Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Corinteni 8:3 - Biblia în versuri 2014

3 Atunci când întâmpla-se-va Că Îl iubește cineva, Pe Dumnezeu, sigur să fie, Precum că Dumnezeu îl știe.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Dacă însă cineva Îl iubește pe Dumnezeu, atunci acesta este cunoscut de către Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Dar dacă cineva Îl iubește pe Dumnezeu, este remarcat de El.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Dar dacă cineva îl iubește pe Dumnezeu, acela este cunoscut de el.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

3 Iar dacă Îl iubeşte cineva pe Dumnezeu, acesta este cunoscut de El.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




1 Corinteni 8:3
29 Mawu Ofanana  

Dar Solomon se dovedea Cum că, pe Domnul, Îl iubea, Iar obiceiurile-avute De tatăl său, au fost ținute. Atâta doar, că el mergea Pe înălțimi, jertfe să dea Și chiar tămâie a adus.


Calea celor fără pată, O cunoaște Domnul Sfânt. Cei răi, însă, au drept plată, Calea largă, spre mormânt.


Doamne, dacă vei căuta La mine și-mi vei cerceta Inima noaptea, vei vedea Că nu găsești nimic în ea. Încearcă-mi-o cu-a Ta măsură, Să vezi că tot ce am în gură – Adică ceea ce vorbesc – E numai ceea ce gândesc.


Domnului, Moise i-a vorbit: „Iată că Tu mi-ai poruncit: „Să duci acest popor!” Dar cine E cel ce merge-va cu mine, Nicicând, Tu nu mi-ai arătat Deși mi-ai spus: „Ai căpătat, ‘Nainte-Mi, trecere anume, Pentru că Eu te știu pe nume!”


Domnul, lui Moise, i-a vorbit: „Voi face precum ai dorit, Ca tu să crezi cu-adevărat Că trecere ai căpătat În fața Mea și că, anume, Pe tine te cunosc pe nume!”


„Până când nici nu te-ai născut, Află că Eu te-am cunoscut. Nici nu erai încă-ntocmit, În pântece, când te-am găsit Că pentru planul Meu ești bun Și-am vrut deoparte să te pun Ca să te fac proroc al lor, Adică al neamurilor.”


„Dintre popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ, Iată, pe voi Eu v-am ales. Pentru că astfel v-am cules Și pentru că Eu am văzut Ce multe rele ați făcut, Am să vă pedepsesc acum.


Domnul e bun, plin de-ndurare Și este locul de scăpare, Când ziua de necaz se-arată. El îi cunoaște, de îndată, Pe-aceia care se vădesc Cum că în El nădăjduiesc.


Atunci, am să le spun curat: „Nu vă cunosc și, niciodat’, Nu am putut a vă-nțelege! Plecați, toți cei fără de lege!”


Încă odată, vă mai spun, Că Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile, bine, Iar ele Mă cunosc pe Mine,


Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.


Voiesc dar, bine să se știe, Că Dumnezeu, cu-adevărat, Poporul, nu și-a lepădat, Pentru că El – luați aminte – L-a cunoscut, mai dinainte. Nu știți ce, în Scripturi, se scrie Când se vorbește de Ilie? Atuncea când se plângea El Față de-ntregul Israel, Lui Dumnezeu, iată ce-a zis:


Ca-ntr-o oglindă, azi, putem – Întunecoasă – să vedem. Dar va veni o dimineață, Când vom privi față în față. Astăzi, cunosc numai în parte, Însă, în vremi ce nu-s departe, Totul, deplin, voi fi știut, Cum și eu fost-am cunoscut.


Însă, așa precum s-a zis Și, în Scripturi, se află scris: „Lucruri, pe cari nu a putut Ochiul, ca să le fi văzut, Urechea nu le-a auzit, La inimă nu s-au suit, Așa sunt lucrurile care Gătite-s, pentru fiecare, De către-al nostru Dumnezeu, Pentru cei ce-L iubesc, mereu.”


Acuma, vremea a trecut, Iar după ce L-ați cunoscut Pe Dumnezeu – sau, spus altfel, Voi fost-ați cunoscuți, de El – Cum vă puteți întoarce, oare, La-nvățătura-ncepătoare – Săracă, slabă – și voiți, Pe ea, din nou, să o slujiți?


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Ferice-i zic celui ce poate Ca să învingă, întru toate, Ispita ce l-a pârjolit, Căci după ce va fi găsit Că este bun, el dobândește Cununa ce-o făgăduiește Al nostru Domn, necontenit, Pentru toți cei ce L-au iubit. Cununa vieții este ea, Iar Dumnezeu o să vi-o dea.


De-aceea, vreau, dragii mei frați, Atenți, ca să mă ascultați! Iată, vă-ntreb, acuma, eu: Oare, nu Domnul Dumnezeu Alesu-i-a, de pe pământ, Pe cei ce s-au vădit că sânt Săraci, ca prin a Lui voință, Bogați să-i facă, în credință, Moștenitori – pe fiecare – Peste Împărăția care, El a promis, c-o dăruiește, Aceluia cari Îl iubește?


Cu toate că nu L-ați văzut – Știu că-L iubiți și L-ați crezut; O bucurie strălucită – O bucurie negrăită – Vă face să vă bucurați,


Pe Dumnezeu, noi Îl iubim, Pentru că El – așa cum știm – E-ntâiul care ne-a iubit.


Deci preaiubiților, să știm Ca, tot mereu, să ne iubim, Pentru că dragostea ne vine, Din Dumnezeu. Iubind, oricine Se vede că este născut, Din Domnul, și L-a cunoscut.


„Știu bine unde te găsești Și știu că, unde locuiești, Se află scaunul pe care – Satana – de domnie-l are. Mai știu de-asemeni, că mereu, Tu ai ținut Numele Meu. Credința nu ți-ai lepădat, Ci tare, tu te-ai arătat, Chiar și atunci când ți-a fost greu – Atuncea când martorul Meu, Cel cari Antipa s-a numit Și credincios s-a dovedit, A fost ucis, în locu-n care, Satana, locuință-și are.


„Cunosc ce fapte ai făcut, Știu ce credință ai avut, Ce dragoste ai arătat; Știu câte-n slujbă ai răbdat, Și că, la urmă, ai făcut, Mai mult decât la început.


„Îți știu necazul suferit Și sărăcia, negreșit. (Cu toate-acestea, ești bogat.) Batjocuri multe-ai îndurat, Din pricină de la acei Care își zic că sunt Iudei, Însă nu sunt, ci se vădesc, Precum că ei alcătuiesc, De fapt, o sinagogă-n care, Satana este cel mai mare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa