Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Corinteni 4:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Iată cum trebuie să știți, Pe noi, acum, să ne priviți: Asemeni unor lucrători Cari, în Hristos, sunt slujitori, Ispravnicii tainei, pe care, Al nostru Dumnezeu o are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Așa să ne privească oamenii: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Deci noi ar trebui să fim considerați ca niște slujitori ai lui Cristos, cărora Dumnezeu le-a încredințat secretele Sale.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Orice om să ne considere în felul acesta: ca pe niște slujitori ai lui Cristos, administratori ai tainelor lui Dumnezeu,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 Aşa trebuie să fim noi socotiţi de fiecare om, ca slujitori ai lui Hristos şi administratori ai tainelor lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Iată cum trebuie să fim priviți noi: ca niște slujitori ai lui Hristos și ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani




1 Corinteni 4:1
29 Mawu Ofanana  

„Doar vouă vi s-a-ngăduit, Aceste taine, să le știți, Ale Împărăției. Fiți


Deci, cine-i al stăpânului Rob credincios și-ascultător, Pus peste ceata slugilor Să le dea hrana cuvenită, Mereu, la vremea potrivită?


„Doar vouă vi s-a-ngăduit, Această taină, s-o aflați, A-mpărăției. Ascultați:


La noi – cum ne-au încredințat Cei cari cu ochii au văzut Tot ce a fost de la-nceput Și fiecare a sfârșit, Apoi, Cuvântul de-a slujit –


Domnul răspunse: „Cine-i, oare, Ispravnicu-nțelept, pe care, Stăpânul are să-l așeze, Peste-ai săi robi, ca să-i vegheze, Să le dea hrana rânduită, Mereu, la vremea potrivită?


Iisus, atuncea, le-a vorbit: „Doar vouă vi s-a-ngăduit, Aceste taine, să le știți – Ale Împărăției. Fiți, Deci, bucuroși de astă veste, Căci doar în pilde se vorbește, Pentru ceilalți. Drept, Eu vă zic: Măcar că văd, nu văd nimic; Deși aud, nu înțeleg.


„Nu vreau ca nu cumva să știți, Și, singuri, să vă socotiți Drept înțelepți; deci, fraților, Vă spun o taină, tuturor: O parte din Israeliți, Acum, se află împietriți; Iar împietrirea-i stăpânește Până atunci când se-mplinește Numărul dat Neamurilor – Deci până la intrarea lor.


A Celui care se vădește Că ne-ncetat vă întărește Prin Evanghelia ce-am adus Și prin cuvântul lui Iisus – Cari este propovăduit – Să-I fie slava, potrivit Descoperirii ce-a făcut-o Asupra tainei ce-a ținut-o, Atâtea veacuri, bine-ascunsă, Ca să rămână nepătrunsă,


Noi propovăduim – să știți – Înțelepciunea cea cerească – Adică cea Dumnezeiască – Cea tainică și nevăzută, Care ascunsă-a fost ținută – Mai dinainte rânduită, De Dumnezeu – și dăruită Acuma, nouă, tuturor, Spre slava noastră, fraților.


Dar cine este Pavel, oare? Cine-i Apolo? Ce hram are? Doar niște slujitori, mereu, În slujbă sunt, la Dumnezeu. Voi, prin aceștia, ați crezut, Și fiecare a făcut Numai după puterea lui, Dată din partea Domnului.


Și-n urmă, ne rugăm, smeriți, Pentru cei care se vădesc, Căci doar de rele, ne vorbesc. Noi am ajuns să fim priviți – Până acum – și socotiți Gunoi al lumii, fraților, Lepădătura tuturor.


Ispravnicul – neîndoios – Găsit, trebuie, credincios, În lucrul care i-a fost dat, În tot ce i s-a-ncredințat.


Ei, pe Hristos, oare-L slujesc? – Ca un ieșit din minți vorbesc – Atuncea, spun, la rândul meu, Că, mai mult decât ei, sunt eu. În osteneală, negreșit, Cu mult mai mult, m-am ostenit; În temniță, mai mult, am stat; Bătăi, mai multe-am îndurat; Primejdii, multe, m-au pândit Și-n pragul morții, m-am găsit!


Chiar dacă, însă, eu aș vrea, Vreo laudă, n-aș fi nebun, Căci, adevărul doar, îl spun. Dar m-am ferit, căci nu am vrut, În nici un fel, să-și fi făcut Păreri mai ‘nalte, cineva, Despre persoana mea, cumva, Peste ce va vedea, mereu, În mine, sau voi spune eu.


Căci nu ne propovăduim Pe noi, atuncea când vorbim; Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Noi Îl vestim – precum am spus – Și, robi ajuns-am a fi noi, Puși în Iisus, doar pentru voi.


În orișice privință, noi Dorim să arătăm, mereu, Că Îl slujim, pe Dumnezeu, Și-I suntem vrednici slujitori. De-aceea, suntem răbdători, Când un necaz ne-apasă tare, Ori, în nevoi, sau strâmtorare, Pe-al nostru drum, ne-am pomenit.


Căci iată, a binevoit Ca să ne fi descoperit, Acuma, taina voii Sale, Așa cum a găsit cu cale, După un plan alcătuit În Sine însuși, negreșit.


Rugați-vă și pentru mine, Ca ori de câte ori îmi vine Să deschid gura, să vorbesc, Să pot, cuvinte, să primesc, Spre a vorbi fără-ndoială, Mereu, cu mare îndrăzneală, Ca Evanghelia s-o vestesc Și taina să-i descoperesc.


Mă lupt ca-mbărbătați să fie, În inimi – ei – și să se ție Uniți în dragoste, să poată S-adune bogăția toată A plinătății de știință, Prin care vor avea putință Ca să cunoască fiecare, Apoi, această taină mare, A Dumnezeului de Sus – Adică, pe Hristos Iisus –


Rugați-vă, de-asemeni, voi – Lui Dumnezeu – și pentru noi, Ca să deschidă Tatăl Sfânt, O ușă, pentru-al Său Cuvânt, Și să vestim, la fiecare, Taina pe cari Hristos o are Și pentru cari m-am pomenit, A fi, acum, înlănțuit.


Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”


Nici să nu fie cineva Cari, de curând, e-ntors, cumva, La Dumnezeu și, îngâmfat, Să se trezească, de îndat’, Și-apoi, să pice-asupra lui Pedepsele diavolului.


Și să păstreze, ne-ncetat – Ținându-și cugetul curat – Taina credinței. Căutați


Episcopul – cari, negreșit, Drept econom e socotit, Că este pentru Dumnezeu – Neprihănit va fi, mereu. Să nu fie-ncăpățânat, Să nu fie, la vin, dedat, Nici bătăuș, nici mâncător, Nici lacom și nici doritor De vreun câștig mârșav; ci el Va trebui să fie-altfel;


Ispravnici buni, fiind mereu, Ai harului lui Dumnezeu, Care-i atât de felurit; Voi – după harul dobândit – Unii, pe alții, vreau să știți, Că trebuie să vă slujiți.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa