Luca 8:13 - Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹³ Cei de pe piatră sunt cei care, atunci când aud, primesc cu bucurie cuvântul, dar nu au rădăcină şi cred un timp, dar la vreme de încercare se îndepărtează.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹³ Cei de pe stâncă sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină. Ei cred doar pentru o vreme, iar în vreme de încercare, se depărtează.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹³ Cei reprezentați de semințele căzute pe un teren pietros, sunt aceia care atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie; dar pentru că nu sunt bine «înrădăcinați», au o credință temporară. În consecință, când sunt confruntați cu vreo tentație spre păcat, nu îi pot rezista, ci cad.

Biblia în versuri 2014

¹³ Acea sămânță, dintre stânci, Cu rădăcini puțin adânci, E omul care-a auzit Cuvântul. Vesel, L-a primit, Însă, prea mult, nu L-a ținut, Căci, rădăcini, nu a avut. Puțin, numai, L-a găzduit, Dar când ispita a venit, Îndată, el L-a și pierdut, Căci, în ispită, a căzut.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹³ Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceștia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹³ Cei închipuiți în sămânța căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.

Luca 8:13 Mawu Ofanana

Marcu 6:20

pentru că Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi îl ocrotea, iar când îl asculta îl întreba multe lucruri şi chiar îi era drag să-l audă.

Luca 8:12

Cei de lângă drum sunt cei care l-au auzit, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor pentru ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.

Luca 8:14

Cea care a căzut între spini sunt cei care au auzit, dar din cauza grijilor, a bogăţiei şi a plăcerilor vieţii se înăbuşă pe cale şi nu ajung la capăt.

Ioan 15:2

El taie orice mlădiţă care nu aduce rod în Mine, iar pe cea care rodeşte o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.

Ioan 15:6

Dacă cineva nu rămâne în Mine, e aruncat afară ca o mlădiţă şi se usucă, iar oamenii le adună şi le aruncă în foc şi ard.

Ioan 5:35

Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui.

1 Corinteni 13:2

Chiar de-aş avea şi darul profeţiei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată cunoştinţa, de aş avea toată credinţa încât să mut din loc şi munţii, dar dragoste nu am, nimic nu sunt.

1 Corinteni 15:2

prin care sunteţi mântuiţi, dacă o păstraţi aşa cum v-am vestit-o. Altfel, aţi crezut în zadar.

Galateni 3:1

O, galateni fără minte, cine v-a fermecat să nu vă încredeţi în adevăr, voi, în ochii cărora a fost zugrăvit Iisus Hristos cel răstignit?

Galateni 3:4

Aţi suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba!

Efeseni 3:17

iar Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă, înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire,

Coloseni 1:23

dar numai dacă rămâneţi întemeiaţi şi fermi în credinţă, fără să fiţi clintiţi din nădejdea evangheliei pe care aţi auzit-o, cea vestită întregii creaţii de sub cer; iar eu, Pavel, sunt slujitorul acestei evanghelii.

Coloseni 2:7

rămânând înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi, mulţumind tot mai mult lui Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 3:5

De aceea şi eu, nemaiavând răbdare, am trimis după veşti despre credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ademenit Ispititorul şi astfel munca noastră să devină zadarnică.

1 Timotei 1:19

având credinţă şi o conştiinţă bună, pe care unii au părăsit-o şi de aceea şi-au pierdut credinţa.

Evrei 10:39

Noi însă nu dăm înapoi ca să ne pierdem, ci avem credinţă ca să ne păstrăm sufletele.

Iacov 2:26

Aşadar, precum trupul fără duh este mort, la fel şi credinţa fără fapte este moartă.

2 Petru 2:20

Dar dacă, după ce au scăpat de spurcăciunile lumii, prin cunoaşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se încurcă iar în ele şi sunt învinşi, atunci starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi.

2 Petru 2:22

Lor li se potriveşte, cu adevărat, proverbul: „Câinele se întoarce la vărsătura lui” şi „scroafa scăldată se întoarce la noroiul mocirlei ei”.

1 Ioan 2:19

Dintre noi au ieşit, dar nu erau dintre ai noştri. Pentru că dacă erau dintre ai noştri ar fi rămas cu noi, dar trebuia să se arate că nu toţi sunt de-ai noştri.

Iuda 1:12

Ei sunt pericole ascunse la agapele voastre, mâncând fără ruşine împreună cu voi, îngrijindu-se doar de ei, nori seci împinşi de vânturi, pomi tomnatici fără roade, de două ori morţi şi dezrădăcinaţi,