1 Corinteni 4:4 - Biblia în versuri 2014

⁴ Căci împotriva mea, vă zic, Precum că eu nu am nimic. Dar totuși, eu, neprihănit, Nu pentru-aceasta-s socotit. Cel ce mă judecă, mereu, E numai Domnul Dumnezeu.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁴ Căci n-am nimic împotriva mea. Totuși, nu prin aceasta sunt considerat nevinovat. Cel Ce mă judecă este Domnul.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁴ pentru că nu am nimic să îmi reproșez. Și totuși, acest lucru nu înseamnă că sunt (total) nevinovat. Dumnezeu este Cel care mă judecă!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁴ De fapt, conștiința nu mă acuză cu nimic, dar nu sunt justificat prin aceasta. Cel care mă judecă este Domnul.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁴ căci nu mă ştiu vinovat în nici un fel. Dar nu mă voi îndreptăţi prin aceasta, pentru că cel ce mă judecă este Domnul.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁴ Căci n-am nimic împotriva mea, totuși nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă este Domnul.

1 Corinteni 4:4 Mawu Ofanana

Iov 15:14

„Ce-i omul, pentru-a fi curat? Poate cel care s-a-ntrupat Dintr-o femeie pământeană, Să fie fără de prihană?

Iov 25:4

Poate fi omul fără vină, ‘Naintea Domnului? Curat, Poate fi cel ce s-a-ntrupat Dintr-o femeie muritoare?

Iov 27:6

Să-mi scot dreptatea și, din plin, Mereu am să mă străduiesc! Nici o mustrare nu simțesc – Din partea inimii venită – Pentru perioada viețuită.

Iov 40:4

„Eu sunt prea mic! Ce să-Ți răspund Când trebuie să mă ascund? Îmi pun mâna la gură. Tac! Atât mi-a mai rămas să fac!

Iov 9:20

De am dreptate, știu prea bine Că gura mea mă osândește Căci El mă învinovățește Chiar dacă sunt nevinovat.

Psalmi 130:3

Nelegiuirile făcute, Dacă ar fi mereu ținute ‘Naintea Ta, cine-ar putea, Oare-n picioare, ca să stea?

Psalmi 143:2

Nu-mi face judecată mie, Căci nici un om nu e găsit, În fața Ta, neprihănit.

Psalmi 19:12

Dar cine are cunoștință, Când a greșit din neștiință? Mă iartă pentru ce-am făcut, Fără ca eu să fi știut!

Psalmi 26:12

Prin mila Ta! Piciorul meu, Pe calea dreaptă doar, va sta, Iar eu voi binecuvânta Pe Dumnezeu, fără-ncetare, Când am să fiu în adunare.

Psalmi 50:6

Cerul, atunci, o să vestească Dreptatea cea dumnezeiască, Căci judele e Dumnezeu.

Proverbe 21:2

Omul, mereu, se socotește Fără prihană că pășește; Dar inima o cercetează Domnul, căci El poate s-o vază.

Proverbe 29:26

Bunăvoință, mulți doresc De la acei ce stăpânesc; Dar Dumnezeu e Acel care Dreptate-i dă la fiecare.

Ioan 21:17

Apoi, a treia oară-i puse, Lui Petru-aceeași întrebare: „Îmi spune, Mă iubești tu, oare, Fiu al lui Iona?” „Domnul Meu, Tu știi, ce mult, Te iubesc eu!” – Răspunse Petru – întristat, Căci, de trei ori, l-a întrebat Dacă-L iubește – iar, Iisus, „Să Îmi paști oile!” – i-a spus.

Fapte 23:1

Țintă, privit-a, spre Sobor Pavel și zise: „Fraților! În fața Domnului, mereu, Până în ziua asta, eu Am viețuit, neîncetat, Păstrându-mi cugetul curat…”

Romani 2:13

Pentru că trebuie să știți Căci nu vor fi neprihăniți – Considerați – de Dumnezeu, Cei ce aud Legea mereu; Neprihăniți se dovedesc Cei care, Legea, o-mplinesc.

Romani 4:2

Avram – dacă e socotit, Prin fapte, drept neprihănit – Se poate lăuda, mereu, Dar nu față de Dumnezeu.

1 Corinteni 4:3

Mie – să știți – puțin îmi pasă De judecata ce-o să iasă Pe a mea seamă, printre voi, Și nici de cea pe care-apoi, Un scaun pentru judecată, O va rosti, poate, vreodată;

1 Corinteni 4:5

De-aceea, spun, dragii mei frați: Nimica, să nu judecați, Mai înainte ca să vie Al nostru Domn, care-o să știe Ca lucrurile nepătrunse Și-n întuneric bine-ascunse, Cum să le facă și să vină, Să se arete, în lumină. El va descoperi apoi, Și gândurile-ascunse-n voi, Iar de la Dumnezeu, să știți, Că laude, o să primiți.

2 Corinteni 1:12

„Lauda noastră este dată, De mărturia arătată, De-al nostru cuget, ne-ncetat, Pentru că-n lume, ne-am purtat – Și mai ales, față de voi – Cu o sfințenie care-apoi, Vine din inimi ce-s curate Și cari, de Dumnezeu, sunt date, Pentru că nu ne-am bizuit Pe-nțelepciunea ce-a venit Din lume, ci pe harul care, Al nostru Dumnezeu îl are.

2 Corinteni 5:10

Căci trebuie ca toți – odată – La scaunul de judecată, Al lui Hristos, să ne-adunăm, Și-n fața Lui, să așteptăm Răsplata, bine meritată, Ce are să ne fie dată, Pentru tot binele-mplint, Sau pentru răul săvârșit, Pe vremea-n care ne găseam În trup și, pe pământ, trăiam.”