-are – știți bine – O viață veșnică, în sine.


Când cineva e auzit Spunând: „Pe Domnul, Îl iubesc”, Dar faptele sale vădesc Că pe-al său frate îl urăște, Un mincinos se dovedește. Căci cel care, pe al său frate – Pe care l-a văzut – nu poate Să îl iubească, va putea, Pe Domnul – fără a-L vedea – Să Îl iubească? Nicidecum!


Pentru că zici, neîncetat, „Iată, acuma sunt bogat Și nici o lipsă n-am simțit, Fiindcă m-am îmbogățit”, Nici nu te-ai mai uitat, în jos, Să vezi cât ești de ticălos, Că ești sărac, nenorocit, Și că ești orb și dezgolit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa