Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




1 Corinteni 1:2 - Biblia în versuri 2014

2 Către Biserica pe care, Chiar în Corint, Domnul o are, Către cei care-au fost sortiți Să fie, în Hristos, sfințiți – Chemați, de Dumnezeu, să vie, Ca prin Iisus, sfințiți, să fie – Și către cei cari, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Caută a chema, anume, Al lui Iisus Hristos Sfânt Nume, Cari Domn ne este tuturor – Nouă și-asemenea, și lor:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfințiți în Cristos Isus, chemați să fie sfinți împreună cu toți cei ce cheamă în orice loc Numele Domnului nostru Isus Cristos, Domnul lor și al nostru:

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 pentru comunitatea lui Dumnezeu care este în Corint, formată din cei sfințiți în Cristos Isus și chemați să fie sfinți împreună cu toți cei care invocă în orice loc numele Stăpânului nostru și al lor – Isus Cristos.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corínt, celor care au fost sfințiți în Cristos Isus, chemați [să fie] sfinți împreună cu toți cei care invocă în orice loc numele Domnului nostru Isus Cristos, Domnul lor și al nostru:

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei sfinţiţi în Hristos Iisus, chemaţi să fie sfinţi, şi către toţi cei care pretutindeni cheamă Numele Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul lor şi al nostru.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, către cei ce au fost sfințiți în Hristos Isus, chemați să fie sfinți, și către toți cei ce cheamă în vreun loc Numele lui Isus Hristos, Domnul lor și al nostru:

Onani mutuwo Koperani




1 Corinteni 1:2
45 Mawu Ofanana  

Apoi, spre munte, a plecat Și cortul și l-a așezat, Având Betelul înspre vest, Iar Ai fiind aflat la est. Un alt altar a înălțat, În urmă, și s-a închinat, Chemând Numele Domnului, Acolo-apoi, în fața lui.


Un fiu, și Set a căpătat, Care Enos a fost chemat. De-atunci doar, oamenii din lume, Chemat-au al Domnului Nume.


Atuncea, împăratul are Ca frumusețea ta cea mare Să o poftească. Însă el Este chiar Domnul tău; astfel, Tu să te-nchini în fața lui.


Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor.


Astfel, El – între ei și noi – Nu vede vreo deosebire, Căci le-a făcut o curățire A inimilor, prin credință.


În urmă, Pavel a plecat, De la Atena, și-a intrat Până-n Corint, unde-a găsit


Ce stai? Nu-i timp de zăbovit! Scoală, botezul, să-l primești! Căci astfel doar, spălat tu ești De ce păcate-i fi având, Numele Domnului chemând.”


Căci tu le vei deschide-apoi, Ochii, să vadă și să vină, Din întuneric, la lumină; De sub Satana, să se smulgă, La Dumnezeu ca să ajungă. Crezând în Mine, fiecare Are să capete iertare, Pentru păcat; de-asemenea, Și părtășie vor avea, Cu toți cei sfinți, la moștenire.”


„Doamne, mult rău a făptuit Omul acesta” – a-ndrăznit A spune Anania. „Știm Că sfinții din Ierusalim Multe-au avut de îndurat, Din partea lui, și-am mai aflat


Cum că, aici, este venit, Fiind, de preoți, întărit Ca să lucreze, fără teamă, Legând pe toți cei care cheamă Numele Tău.” Domnul i-a spus:


Toți cei care îl ascultau, Plini de uimire, se-ntrebau: „Nu-i el, cel ce-n Ierusalim Făcea prăpăd, așa cum știm, În rândul celor ce-au chemat Numele-Acesta? N-a cătat – Aici, la noi – să-i ia legați Pe toți – femei, copii, bărbați – Învinuiți de crezul lor, Și să-i predea preoților?”


Acum dar, vouă, tuturor Celor din Roma, fraților, Chemați pentru ca sfinți să fiți, Fiind de Dumnezeu iubiți, Vă trimit har și pace, eu, De la al nostru Dumnezeu – Tatăl pe care-L avem sus – Și de la Domnul nost’, Iisus!”


Într-adevăr, vă dau de știre, Că nu-i nici o deosebire, Între Iudeu și Grec. Nu poți Să îi separi, pentru că toți Numai un singur Domn au, care Este bogat în îndurare Pentru acei ce L-au strigat,


Ea e neprihănirea dată De Dumnezeu, și-i căpătată De către oamenii, de jos, Doar prin credința în Hristos. Ea-i, de la Dumnezeu, de sus, Și doar credința în Iisus, O va aduce, peste cel – Și celui care crede-n El – Fără nici o deosebire.


„Pe de-altă parte, s-a vădit Că lucrurile – negreșit – Întotdeauna, se adună, Și că lucrează împreună, Numai spre binele celor Cari dovedit-au – fraților – Că Îl iubesc pe Dumnezeu, Deci, pentru cei chemați, mereu, Să fie după planul Lui, Deci, după placul Domnului.


Iar voi, prin Tatăl Cel de Sus, Sunteți dar, în Hristos Iisus. El e făcut, de Dumnezeu, Să fie, pentru noi, mereu, Înțelepciune și sfințire, Să fie și neprihănire, Și-asemeni – pentru fiecare – Să fie și răscumpărare,


Să nu fiți, prin a voastră fire, Prilejul de păcătuire, Aflat în calea Grecilor, Precum și a Iudeilor, Sau a Bisericii, pe care, Al nostru Dumnezeu o are.


Voi sunteți trupul lui Hristos Și fiecare – ne-ndoios – Sunteți, în parte, mădulare, Pe cari Hristos, în trup, le are.


Totuși, există – pentru noi – Un singur Dumnezeu apoi, Adică Tatăl Cel Divin – De unde toate-acum ne vin, Și pentru care, noi trăim – Și-un singur Domn pe care-L știm: Iisus Hristos, prin care sânt Toate, de pe acest pământ, Și, de asemenea, apoi, Prin El, suntem, acum, și noi.


„Pavel, chemat spre a fi pus, Apostol, în Hristos Iisus – Precum voit-a Dumnezeu – Și Timotei, fratele meu, Către Biserica pe care, Al nostru Dumnezeu o are Pe al Corintului pământ, Și către sfinții care sânt, Pe-acel meleag îndepărtat, Care, Ahaia, e chemat:


Căci nu ne propovăduim Pe noi, atuncea când vorbim; Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Noi Îl vestim – precum am spus – Și, robi ajuns-am a fi noi, Puși în Iisus, doar pentru voi.


Și frații, care se adună, Aici, cu mine, împreună, Către Bisericile care, Galatia, acum, le are:


Ca să sfințească, negreșit, Ceea ce-ntâi a curățit Printr-un botez, în apă, dat, Și prin Cuvântul arătat,


„Pavel, Silvan și Timotei, Spre prea iubiții frați acei Cari, în Tesalonic, trăiesc Și împreună-alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu Și-a lui Iisus Hristos: mereu, Har, să vă deie, îndoit – De multă pace, însoțit – Tatăl, aflat în ceruri, sus, Și Domnul nost’, Hristos Iisus.


Căci Dumnezeu, dragii mei frați, Nu ne dorește necurați, Ci, la sfințire, ne-a chemat.


„Pavel, Silvan și Timotei, Spre prea iubiții frați acei, Cari, în Tesalonic, trăiesc Și împreună-alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu Și-a lui Iisus Hristos: mereu


Vreau să se roage, ne-ncetat – În orice loc s-ar fi aflat – Bărbații, și-apoi, mâini curate, Spre cer, să fie înălțate, Fără-ndoieli, fără mânie.


Dar dacă zăbovesc, să știi Cum să te porți, cum să te ții, Neîncetat, în casa care Al nostru Dumnezeu o are – Casă care-i întruchipată De-a Lui Biserică curată – Și-i stâlp al adevărului, Precum și temelia lui.


Din slăvile cerești – de sus – El, mântuire, ne-a adus, Căci îndurare-a arătat, Chemarea sfântă, când ne-a dat, Nu după fapta omului, Ci după hotărârea Lui Și după harul arătat Cari, prin Iisus Hristos, e dat, De la-nceput, pe veșnicie,


Dar totuși, temelia tare, Pe care Dumnezeu o are, Nezguduită se arată, Purtând astă pecete dreaptă: „Domnu-i cunoaște pe ai Lui”, Și-apoi, „Numele Domnului, Dacă-I, de cineva, rostit, Omul acela, negreșit, Departe, trebuie să știe, De făr’delegi, ca să se ție!”


Ascultă dar, îndemnul meu: Tu trebuie să fugi, mereu, De toate poftele pe care, Al tinereții timp, le are; Să urmărești neprihănirea, Credința, pacea și iubirea, Cu toți acei cari, fără teamă, Pe-al nostru Domn, mereu Îl cheamă, Din a lor inimă curată.


Prin astă „voie”, mai apoi, Sfințiți ajuns-am a fi noi, Prin faptul că Hristos Și-a dat Trupul, drept jertfă de păcat, O dată pentru totdeauna.


Și cu Iisus a fost la fel. Cu al Său sânge, a vrut El, Norodul, ca să îl sfințească, Și a ieșit să pătimească, În urmă, dincolo de poartă, Spre a schimba a lumii soartă.


Cel ce sfințește și – să știți – Că și cei care sunt sfințiți, Dintr-unul sunt. De-aceea, Lui, Rușine-n fața nimănui, Nu îi va fi, de ei, și-astfel, „Frați” îi numește-atuncea El


„Iuda, umilul rob supus, Al Domnului Hristos Iisus – Cel cari, pe Iacov, frate-l are – Către toți cei chemați – pe care, Dumnezeu Tatăl i-a iubit Și i-a vegheat, necontenit, Păstrându-i astfel, ne-ndoios, Pentru al Său Iisus Hristos:


Pe coapsă și pe strai, scria Numele care Îl avea, Și-anume, „Domn al domnilor” Și „Împărat al tuturor”.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa